ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 439/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 septembrie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantele T.E. și P.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.J.P., G.T.I., G.C.A., Z.M., T.I.T., D.G.

și Municipiul București prin primarul General, ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate nevalabilitatea titlului statului, respectiv a Decretului-Lege nr. 92/1950, prin care s-au preluat imobilele ce au fost în proprietatea Iui R.C., autorul reclamantelor, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 1939. S-a mai solicitat obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele (apartamente) deținute de aceștia, precum și obligarea pârâților să le lase In deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de 700 mp, în care se include suprafața pe care este construită clădirea cu apartamentele respective și suprafața de teren de 200 mp, neconstruită, cu cheltuieli de judecată.

În cauza, pârâtul D.G. a formulat cerere reconvenționala, solicitând să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului pe care îl ocupă pe calea uzucapiunii de scurtă durată. D.O., C.J.P. și I.T.T. au formulat cereri de intervenție. Prin sentința civilă nr. 1989 din 28 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții C.J.P., .I.T. și Z.M., pentru lipsa capacității de folosință a acestor pârâți; a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Municipiul București prin primarul Generai, ca lipsită de interes; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor cu privire Sa cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D.G.

și a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții G.C.A. și G.T.I., ca neîntemeiată; a anulat cererea reconvenționala formulată de pârâtul D.G., ca netimbrată; a anulat cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervențenții I.I.T. și D.O., ca netimbrate; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C.J.P., ca neîntemeiată; a obligat reclamantele, în solidar, să plătească pârâților G.C.A. și G.T.l. suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererile formulate de intervenienții C.J.F. și I.T.T.

privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate, împotriva acestei sentințe reclamantele au formulat apel, respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 365/A din 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Această decizie a fost atacata cu recurs de către reclamanta T.E., iară a fi indicat temeiul juridic. În cuprinsul cererii recurenta a arătat că solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței apelului în parte, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilele proprietatea lui R.C., autorul lor. A mai solicitat constatarea nevalabilității titlului statului reprezentat de Decretul nr. 92/1950, prin care imobilele proprietatea Iui R.C.

au fost preluate, întrucât acest act normativ contravenea art. 8 din Constituția României de la acel moment și art. 17 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte, precum și respingerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de Irîmia T.T., D.G., D.O., C.J.P., G.l. și G.C.A. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității recursului, „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse prin memoriu separat". Conform art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., „Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304". În speță, Înalta Curte reține că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul recursului, ceea ce ar presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Singurele cereri ale recurentei privesc doar soluția ce ar trebui adoptată de instanța de recurs, fără a iî exprimate, în cererea adresată instanței de control judiciar, argumente în legătură cu nelegaîitatea hotărârii recurate.

În acest context, criticile invocate de recurentă nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Față de soluția constatării nulității recursului, recurenta a căzut în pretenții și, fiind în culpa procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. urmează să fie obligată la plata sumei de 2000 lei către intimații G.T.I. și G.C.A., reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanței din 6 februarie 2015, aflată la fila 56 a dosarului Înaltei Curți.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta T.E. împotriva Deciziei nr. 365/A din 7 octombrie 2014 a Curții de Apei București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 2.000 lei către intimații G.T.I. și G.C.A., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.