ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1501/2015

R O M Â N I A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată și completată, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie, anularea parțială a H.G. nr. 929/2011 și nr. 964/2002, precum și a Hotărârilor Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie nr. 13/2001 și nr. 25/2001. 1.2.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 564 din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâți, a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de către pârâtul Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie, precum și acțiunea formulată de reclamantă. 1.3. Cererile de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta B.M., precum și pârâtul Guvernul României, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. Recurenta-reclamantă B.M. a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, astfel cum aceasta a fost precizată și completată.

Recurentul-pârât Guvernul României a solicitat casarea sentinței atacate și admiterea excepției tardivității acțiunii în privința cererii de anulare a H.G. nr. 929/2011, în raport cu lipsa caracterului normativ a acestui act administrativ. 2. Procedura de soluționare a recursului 2.1. Prin raportul întocmit în data de 10 iulie 2014 în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul reclamantei B.M. este admisibil în principiu. S-a mai apreciat că recursul pârâtului Guvernul României nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, raportat la dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. 2.2. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc.

civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.. Nu au fost depuse puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin rezoluția de la data de 16 decembrie 2014 s-a stabilit termen la data de 31 martie 2015, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar 2.3.1. Examinând cererea de recurs formulată de pârâtul Guvernul României prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. În speță, așa cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurentul-pârât Guvernul României a declarat recurs la data de 14 ianuarie 2014, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 23 decembrie 2013 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 8 ianuarie 2014. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României. 2.3.2. În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta B.M., Înalta Curte reține că cererea îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar recursul nu este vădit nefondat, precum și faptul că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar din raport rezultă că nu există o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecății. În aceste condiții, completul de filtru constată că cererea de recurs nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc.

civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, va admite în principiu recursul formulat de reclamanta B.M. și va fixa termen pentru judecata pe fond a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 564 din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Admite în principiu recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiași sentințe. Fixează termen la 23 iunie 2015. Fără cale de atac. Decizia se comunică părților. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.