ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2014

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei La data de 4 martie 2014, P.A.M. - judecător în cadrul Judecătoriei Satu-Mare s-a adresat C.S.M. solicitând apărarea independenței și a reputației profesionale, în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia și, după caz, sesizarea organului competent sa decidă asupra măsurilor ce se impun. 2. Hotărârea pronunțată de Plenul C.S.M. Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014 a fost însușit conținutul răspunsului Inspecției Judiciare la obiecțiunile formulate de contestatoare și a fost respinsă cererea de apărare a independenței și reputației profesionale formulate de P.A.M.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că, având în vedere că o parte din nemulțumirile descrise, de doamna judecător în cerere au fost verificate și analizate de Inspecția Judiciară sau de către C.S.M. și nefiind constatate depășiri ale limitelor cadrului legal și regulamentar cu privire la măsurile dispuse de președintele Tribunalului Satu Mare și al Judecătoriei Satu Mare și nici indiciile săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor vizați, Plenul a dispus analizarea doar a aspectelor noi invocate. Astfel, Plenul a apreciat că cererea de apărare a independenței și reputației profesionale trebuie analizată numai în ceea ce privește afirmațiile menționate de președintele instanței în procesul-verbal întocmit la 31 octombrie 2013 și răspunsurile din data de 27 februarie 2014 și respectiv 28 februarie 2014. A reținut Plenul C.S.M.

că independența magistratului nu reprezintă un privilegiu al judecătorului, ci o obligație fundamentală a fiecărei persoane care ocupă funcția de judecător. S-a arătat că apărarea reputației profesionale vizează actele și faptele comise față de judecător în timpul îndeplinirii și în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor și responsabilităților profesionale ce le revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție. Plenul a constatat că nemulțumirile expuse de contestatoare în plângerile adresate conducerii instanței, precum și în cererea de apărare a independenței și reputației profesionale, vizează aspecte legate de măsurile administrative dispuse de președintele judecătoriei, în virtutea atribuțiilor sale manageriale.

In raport de aspectele sesizate, Plenul a constatat că măsurile dispuse de președintele instanței nu au fost de natură a afecta independența și reputația profesională a contestatoarei, reținând faptul că, pentru a se aduce atingere reputației profesionale a unui magistrat, faptele săvârșit trebuie să fie în măsură să influențeze negativ și justificat opinia publică în legătură cu integritatea acestuia și să-l supună discreditării. Concluzie, s-a reținut că nu a fost conturată o conduită de natură a aduc atingere independenței, imparțialității și reputației profesionale a magistratului. 3. Contestația formulată de P.A.M. În temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, P.A.M., judecător la Judecătoria Satu-Mare, a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 492 din 10 aprilie 2014, solicitând anularea acestei hotărâri și obligarea C.S.M. să admită cererea sa de apărare a independenței și reputației profesionale, cu consecința luării măsurilor necesare în acest sens. În motivarea cererii s-a arătat că C.S.M., prin însușirea punctului de vedere din raportul Inspecției Judiciare, a refuzat să analizeze cele arătate, partea nu a arătat care este propria interpretare dată afirmațiilor făcute de d-na președinte a tribunalului în presă, rezumându-se să observe - fără o motivare efectivă - că interpretarea este rezultatul unei percepții pur subiective. Pe fondul cererii, alături de aspectele relatate în cererea de apărare a independenței și reputației profesionale, s-au invocat și alte aspecte, ulterioare acestui moment.

În dovedirea motivelor s-au depus înscrisuri apreciate de parte ca relevante în cauză. C.S.M., prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că având în vedere că o parte din nemulțumirile expuse de doamna judecător în prezenta cerere, au fost verificate și analizate anterior de către C.S.M. sau de Inspecția Judiciară, nefiind constatate depășiri ale limitelor cadrului legal și regulamentar cu privire la măsurile dispuse de președintele Tribunalului Satu Mare și de președintele Judecătoriei Satu Mare și nici indiciile săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de natură să atragă răspunderea disciplinară a judecătorilor vizați.

în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, s-a propus clasarea sesizărilor, astfel că Inspecția Judiciară a verificat și analizat doar aspectele noi invocate. În consecință, cererea de apărare a independenței și reputației profesionale formulată de doamna judecător P.A.M. a fost analizată numai în ceea ce privește afirmațiile menționate de președintele instanței în procesul - verbal întocmit la 31 octombrie 2013 și în răspunsurile ulterioare din datele de 27 februarie 2014 și respectiv 28 februarie 2014 și dacii acestea au fost de natură a aduce atingere independenței și reputației profesionale a magistratului.

În cuprinsul raportului întocmit s-a realizat o analiză a aspectelor constatate, față de cele reclamate și s-a argumentat soluția propusă, fără a, se realiza o cenzurare a rezoluțiilor de clasare emise în lucrările anterioare, care sunt definitive, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată. Este adevărat că motivul invocat de doamna judecător vizând situația creată în legătură cu prietenul acesteia, căruia nu i s-a permis accesul în instanță la ora 15.40, în cursul săptămânii, nu a fost analizat, fiind considerat de către inspectorul judiciar ca irelevant. Aceasta deoarece este vorba de o măsură administrativă dispusă de președintele Tribunalului Satu Mare și stipulată totodată în protocoalele de colaborare ale instanțelor cu Jandarmeria locală, aspect ce nu este de natură a aduce atingere independenței și reputației profesionale a magistratului.

Cât privește susținerile ce fac trimitere la ultimul articol apărut în presa locală în data de 13 februarie 2014, urmare a unui interviu acordat de către președintele Tribunalului Satu Mare, acesta a fost analizat pe scurt, în sensul că reprezintă o opinie personală, deoarece atât în cererea de apărare a independenței și reputației profesionale, cât și în completările ulterioare, doamna judecător P.A.M. a tăcut doar o referire colaterală la acest articol, cu trimitere la un interviu ce a fost acordat anterior, în anul 2012, aspect ce a tăcut, de asemenea, obiectul unei sesizări a Inspecției Judiciare, fiind analizat în lucrarea cu nr. 675/1J/436/DIJ/2013, finalizată prin rezoluție de clasare, la care s-a făcut trimitere în raportul întocmit.

De altfel, susținerile din interviul din data de 13 februarie 2014, prin care doamna președinte a tribunalului își exprimă „tristețea sa față de necesitatea blocării anumitor posturi din cauza I.N.M., blocare pe care O consideră inutilă în condițiile în care tinerii magistrați pleacă, tinerii vor să ajungă la curțile de apel, avem colegi buni care ar merita să ajungă acolo, dar e mai greu să-ți iei casa în spinare și să pleci după ce ți-ai întemeiat aici o familie", nu sunt prin ele însele, de natură a aduce atingere independenței și reputației profesionale a doamnei judecător P.A.M., cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din context, este vorba de o părere generală a doamnei președinte la adresa tinerilor magistrați, în privința devenirii lor profesionale.

Prin urmare, față de cele susmenționate. Plenul, însușindu-și răspunsul Inspecției judiciare, a considerat că obiecțiunile formulate de doamna judecător P.A.M. nu sunt întemeiate. 2. NeîndepIinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a fi admisă o cerere de apărare a independenței și reputației profesionale Temeiul de drept al hotărârii atacate prin cererea pendinte îl constituie dispozițiile art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările ulterioare, potrivii cărora : "(1) C.S.M. are dreptul și obligația de a se sesiza și din oficiu pentru a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

De asemenea, C.S.M. apără reputația profesională a judecătorilor și procurorilor. (2) Judecătorul sau procurorul care consideră că independența, imparțialitatea sau reputația profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa C.S.M., care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii." De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, "C.S.M. are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

(2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independența și imparțialitatea le sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pol adresa C.S.M., pentru a dispune măsurile necesare, conform legii." Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali. Independența judecătorului este o condiție obligatorie pentru existența statului de drept și garanția fundamentală a unui proces echitabil. Această independență nu este însă o prerogativă sau un privilegiu în interesul propriu al judecătorului, ci în interesul statului de drept și al celor pentru care se înfăptuiește justiția, ca serviciu public.

Conform Recomandării a Comitetului de Miniștri către Statele Membre cu privire la judecători, respectiv independența, eficiența și responsabilitățile - scopul independenței, după cum este prevăzut de art. 6 din Convenție, este de a garanta fiecărei persoane dreptul fundamental de a fi examinat cazul său în mod echitabil, având doar la bază aplicarea dreptului și Iară nicio influență nepotrivită. Independența individuală a judecătorului este garantată de independența sistemului judiciar în ansamblul său. În acest sens, independența judecătorilor este un aspect fundamental al statului de drept. Reputația profesională este o consecință a integrității profesionale și morale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător, aceasta aflându-se în strânsă legătură cu independența, imparțialitatea și integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei.

Din interpretarea logică a condițiilor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind organizarea C.S.M., republicată și modificată, raportat la dispozițiile legale menționate anterior, precum și la jurisprudența C.E.D.O., rezultă că intervenția C.S.M. este prevăzută în scopul realizării în condiții corespunzătoare a actului de justiție și este justificată în măsura în care se asigură protecție judecătorului sau procurorului aflat în exercitarea efectivă a atribuțiilor specifice funcției deținute. Independența magistratului nu reprezintă un privilegiu al judecătorului, ci o obligație fundamentală a fiecărei persoane care ocupă funcția de judecător. De aceea, principiul independenței judecătorului poate fi înțeles doar în legătură cu principiul responsabilității/răspunderii judecătorului pentru calitatea activității sate profesionale, iar echilibrul dintre aceste două principii creează condițiile procesului echitabil.

Față de cele de mai sus, se impune în mod evident concluzia că apărarea reputației profesionale vizează actele și faptele comise față de judecător în timpul îndeplinirii și în legătură cu îndeplinirea de către acesta a îndatoririlor și responsabilităților profesionale ce îi revin în procesul de înfăptuire a actului de justiție. Legea nu definește noțiunea de bună reputație, însă așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor coroborat cu dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. i) din același act normativ, aceasta constituie nu doar o condiție de acces în profesie, ci și o cerință care trebuie să subziste pe tot parcursul exercitării acesteia.

Această noțiune vizează, în esență, măsura integrității profesionale și morale de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător aflat în exercițiul funcției, fiind în strânsă legătură cu independența, imparțialitatea și integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare judecător în exercitarea profesiei. Noțiunea de „reputație" desemnează părerea publică favorabilă sau defavorabilă despre o persoană, despre felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. Părerea publică defavorabilă este, în principiu, de natură să aducă atingere reputației unei persoane. Ea este justificată dacă se bazează pe fapte reale și trebuie sancționată dacă se bazează pe afirmații tendențioase, făcute în scopul de a-i discredita acesteia onoarea sau reputația.

Spre deosebire de buna reputație, reputația profesională constituie o valoare esențială în exercitarea funcției și totodată, reprezintă părerea pe care magistratul o creează în conștiința colectivă despre modul în care își exercită profesia. De asemenea, este de menționat că în cadrul soluționării unei cereri de apărare a reputației profesionale se analizează printre alte elemente și caracterul de publicitate al faptelor ori măsurilor care pot afecta buna reputație. Apărarea reputației judecătorului se poate dispune numai dacă se constată că o acțiune sau împrejurare bine determinată a avut ca urmare formarea unei păreri publice nefavorabile cu privire la activitatea sa profesională, care este de natură să aducă atingere reputației.

Totodată, reputația magistraților include și atitudinea de ansamblu pe care aceasta o adoptă în relațiile de serviciu cu colegii, justițiabilii. persoanele cu care intră în contact în exercitarea profesiei. Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care exercită atribuțiile manageriale în scopul organizării eficiente a activității acesteia. De asemenea, art. 46 alin. (1) și (2) din același act normativ stabilește că: „președinții și vicepreședinții instanțelor judecătorești iau măsuri pentru organizarea și buna funcționare a instanțelor pe care le conduc.

și verifică respectarea obligațiilor statutare și a regulamentelor de către judecători și personalul auxiliar de specialitate." Verificările efectuate personal de președinți sau vicepreședinți ori prin judecători anume' desemnați trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii. Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 387/2005, cu modificările ulterioare. În concluzie, Plenul a constatat în mod corect că nemulțumirile doamnei judecător, expuse în plângerile adresate de aceasta conducerii instanței, precum și în cererea de apărare a independenței și reputației profesionale, vizează aspecte legate de măsurile administrative dispuse de președintele judecătoriei în virtutea atribuțiilor sale manageriale.

În raport de aspectele analizate, apreciem că măsurile dispuse de președintele instanței nu au fost de natură a afecta independența și reputația profesională a doamnei judecător P.A.M., având în vedere că pentru a se aduce atingere reputație profesionale a unui magistrat faptele săvârșite trebuie să fie în măsură să influențeze negativ și nejustificat opinia publică în legătură cu integritatea acestuia și să-l supună discreditării. Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinarea în care a combătut susținerile intimatei. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 492 din 10 aprilie 2014 (filele 75-88) s-a însușit conținutul răspunsului Inspecției Judiciare la obiecțiunile formulate de contestator cu privire la constatările și propunerile din Raportul privind cererea de apărare a independenței și reputației profesionale și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de apărare a independenței și reputației profesionale.

Instanța nu poate analiza argumentele care se referă la acte, fapte ulterioare cererii de apărare a independenței și reputației profesionale, ci cele din perioada anterioară sesizării C.S.M. în data de 4 martie 2014. Solicitările arătate în cererea inițială, (filele 113-116 dos), vizează aspecte legate de conduita președintelui Tribunalului Satu Mare și de modalitatea în care aceasta își duce la îndeplinire atribuțiile de natură managerială. Din analiza în concret a acestora nu rezultă încălcări ale dispozițiilor legale sau ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005. Pe de altă parte apărarea independenței și a reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor se circumscriu dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 30 din Legea nr. 317/2004.

Independența magistratului spre a fi efectuată trebuie să aibă în vedere acte de imixtiune în activitatea sa profesională. Ori din chiar susținerile contestatoarei nu rezultă vreo imixtiune ce ar fi avut ca țintă activitatea de judecată, ca și esență a activității profesionale. Aspectele administrative pretins șicanatori nu au avut nicio legătură cu activitatea concretă de judecată, cu soluțiile pe care judecătorul le-a dispus, astfel că se poate vorbi despre o încălcare a independenței. Cât privește apărarea reputației profesionale, de esența acesteia este caracterul de publicitate, evident în sens negativ, al unor fapte aparținând persoanei. Ori, în cazul faptelor semnalate, nu se poate reține că acestea ar fi ajuns în fața opiniei publice, chiar interviul la care se face trimitere (filele 8-9), neconținând aspecte ori trimiteri concrete la contestatore fie chiar și numai la judecători ”cu vârsta sub 30 de ani”.

Ultimul argument analizat, cel referitor la faptul că C.S.M. nu ar fi interpretat la o manieră proprie actele supuse analizei ci doar și-a însușit punctul de vedere al Inspecției Judiciare este de asemenea neîntemeiat din chiar conținutul Hotărârii C.S.M. contestat se reține analiza obiecțiunilor formulate de contestatoare la Raportul Inspecției Juridice întocmit în urma verificărilor efectuate în legătură cu cererea sa de apărare a independenței și reputației profesionale. Mai mult, faptul însușirii raportului este consecința opțiunii exprimate de membrii C.S.M. care nu poate fi cenzurată, aceștia putând fie să procedeze la respingerea sa, fie la admiterea în parte, în condiții echivalente.

2. Temeiul de drept al soluției adoptate Față de argumentele mai sus analizate Înalta Curte constată că prezenta contestație nu este întemeiată nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 30 din Legea nr. 317/2004, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor de mai sus, o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația formulată de P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 492 din 10 aprilie 2014 a Plenului C.S.M., ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.