ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 141/P din 19

noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate

Ș.A. la predare.

A dispus executarea

Mandatului de arestare europeană nr. 20442/12 RGNR - 4963/12 RG GIP emis la

data de 14 septembrie 2012 de autoritățile judiciare italiene - Tribunalul din

Milano, privind persoana solicitată Ș.A. și predarea acesteia către

autoritățile judiciare solicitante, respectiv Tribunalul din Milano, Italia, cu

respectarea principiului specialității prev. de art. 115 din Legea nr.

302/2004, republicată și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o

hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei.

A menținut măsura

arestării preventive a persoanei solicitate Ș.A. pe o perioadă de 24 zile, cu

începere de la data de 19 noiembrie 2012 până la data de 12 decembrie 2012,

inclusiv, în vederea predării.

A respins cererea de

luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ca nefondată.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța a înaintat la data de 14 noiembrie 2012, documentele

pentru punerea în executare a Mandatul european de arestare nr. 20442/12 RGNR -

4963/12 RG GIP emis la data de 14 septembrie 2012 de autoritățile judiciare

italiene - Tribunalul din Milano, împotriva persoanei solicitate Ș.A. și

semnalarea autorităților judiciare din Italia, ca pe baza acesteia să se ia măsura

arestării față de persoana solicitată.

Mandatul european de

arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile

judiciare italiene pentru săvârșirea infracțiunii de criminalitate organizată

transfrontalieră, aducerea unei persoane la starea de sclavie, trafic de

persoane în stare de sclavie, prev. de art. 416, 600 și 601 C. pen. italian și

pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 8 la 20 ani. Faptele sunt incriminate și

de legea penală română și constituie infracțiunile prevăzute de disp. art. 7

alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 modificată, art. 190 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pedepsite cu pedeapsa închisorii de

până la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin Încheierea nr.

133/P din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus, în baza art.

103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, luarea măsurii arestării

persoanei solicitate Ș.A. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 15

noiembrie 2012 până la data de 19 noiembrie 2012, inclusiv și emiterea

mandatului de arestare.

În fapt, s-a reținut,

că persoana solicitată Ș.A. este acuzată că este membru al unei organizații

având ca scop recrutarea de persoane fără venituri, cu handicap fizic, din

România și aducerea acestora la Milano - Italia, în vederea practicării

cerșetoriei, împotriva voinței lor, în perioada octombrie 2011 - septembrie

dispuneau de vehicule, bani și case, erau extrem de violenți cu victimele, pe

care le amenințau și le agresau pentru a le determina să cerșească,

obligându-le să trăiască asemenea sclavilor, în locuințe improprii și fără a li

se asigura condiții minime de hrană și apă.

Fiind audiat, în

conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004,

republicată, raportat la art. 103 alin. (5) din același act normativ, persoana

solicitată Ș.A. a declarat că este de acord cu predarea, în vederea efectuării

urmăririi penale privind fapta menționată în mandat, cu respectarea

principiului specialității prev. de art. 115 din același act normativ.

În raport de

dispozițiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de

Apel a constatat că nu este incident vreunul din motivele de refuz ale

executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, astfel încât a

apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr.

302/2004.

Împotriva sentinței

penale pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs persoana solicitată Ș.A.

care prin motivele de recurs scrise a solicitat punerea în libertate.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 385

14

și art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Pe de o parte,

potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 222/2008, sentința prin care instanța se pronunță

asupra executării mandatului european de arestare poate fi atacată cu recurs în

termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana

solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Pe de altă parte,

dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României,

revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual

penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.

21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același

pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control

judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și

ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de

lege.

În cauză, se constată

că recurenta a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, or,

recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea

procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată Ș.A. împotriva

Sentinței penale nr. 141/P din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, ca inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată Ș.A. împotriva Sentinței

penale nr. 141/P din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 3 decembrie 2012.

Procesat de GGC - N