ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2277 din 3 octombrie 2014, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F.R., N.S., N.M., V.E., B.G., I.A., G.N., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - A.N.R.P., C.N.C.I., M.F.P. și primarul Municipiului Constanta, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Constanța, secția I civilă. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâților să emită decizia de validare cu privire la Dosarul de despăgubiri nr. 45233/CC, dosar în care a fost emisă Dispoziția nr. 2204 din 31 martie 2009 modificată prin Dispoziția nr. 259 din 28 ianuarie 2011, iar acțiunea a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.” Din interpretarea logico-juridică a textului de lege suscitat rezultă că, în cazul refuzului autorității de a emite decizia de despăgubire, persoana îndreptățită se poate adresa secției civile a Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității. Or, în cauză, sediul entității se află în circumscripția Tribunalului Constanța. Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F.R., N.Ș., N.M., V.E., B.G., I.A., G.N. și pârâții Guvernul României - A.N.R.P., C.N.C.I., M.F.P. și primarul Municipiului Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.