ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2277 din 3 octombrie

2014, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanții F.R., N.S., N.M., V.E., B.G., I.A., G.N., în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României - A.N.R.P., C.N.C.I., M.F.P. și primarul Municipiului

Constanta, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015 a admis

excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a suspendat judecata cauzei.

Ivindu-se conflictul

negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru

soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului

Constanța, secția I civilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea

pârâților să emită decizia de validare cu privire la Dosarul de despăgubiri nr.

45233/CC, dosar în care a fost emisă Dispoziția nr. 2204 din 31 martie 2009

modificată prin Dispoziția nr. 259 din 28 ianuarie 2011, iar acțiunea a fost

formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013,

potrivit cărora:

„(1) Deciziile emise

cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data

comunicării.

(2)

În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele

prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate

adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la

expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3)

În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță

asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea

în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile

prezentei legi.

(4)

Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai

apelului.

(5)

Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt

scutite de taxa judiciară de timbru.”

Din interpretarea

logico-juridică a textului de lege suscitat rezultă că, în cazul refuzului autorității

de a emite decizia de despăgubire, persoana îndreptățită se poate adresa secției

civile a Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității.

Or, în cauză, sediul

entității se află în circumscripția Tribunalului Constanța.

Prin urmare, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F.R., N.Ș., N.M., V.E., B.G., I.A.,

G.N. și pârâții Guvernul României - A.N.R.P., C.N.C.I., M.F.P. și primarul Municipiului

Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.