ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5056/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să se constate nesoluționarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâților să-i soluționeze cererea, să emită și să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române, de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5980 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L.I.

în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, ca rămasă fără obiect, fiind obligată pârâta ANC la plata sumei de 847,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 142414/RD/2010, a fost examinată și avizată pozitiv în ședința Comisiei pentru cetățenie din 27 septembrie 2011, iar ulterior cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost aprobată prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 998/P din 5 octombrie 2011. În considerarea aspectelor reținute, cererea de chemare în judecată a apreciat instanța ca fiind lipsită de obiect, cu consecința respingerii cererii ca rămasă fără obiect.

În același timp, Curtea reține că cererea reclamantului a fost soluționată la mai mult de 5 luni de la data înregistrării ei, după sesizarea instanței de judecată și oricum după ce anterior a fost pusă în întârziere prin cererea adresată la data de 03 mai 2011, motiv pentru care, în baza art. 274 și urm. C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată. 3. Recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, deși a respins acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

Recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 republicată, întrucât acest termen a fost introdus de legiuitor pentru ca autoritatea să demareze verificările date de lege în sarcina sa într-o perioadă determinată de timp, pentru a nu lăsa loc arbitrariului și eventualelor abuzuri în activitatea Comisiei pentru cetățenie. Astfel, s-a subliniat faptul că termenul de 5 luni prevăzut de lege este acordat pentru verificarea îndeplinirii condițiilor legale și nu pentru soluționarea cererilor. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului a constatat că la data de 27 septembrie 2011 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991 în care s-a menționat că sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea cetățeniei române, raport care a fost înaintat ministrului justiției pentru emiterea ordinului de dobândire a cetățenie române, care prin O.M.J.L.C. nr. 998/P din 05 octombrie 2011 a dispus acordarea cetățeniei române. Înalta Curte a constatat că cererea reclamantului a fost soluționată mai înainte de stabilirea primului termen de judecată, astfel încât nu este justificată acordarea cheltuielilor de judecată în cauza de față, motiv pentru care Înalta Curte a constatat întemeiat recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Văzând dispozițiile art. 275 C. proc. civ. în conformitate cu care pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte a constatat că pârâtul nu este în culpă procesuală întrucât, mai înainte de data acordată de instanță pentru soluționarea cauzei, respectiv data de 11 octombrie 2011, a soluționat cererea reclamantului și a comunicat prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2011 stadiul cererii reclamantului. Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 5980 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului de obligare a autorității la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat GGC - NN