ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5056/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie să se constate nesoluționarea în termenul legal a cererii de

redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâților să-i soluționeze cererea,

să emită și să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române, de

îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

5980 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul L.I. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru

Cetățenie, ca rămasă fără obiect, fiind obligată pârâta ANC la plata sumei de

847,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că cererea de redobândire a cetățeniei

române formulată de reclamant, ce a făcut obiectul Dosarului nr.

142414/RD/2010, a fost examinată și avizată pozitiv în ședința Comisiei pentru

cetățenie din 27 septembrie 2011, iar ulterior cererea reclamantului de

redobândire a cetățeniei române a fost aprobată prin Ordinul Președintelui

Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 998/P din 5 octombrie 2011.

În considerarea

aspectelor reținute, cererea de chemare în judecată a apreciat instanța ca

fiind lipsită de obiect, cu consecința respingerii cererii ca rămasă fără

obiect.

În același timp,

Curtea reține că cererea reclamantului a fost soluționată la mai mult de 5 luni

de la data înregistrării ei, după sesizarea instanței de judecată și oricum

după ce anterior a fost pusă în întârziere prin cererea adresată la data de 03

mai 2011, motiv pentru care, în baza art. 274 și urm. C. proc. civ., a obligat

pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a

pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât a obligat

autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, deși a respins acțiunea

reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

Recurenta a arătat că

instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 16 alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 21/1991 republicată, întrucât acest termen a fost introdus de

legiuitor pentru ca autoritatea să demareze verificările date de lege în

sarcina sa într-o perioadă determinată de timp, pentru a nu lăsa loc

arbitrariului și eventualelor abuzuri în activitatea Comisiei pentru cetățenie.

Astfel, s-a subliniat faptul că termenul de 5 luni prevăzut de lege este

acordat pentru verificarea îndeplinirii condițiilor legale și nu pentru

soluționarea cererilor.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în

parte sentința atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind

acordarea cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței atacate, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Înalta Curte

analizând actele și lucrările dosarului a constatat că la data de 27 septembrie

2011 cererea reclamantului a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia

pentru cetățenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea

nr. 21/1991 în care s-a menționat că sunt îndeplinite condițiile pentru

dobândirea cetățeniei române, raport care a fost înaintat ministrului justiției

pentru emiterea ordinului de dobândire a cetățenie române, care prin O.M.J.L.C.

nr. 998/P din 05 octombrie 2011 a dispus acordarea cetățeniei române.

Înalta Curte a

constatat că cererea reclamantului a fost soluționată mai înainte de stabilirea

primului termen de judecată, astfel încât nu este justificată acordarea

cheltuielilor de judecată în cauza de față, motiv pentru care Înalta Curte a

constatat întemeiat recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul

înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Văzând dispozițiile

art. 275 C. proc. civ. în conformitate cu care pârâtul care a recunoscut la

prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la

plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte a constatat că pârâtul nu este în

culpă procesuală întrucât, mai înainte de data acordată de instanță pentru

soluționarea cauzei, respectiv data de 11 octombrie 2011, a soluționat cererea

reclamantului și a comunicat prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie

2011 stadiul cererii reclamantului.

Pentru aceste

considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinței atacate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și de Președintele

Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 5980 din 18

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului de obligare a

autorității la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat

GGC - NN