ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3978/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141/P din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate Ș.A. la predare. A dispus executarea Mandatului de arestare europeană nr. 20442/12 RGNR - 4963/12 RG GIP emis la data de 14 septembrie 2012 de autoritățile judiciare italiene - Tribunalul din Milano, privind persoana solicitată Ș.A. și predarea acesteia către autoritățile judiciare solicitante, respectiv Tribunalul din Milano, Italia, cu respectarea principiului specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

A menținut măsura arestării preventive a persoanei solicitate Ș.A. pe o perioadă de 24 zile, cu începere de la data de 19 noiembrie 2012 până la data de 12 decembrie 2012, inclusiv, în vederea predării. A respins cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ca nefondată. S-au reținut, în esență, următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat la data de 14 noiembrie 2012, documentele pentru punerea în executare a Mandatul european de arestare nr. 20442/12 RGNR - 4963/12 RG GIP emis la data de 14 septembrie 2012 de autoritățile judiciare italiene - Tribunalul din Milano, împotriva persoanei solicitate Ș.A. și semnalarea autorităților judiciare din Italia, ca pe baza acesteia să se ia măsura arestării față de persoana solicitată.

Mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare italiene pentru săvârșirea infracțiunii de criminalitate organizată transfrontalieră, aducerea unei persoane la starea de sclavie, trafic de persoane în stare de sclavie, prev. de art. 416, 600 și 601 C. pen. italian și pedepsite cu pedeapsa închisorii de la 8 la 20 ani. Faptele sunt incriminate și de legea penală română și constituie infracțiunile prevăzute de disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, art. 190 alin. (1) C. pen., art. 323 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pedepsite cu pedeapsa închisorii de până la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin Încheierea nr. 133/P din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, luarea măsurii arestării persoanei solicitate Ș.A. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 15 noiembrie 2012 până la data de 19 noiembrie 2012, inclusiv și emiterea mandatului de arestare. În fapt, s-a reținut, că persoana solicitată Ș.A.

este acuzată că este membru al unei organizații având ca scop recrutarea de persoane fără venituri, cu handicap fizic, din România și aducerea acestora la Milano - Italia, în vederea practicării cerșetoriei, împotriva voinței lor, în perioada octombrie 2011 - septembrie 2012. Membrii grupării organizate din care făceau parte mai multe persoane, dispuneau de vehicule, bani și case, erau extrem de violenți cu victimele, pe care le amenințau și le agresau pentru a le determina să cerșească, obligându-le să trăiască asemenea sclavilor, în locuințe improprii și fără a li se asigura condiții minime de hrană și apă. Fiind audiat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 103 alin. (5) din același act normativ, persoana solicitată Ș.A.

a declarat că este de acord cu predarea, în vederea efectuării urmăririi penale privind fapta menționată în mandat, cu respectarea principiului specialității prev. de art. 115 din același act normativ. În raport de dispozițiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel a constatat că nu este incident vreunul din motivele de refuz ale executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, astfel încât a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Împotriva sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs persoana solicitată Ș.A. care prin motivele de recurs scrise a solicitat punerea în libertate. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 14 și art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Pe de altă parte, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. În cauză, se constată că recurenta a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată Ș.A. împotriva Sentinței penale nr. 141/P din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată Ș.A. împotriva Sentinței penale nr. 141/P din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 decembrie 2012. Procesat de GGC - N