ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra contestației
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cauzei
La data de 4 martie
2014, P.A.M. - judecător în cadrul Judecătoriei Satu-Mare s-a adresat C.S.M.
solicitând apărarea independenței și a reputației profesionale, în temeiul art.
30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., verificarea aspectelor semnalate,
publicarea rezultatelor acesteia și, după caz, sesizarea organului competent sa
decidă asupra măsurilor ce se impun.
Hotărârea
pronunțată de Plenul C.S.M.
Prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014 a fost însușit conținutul
răspunsului Inspecției Judiciare la obiecțiunile formulate de contestatoare și
a fost respinsă cererea de apărare a independenței și reputației profesionale
formulate de P.A.M.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că, având în vedere că o parte din
nemulțumirile descrise, de doamna judecător în cerere au fost verificate și
analizate de Inspecția Judiciară sau de către C.S.M. și nefiind constatate
depășiri ale limitelor cadrului legal și regulamentar cu privire la măsurile
dispuse de președintele Tribunalului Satu Mare și al Judecătoriei Satu Mare și
nici indiciile săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art.
99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a
judecătorilor vizați, Plenul a dispus analizarea doar a aspectelor noi
invocate.
Astfel, Plenul a
apreciat că cererea de apărare a independenței și reputației profesionale
trebuie analizată numai în ceea ce privește afirmațiile menționate de
președintele instanței în procesul-verbal întocmit la 31 octombrie 2013 și
răspunsurile din data de 27 februarie 2014 și respectiv 28 februarie 2014.
A reținut Plenul
C.S.M. că independența magistratului nu reprezintă un privilegiu al
judecătorului, ci o obligație fundamentală a fiecărei persoane care ocupă
funcția de judecător. S-a arătat că apărarea reputației profesionale vizează
actele și faptele comise față de judecător în timpul îndeplinirii și în
legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor și responsabilităților
profesionale ce le revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție.
Plenul a constatat că
nemulțumirile expuse de contestatoare în plângerile adresate conducerii
instanței, precum și în cererea de apărare a independenței și reputației
profesionale, vizează aspecte legate de măsurile administrative dispuse de
președintele judecătoriei, în virtutea atribuțiilor sale manageriale.
In raport de
aspectele sesizate, Plenul a constatat că măsurile dispuse de președintele
instanței nu au fost de natură a afecta independența și reputația profesională
a contestatoarei, reținând faptul că, pentru a se aduce atingere reputației
profesionale a unui magistrat, faptele săvârșit trebuie să fie în măsură să
influențeze negativ și justificat opinia publică în legătură cu integritatea
acestuia și să-l supună discreditării.
Concluzie, s-a
reținut că nu a fost conturată o conduită de natură a aduc atingere
independenței, imparțialității și reputației profesionale a magistratului.
Contestația
formulată de P.A.M.
În temeiul
dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, P.A.M., judecător la
Judecătoria Satu-Mare, a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului
C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014, solicitând anularea acestei hotărâri și
obligarea C.S.M. să admită cererea sa de apărare a independenței și reputației
profesionale, cu consecința luării măsurilor necesare în acest sens.
În motivarea cererii
s-a arătat că C.S.M., prin însușirea punctului de vedere din raportul
Inspecției Judiciare, a refuzat să analizeze cele arătate, partea nu a arătat
care este propria interpretare dată afirmațiilor făcute de d-na președinte a
tribunalului în presă, rezumându-se să observe - fără o motivare efectivă - că
interpretarea este rezultatul unei percepții pur subiective.
Pe fondul cererii,
alături de aspectele relatate în cererea de apărare a independenței și
reputației profesionale, s-au invocat și alte aspecte, ulterioare acestui
moment.
În dovedirea
motivelor s-au depus înscrisuri apreciate de parte ca relevante în cauză.
C.S.M., prin
întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că
având în vedere că o parte din nemulțumirile expuse de doamna judecător în
prezenta cerere, au fost verificate și analizate anterior de către C.S.M. sau
de Inspecția Judiciară, nefiind constatate depășiri ale limitelor cadrului
legal și regulamentar cu privire la măsurile dispuse de președintele
Tribunalului Satu Mare și de președintele Judecătoriei Satu Mare și nici
indiciile săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99
din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de
natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor vizați. în temeiul
dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a
propus clasarea sesizărilor, astfel că Inspecția Judiciară a verificat și
analizat doar aspectele noi invocate.
În consecință,
cererea de apărare a independenței și reputației profesionale formulată de
doamna judecător P.A.M. a fost analizată numai în ceea ce privește afirmațiile
menționate de președintele instanței în procesul - verbal întocmit la 31
octombrie 2013 și în răspunsurile ulterioare din datele de 27 februarie 2014 și
respectiv 28 februarie 2014 și dacii acestea au fost de natură a aduce atingere
independenței și reputației profesionale a magistratului.
În cuprinsul
raportului întocmit s-a realizat o analiză a aspectelor constatate, față de
cele reclamate și s-a argumentat soluția propusă, fără a, se realiza o
cenzurare a rezoluțiilor de clasare emise în lucrările anterioare, care sunt
definitive, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004,
republicată.
Este adevărat că
motivul invocat de doamna judecător vizând situația creată în legătură cu
prietenul acesteia, căruia nu i s-a permis accesul în instanță la ora 15.40, în
cursul săptămânii, nu a fost analizat, fiind considerat de către inspectorul
judiciar ca irelevant. Aceasta deoarece este vorba de o măsură administrativă
dispusă de președintele Tribunalului Satu Mare și stipulată totodată în
protocoalele de colaborare ale instanțelor cu Jandarmeria locală, aspect ce nu
este de natură a aduce atingere independenței și reputației profesionale a
magistratului.
Cât privește
susținerile ce fac trimitere la ultimul articol apărut în presa locală în data
de 13 februarie 2014, urmare a unui interviu acordat de către președintele
Tribunalului Satu Mare, acesta a fost analizat pe scurt, în sensul că
reprezintă o opinie personală, deoarece atât în cererea de apărare a independenței
și reputației profesionale, cât și în completările ulterioare, doamna judecător
P.A.M. a tăcut doar o referire colaterală la acest articol, cu trimitere la un
interviu ce a fost acordat anterior, în anul 2012, aspect ce a tăcut, de
asemenea, obiectul unei sesizări a Inspecției Judiciare, fiind analizat în
lucrarea cu nr. 675/1J/436/DIJ/2013, finalizată prin rezoluție de clasare, la
care s-a făcut trimitere în raportul întocmit.
De altfel,
susținerile din interviul din data de 13 februarie 2014, prin care doamna
președinte a tribunalului își exprimă „tristețea sa față de necesitatea
blocării anumitor posturi din cauza I.N.M., blocare pe care O consideră inutilă
în condițiile în care tinerii magistrați pleacă, tinerii vor să ajungă la
curțile de apel, avem colegi buni care ar merita să ajungă acolo, dar e mai
greu să-ți iei casa în spinare și să pleci după ce ți-ai întemeiat aici o
familie", nu sunt prin ele însele, de natură a aduce atingere
independenței și reputației profesionale a doamnei judecător P.A.M., cu atât
mai mult cu cât, astfel cum rezultă din context, este vorba de o părere
generală a doamnei președinte la adresa tinerilor magistrați, în privința
devenirii lor profesionale.
Prin urmare, față de
cele susmenționate. Plenul, însușindu-și răspunsul Inspecției judiciare, a
considerat că obiecțiunile formulate de doamna judecător P.A.M. nu sunt
întemeiate.
NeîndepIinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru a fi admisă o cerere de apărare a
independenței și reputației profesionale
Temeiul de drept al
hotărârii atacate prin cererea pendinte îl constituie dispozițiile art. 30 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările
ulterioare, potrivii cărora : "(1) C.S.M. are dreptul și obligația de a se
sesiza și din oficiu pentru a apăra judecătorii și procurorii împotriva
oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar
crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, C.S.M. apără reputația
profesională a judecătorilor și procurorilor.
(2) Judecătorul sau
procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația
profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa C.S.M., care, după
caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor
acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se
impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit
legii."
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 75 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare,
"C.S.M. are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii
împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea
ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. (2) Judecătorii sau procurorii
care consideră că independența și imparțialitatea le sunt afectate în orice mod
prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pol adresa C.S.M., pentru
a dispune măsurile necesare, conform legii."
Potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie
imparțiali. Independența judecătorului este o condiție obligatorie pentru
existența statului de drept și garanția fundamentală a unui proces echitabil.
Această independență nu este însă o prerogativă sau un privilegiu în interesul
propriu al judecătorului, ci în interesul statului de drept și al celor pentru
care se înfăptuiește justiția, ca serviciu public.
Conform Recomandării
a Comitetului de Miniștri către Statele Membre cu privire la judecători,
respectiv independența, eficiența și responsabilitățile - scopul independenței,
după cum este prevăzut de art. 6 din Convenție, este de a garanta fiecărei persoane
dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având doar la
bază aplicarea dreptului și Iară nicio influență nepotrivită. Independența
individuală a judecătorului este garantată de independența sistemului judiciar
în ansamblul său. În acest sens, independența judecătorilor este un aspect
fundamental al statului de drept.
Reputația
profesională este o consecință a integrității profesionale și morale de care
trebuie să dea dovadă fiecare judecător, aceasta aflându-se în strânsă legătură
cu independența, imparțialitatea și integritatea pe care trebuie să le
manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.
Din interpretarea
logică a condițiilor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind
organizarea C.S.M., republicată și modificată, raportat la dispozițiile legale
menționate anterior, precum și la jurisprudența C.E.D.O., rezultă că
intervenția C.S.M. este prevăzută în scopul realizării în condiții
corespunzătoare a actului de justiție și este justificată în măsura în care se asigură
protecție judecătorului sau procurorului aflat în exercitarea efectivă a
atribuțiilor specifice funcției deținute.
Independența
magistratului nu reprezintă un privilegiu al judecătorului, ci o obligație
fundamentală a fiecărei persoane care ocupă funcția de judecător. De aceea,
principiul independenței judecătorului poate fi înțeles doar în legătură cu
principiul responsabilității/răspunderii judecătorului pentru calitatea
activității sate profesionale, iar echilibrul dintre aceste două principii creează
condițiile procesului echitabil.
Față de cele de mai
sus, se impune în mod evident concluzia că apărarea reputației profesionale
vizează actele și faptele comise față de judecător în timpul îndeplinirii și în
legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor și responsabilităților
profesionale ce îi revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție.
Legea nu definește
noțiunea de bună reputație, însă așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art.
14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
procurorilor coroborat cu dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. i) din același
act normativ, aceasta constituie nu doar o condiție de acces în profesie, ci și
o cerință care trebuie să subziste pe tot parcursul exercitării acesteia.
Această noțiune
vizează, în esență, măsura integrității profesionale și morale de care trebuie
să dea dovadă fiecare judecător aflat în exercițiul funcției, fiind în strânsă
legătură cu independența, imparțialitatea și integritatea pe care trebuie să le
manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.
Noțiunea de
„reputație" desemnează părerea publică favorabilă sau defavorabilă despre
o persoană, despre felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. Părerea
publică defavorabilă este, în principiu, de natură să aducă atingere reputației
unei persoane. Ea este justificată dacă se bazează pe fapte reale și trebuie
sancționată dacă se bazează pe afirmații tendențioase, făcute în scopul de a-i
discredita acesteia onoarea sau reputația.
Spre deosebire de
buna reputație, reputația profesională constituie o valoare esențială în
exercitarea funcției și totodată, reprezintă părerea pe care magistratul o
creează în conștiința colectivă despre modul în care își exercită profesia.
De asemenea, este de
menționat că în cadrul soluționării unei cereri de apărare a reputației
profesionale se analizează printre alte elemente și caracterul de publicitate
al faptelor ori măsurilor care pot afecta buna reputație.
Apărarea reputației
judecătorului se poate dispune numai dacă se constată că o acțiune sau
împrejurare bine determinată a avut ca urmare formarea unei păreri publice
nefavorabile cu privire la activitatea sa profesională, care este de natură să
aducă atingere reputației.
Totodată, reputația
magistraților include și atitudinea de ansamblu pe care aceasta o adoptă în
relațiile de serviciu cu colegii, justițiabilii. persoanele cu care intră în
contact în exercitarea profesiei.
Conform dispozițiilor
art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care
exercită atribuțiile manageriale în scopul organizării eficiente a activității
acesteia.
De asemenea, art. 46 alin.
(1) și (2) din același act normativ stabilește că: „președinții și
vicepreședinții instanțelor judecătorești iau măsuri pentru organizarea și buna
funcționare a instanțelor pe care le conduc. și verifică respectarea
obligațiilor statutare și a regulamentelor de către judecători și personalul auxiliar
de specialitate."
Verificările
efectuate personal de președinți sau vicepreședinți ori prin judecători anume'
desemnați trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și
supunerii lor numai legii.
Prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 387/2005, cu modificările ulterioare.
În concluzie, Plenul
a constatat în mod corect că nemulțumirile doamnei judecător, expuse în
plângerile adresate de aceasta conducerii instanței, precum și în cererea de
apărare a independenței și reputației profesionale, vizează aspecte legate de
măsurile administrative dispuse de președintele judecătoriei în virtutea
atribuțiilor sale manageriale.
În raport de
aspectele analizate, apreciem că măsurile dispuse de președintele instanței nu
au fost de natură a afecta independența și reputația profesională a doamnei
judecător P.A.M., având în vedere că pentru a se aduce atingere reputație
profesionale a unui magistrat faptele săvârșite trebuie să fie în măsură să
influențeze negativ și nejustificat opinia publică în legătură cu integritatea
acestuia și să-l supună discreditării.
Contestatoarea a
formulat răspuns la întâmpinarea în care a combătut susținerile intimatei.
Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației
Prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014 (filele 75-88) s-a însușit
conținutul răspunsului Inspecției Judiciare la obiecțiunile formulate de
contestator cu privire la constatările și propunerile din Raportul privind
cererea de apărare a independenței și reputației profesionale și, pe cale de
consecință, s-a respins cererea de apărare a independenței și reputației
profesionale.
Instanța nu poate
analiza argumentele care se referă la acte, fapte ulterioare cererii de apărare
a independenței și reputației profesionale, ci cele din perioada anterioară sesizării
C.S.M. în data de 4 martie 2014.
Solicitările arătate
în cererea inițială, (filele 113-116 dos), vizează aspecte legate de conduita
președintelui Tribunalului Satu Mare și de modalitatea în care aceasta își duce
la îndeplinire atribuțiile de natură managerială.
Din analiza în
concret a acestora nu rezultă încălcări ale dispozițiilor legale sau ale
Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin
Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005.
Pe de altă parte
apărarea independenței și a reputației profesionale a judecătorilor și
procurorilor se circumscriu dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004,
respectiv art. 30 din Legea nr. 317/2004.
Independența
magistratului spre a fi efectuată trebuie să aibă în vedere acte de imixtiune
în activitatea sa profesională. Ori din chiar susținerile contestatoarei nu
rezultă vreo imixtiune ce ar fi avut ca țintă activitatea de judecată, ca și
esență a activității profesionale.
Aspectele
administrative pretins șicanatori nu au avut nicio legătură cu activitatea
concretă de judecată, cu soluțiile pe care judecătorul le-a dispus, astfel că
se poate vorbi despre o încălcare a independenței.
Cât privește apărarea
reputației profesionale, de esența acesteia este caracterul de publicitate,
evident în sens negativ, al unor fapte aparținând persoanei.
Ori, în cazul
faptelor semnalate, nu se poate reține că acestea ar fi ajuns în fața opiniei
publice, chiar interviul la care se face trimitere (filele 8-9), neconținând
aspecte ori trimiteri concrete la contestatore fie chiar și numai la judecători
”cu vârsta sub 30 de ani”.
Ultimul argument
analizat, cel referitor la faptul că C.S.M. nu ar fi interpretat la o manieră
proprie actele supuse analizei ci doar și-a însușit punctul de vedere al
Inspecției Judiciare este de asemenea neîntemeiat din chiar conținutul
Hotărârii C.S.M. contestat se reține analiza obiecțiunilor formulate de
contestatoare la Raportul Inspecției Juridice întocmit în urma verificărilor
efectuate în legătură cu cererea sa de apărare a independenței și reputației
profesionale.
Mai mult, faptul
însușirii raportului este consecința opțiunii exprimate de membrii C.S.M. care
nu poate fi cenzurată, aceștia putând fie să procedeze la respingerea sa, fie
la admiterea în parte, în condiții echivalente.
Temeiul de drept
al soluției adoptate
Față de argumentele
mai sus analizate Înalta Curte constată că prezenta contestație nu este
întemeiată nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004,
motiv pentru care în temeiul dispozițiilor de mai sus, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
formulată de P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 492 din 10 aprilie 2014 a Plenului
C.S.M., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2014.