ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de petentul C.M. împotriva deciziei penale nr. 434/A din 04 aprilie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 762/F din 21 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012, cu privire la inculpatul C.M., s-a hotărât următoarele:

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

A constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești și prin sentința penală nr. 1280 din 12 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în Dosarul nr. 4440/302/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. prin sentința penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte săvârșite în luna iulie a anului 2009).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1280 din 12 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în Dosarul nr. 4440/302/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: câte 8 luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86

1

din O.U.G. nr. 195/2002 cu referire la art. 320

1

C. proc. pen. (fapte săvârșite în datele de 4 mai 2008, 24 iulie 2008 și 24 septembrie 2008).

În

baza art. 86

5

în referire la art. 85 C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești, iar în baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1280 din 12 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în Dosarul nr. 4440/302/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel București.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. a contopit pedepsele anterior menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, dispunând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a computat timpul reținerii și arestării preventive față de inculpatul C.M. de la data de 1 martie 2012 la zi (prin încheierea din data de 2 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6369/3/2012, Tribunalul București a dispus arestarea preventivă a inculpatului) precum și reținerea din 7 septembrie 2009 și arestarea preventivă a inculpatului de la 8 septembrie 2010 la 17 septembrie 2010 (din Dosar nr. 580/114/2010 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosar nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești) și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat.

În

baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 comb. cu art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- suma de 37.000 euro (echivalentul în moneda națională) de la inculpatul S.M., reprezentând banii obținuți de acest inculpat din exploatarea victimei D.D. în anul 2009;

- suma de 2000 euro (echivalentul în moneda națională) de la inculpatul C.S. reprezentând banii obținuți de acesta din transferarea (vânzarea) părții civile D.D. către inculpatul S.M.;

- suma de 3000 euro (echivalentul în moneda națională) de la inculpații G.F. și C.S. (câte 1500 de euro de la fiecare inculpat) reprezentând banii obținuți de cei doi inculpați în transferarea (vânzarea) victimei F.C. către inculpatul S.M.;

- suma de 13.500 euro (echivalentul în moneda națională) de la inculpatul S.M. reprezentând banii obținuți de inculpat din exploatarea victimei F.C.;

- suma de 2000 euro (echivalentul în moneda națională) de la inculpații D.Do. și C.M. (de la fiecare inculpat câte 1000 euro) reprezentând banii primiți de cei doi inculpați de la inculpatul S.M. urmare vânzării victimei C.R.A.;

- suma de 25.000 RON de la inculpații C.M. și D.C. (câte 12.500 RON de la fiecare inculpat) reprezentând venituri obținute de cei doi inculpați din exploatarea victimei P.E.A.;

- suma de 12.000 RON de la inculpatul C.G. reprezentând banii obținuți de acest inculpat urmare transferării (vânzării) P.E.A. către inculpatul C.M.;

- suma de 700 RON de la inculpatul G.C. reprezentând banii obținuți de acesta din transferarea (vânzarea) victimei S.I. către inculpatul S.M.;

- suma de 4.500 RON de la inculpatul T.A. reprezentând banii obținuți de acest inculpat din exploatarea victimei M.G.E.F.;

- suma de 16.000 RON de la inculpații S.A.Ș. și G.F. (câte 8.000 RON de la flecare inculpat) reprezentând bani obținuți de acești inculpați din exploatarea victimei B.G.F.;

- suma de 10.000 RON de la inculpatul C.F. reprezentând banii obținuți de acest inculpat din transferarea (vânzarea) părții vătămate M.S. inculpaților C.M. și C.I.

- suma de 50.000 RON de la inculpații C.M. și C.I. (câte 25.000 RON de la fiecare inculpat) reprezentând banii obținuți de inculpați din exploatarea victimei M.S.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reprezentantei Ministerului Public având ca obiect confiscarea următoarelor sume: 2.000 euro de la inculpatul S.M. (victima C.R.A.); 100.000 euro de la inculpatul S.M. (victima S.Ma.); 10.000 euro de la inculpatul C.M. (victima P.E.A.); 60.000 RON de la inculpații C.S., G.I. și N.R. (parte vătămată V.A.); 1.500 euro de la inculpatul D.D. (parte vătămate D.F.I.); 48.000 euro de la inculpatul S.M. (parte vătămată P.M.I.).

În

fapt, s-a reținut că în cursul anului 2008, inculpatul C.M. a exploatat-o sexual pe D.D. împreună cu C.S., D.M. și I.M., care o transportau de la locul unde era cazată la locul unde racolau clienți, o supravegheau și își însușeau banii obținuți din exploatarea

sexuală; la data de 10 iulie 2009 inculpatul a răpit-o împreună cu C.S. și D.A. pe partea vătămata C.R.A. pe care au transportat-o la locuința numitei C.R., iar ulterior au transportat-o la Giurgiu, unde au vândut-o lui S.M., fiind exploatată sexual de acesta în Italia; a găzduit-o pe victima minoră M.S. în locuința sa, s-a ocupat de postarea anunțurilor pe internet în vederea racolării de clienți, a agresat-o fizic și verbal și a exploatat-o sexual; le-a răpit de pe stradă pe partea vătămata K.P.G. și P.N. împreună cu I.M., K.P.G. fiind obligată de inculpatul C.M. să întrețină relații sexuale, ulterior cele două părți vătămate fiind vândute lui S.M.; a exploatat-o sexual în Italia pe martora Ș.C.I.; a exploatat-o sexual pe minora P.E.A.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații B.I., C.I., C.M., C.S., C.G., D.C., D.D., F.P., G.C., G.F., G.I., I.M., M.I.G., N.R., S.M., S.V.G., T.A., T.E.B., criticând sentința penală pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a criticat sentința penală apelată pentru următoarele motive:

Inculpatul C.M. a criticat sentința penală arătând că a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de minori pentru partea vătămată K.P.G. deși ea era majoră fiind născută în 1991 iar presupusele fapte sunt comise la data de 21-22 iulie 2009. S-a mai arătat că partea vătămată a fost reținută ca fiind minoră doar pentru inculpații C.M. și S.M. în timp ce pentru inculpații I.M. și S.V.G. s-a reținut că aceasta ar fi majoră.

Prin decizia penală nr. 434/A din 04 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012, între altele, conform art. 13 C. pen. de la 1969, a fost descontopită pedeapsa de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatului C.M. în pedepsele ei componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În

baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. anterior a fost contopită pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior cu pedepsele aplicate prin sentința penală atacată, inculpatul C.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. anterior a fost computat timpul reținerii și arestării preventive față de inculpatul C.M. de la data de 1 martie 2012 la zi precum și reținerea din 7 septembrie 2009 și arestarea preventivă a inculpatului de la 8 septembrie 2010 la 17 septembrie 2010.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 434/A din 04 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București a formulat contestație în anulare petentul C.M., întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 426 lit. a), b) și g) C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2014 pronunțată de către instanța de fond, a fost admisă în principiu contestația în anulare.

Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate în conformitate cu dispozițiile art. 432 C. proc. pen., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată.

În

motivare, s-a reținut, privitor la cazurile de contestație în anulare, că acestea sunt prevăzute limitativ de dispozițiile art. 426 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare.

Curtea a apreciat că, potrivit art. 426 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare „când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a

unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această împrejurare".

De asemenea, Curtea a constatat că în Dosarul nr. 14611/3/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, dezbaterile au avut loc la 24 martie 2014, dată la care numitul C.M. a fost prezent, în stare de arest, asistat de apărător ales.

S-a mai notat de către Curte că art. 426 lit. b) C. proc. pen. prevede posibilitatea formulării contestației în anulare „când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Curtea nu a identificat vreo cauză care să conducă la încetarea procesului penal, care să fi fost probată de actele dosarului și nesocotită de instanța de apel.

S-a reținut că art. 426 lit. g) C. proc. pen. prevede că se poate face contestație în anulare „când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel".

În argumentare, Curtea a constatat că din partea introductivă a încheierii de dezbateri rezultă că ședința a fost publică, astfel încât nu este aplicabilă dispoziția de mai sus.

S-a mai constatat că și în fața instanței de apel inculpatul C.M. a invocat faptul că partea vătămată K.P.G. era majoră, această împrejurare formând obiectul analizei instanței de control judiciar.

În raport de acest aspect, Curtea a reținut că solicitările de schimbare a încadrării juridice și reindividualizare a pedepselor aplicate nu pot fi valorificate pe această cale procedurală, ele tinzând la repunerea în discuție a unor chestiuni asupra cărora s-a statuat cu caracter definitiv printr-o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatorul C.M.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 421 și art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Înalta Curte constată că în cauza de față contestatorul a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

În privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 432 C. proc. pen., legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de

apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În

speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Chiar dacă în dispozitivul deciziei penale atacate a fost prevăzută calea de atac a apelului, în raport de dispozițiile legale invocate și văzând și faptul că decizia contestată este pronunțată în calea de atac a apelului, Înalta Curte apreciază că decizia supusă controlului judiciar este definitivă astfel că demersul inițiat de către contestator este inadmisibil.

Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul C.M. împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul C.M. împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.