ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1501/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1501/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
R O M Â N I A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal, astfel cum a fost precizată și completată, reclamanta B.M. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local al Comunei Sânpetru
de Câmpie, anularea parțială a H.G. nr. 929/2011 și nr. 964/2002, precum și a Hotărârilor
Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie nr. 13/2001 și nr. 25/2001.
1.2. Soluția instanței
de fond
Prin sentința nr. 564
din 20 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâți, a respins cererea
de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de către pârâtul
Consiliul Local al Comunei Sânpetru de Câmpie, precum și acțiunea formulată de reclamantă.
1.3. Cererile de recurs
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanta B.M., precum și pârâtul Guvernul României, invocând
motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
Recurenta-reclamantă B.M.
a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, astfel cum aceasta
a fost precizată și completată.
Recurentul-pârât Guvernul
României a solicitat casarea sentinței atacate și admiterea excepției tardivității
acțiunii în privința cererii de anulare a H.G. nr. 929/2011, în raport cu lipsa
caracterului normativ a acestui act administrativ.
Procedura de soluționare
a recursului
2.1. Prin raportul întocmit
în data de 10 iulie 2014 în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,
s-a apreciat că recursul reclamantei B.M. este admisibil în principiu.
S-a mai apreciat că recursul
pârâtului Guvernul României nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, raportat
la dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
2.2. Cu privire la examinarea
recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză,
în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat
în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință
din data de 30 septembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493
alin. (4) Noul C. proc. civ..
Nu au fost depuse puncte
de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Prin rezoluția de la data
de 16 decembrie 2014 s-a stabilit termen la data de 31 martie 2015, fără citarea
părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493
alin. (5) C. proc. civ., republicat.
Cu privire la cererea
de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
2.3.1. Examinând cererea
de recurs formulată de pârâtul Guvernul României prin prisma dispozițiilor incidente,
Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În speță, așa cum s-a
reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3)
C. proc. civ., republicat, recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut
de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs,
în termen de 15 zile de la comunicare.
Din examinarea înscrisurilor
depuse în recurs, se constată că recurentul-pârât Guvernul României a declarat recurs
la data de 14 ianuarie 2014, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată
acestuia la data de 23 decembrie 2013 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea
recursului, în cauză, a fost 8 ianuarie 2014.
Pentru aceste considerente,
în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul
declarat de pârâtul Guvernul României.
2.3.2. În ceea ce privește
recursul formulat de reclamanta B.M., Înalta Curte reține că cererea îndeplinește
cerințele de formă prevăzute de lege, că motivele de casare invocate și dezvoltarea
lor se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar recursul nu este
vădit nefondat, precum și faptul că cererea de recurs îndeplinește condițiile de
admisibilitate, iar din raport rezultă că nu există o jurisprudență constantă,
conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege
unitar problema de drept dedusă judecății.
În aceste condiții, completul
de filtru constată că cererea de recurs nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor
art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor
art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, va admite în principiu recursul formulat
de reclamanta B.M. și va fixa termen pentru judecata pe fond a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 564 din 20 noiembrie 2013 a
Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Admite în principiu recursul
declarat de reclamanta B.M. împotriva aceleiași sentințe.
Fixează termen la 23
iunie 2015.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie
2015.