ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3310/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 11 aprilie 2011, reclamanta D.E., prin reprezentant legal Sindicatul „Alfa ”Botoșani a chemat în judecată Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, solicitând: - modificarea în parte a Dispoziției nr. 90139 din 1 martie 2011 emisă de directorul executiv al D.G.A.S.P.C.

Botoșani privind reîncadrarea și stabilirea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2011; - obligarea pârâtei solidar să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate potrivit dispoziției menționate la pct. 1 și cele cuvenite potrivit hotărârii ce urmează a fi pronunțată, aferente perioadei de la 1 ianuarie 2011 până la data pronunțării hotărârii și actualizarea lor în funcție de rata inflației și dinamica prețurilor, calculată din luna în care se cuveneau drepturile respective, până la data plății efective; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, a arătat că, la 1 martie 2011, pentru reclamantă, s-a emis decizia contestată, iar la emiterea acesteia nu au fost respectate prevederile legale în integralitatea lor.

Prin Încheierea de ședință din data de 11 februarie 2013, Tribunalul Botoșani, secția Civilă a sesizat Curtea de Apel Suceava, respectiv secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor Ordinului comun nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice (privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicat în M. Of. nr. 48 din 19 ianuarie 2011), în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010. A suspendat judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 166 din 21 mai 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 emis de M.M.F.P.S. și de Ministerul Finanțelor Publice în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, formulată în Dosarul nr. 4148/40/2011 de către reclamanta D.E., prin Sindicatul Impact Botoșani, unde pârâți sunt Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani și Consiliul Local Botoșani.

Totodată, a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. II lit. a), b), c) d) și e) din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice aprobate prin Ordinul nr. 42/13 ianuarie 2011 al MMFPS și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanțelor Publice, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010. Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, reținând netemeinicia acesteia, întrucât principiul coerenței legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate atât pentru actele individuale, cât și pentru cele normative, așa încât acest mijloc de apărare să nu fie restrictiv, pierzându-și astfel funcția pentru care a fost creat.

Dacă legiuitorul a înțeles să pună la îndemâna persoanelor de drept privat un mijloc de apărare pe cale de excepție pentru acte de autoritate individuale, în privința cărora cei vizați au deja la îndemână acțiunea directă în contencios administrativ, pe baza argumentului de logică a fortiori, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor în legătură cu acte normative a căror adresabilitate este generală și ale căror efecte asupra persoanelor se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci și mult ulterior.

Pe fondul cauzei, Curtea, analizând într-o manieră detaliată dispozițiile art. II lit. a), B, C, D și E din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a apreciat că modalitatea de calcul a salariilor în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice încalcă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, întrucât adaugă la lege, iar soluțiile aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice contravin dispozițiilor art. 77 și art. 78 din Legea nr. 24/2000.

Instanța de fond a reținut că autoritățile pârâte nu puteau, printr-un act administrativ normativ, să stabilească o altă modalitate de calcul, atâta timp cât dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011 și anume, „cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru salariul de bază și respectiv, ”cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010” - pentru sporuri, indemnizații și alte compensații.

3. Cererile de recurs Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice. I. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale solicită admiterea recursului și respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată, susținând, în esență, următoarele: - recurentul a subliniat că atât Legea nr. 118 din 30 iunie 2010, prin care cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, a fost diminuat cu 25%, cât și Legea nr. 285/2010, prin care, începând cu data de 01 ianuarie 2011, s-au majorat salariile de bază din luna octombrie 2010 cu 15%, conțin dispozițiile constituționale; - Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabilește modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, formula concretă de calcul a salariilor, indemnizațiilor și soldelor pentru anul 2011, se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care să contravină prevederilor legale, astfel încât nu are natura unui act de modificare a unor drepturi salariale și nu adaugă la lege; - instanța de fond s-a pronunțat plus petita reținând că dispozițiile art. II lit. b), C, D și E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 conțin soluții contrare prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010; - în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recurentul arată că nu i-au fost comunicate întâmpinările depuse de pârâții Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, încheierea pronunțată de Tribunalul Botoșani la data de 31 octombrie 2011 și nici alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, iar în sentința recurată nu s-a menționat dacă pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă. II.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că: - prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și prin Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, fiind emise, așadar, în executarea acestei legi, ca lege specială care reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice; - actele administrative contestate se bucură de prezumția de legalitate, iar în cazul personalului plătit din fonduri publice, libertatea contractuală a părților este suplinită de legiuitor care stabilește prin lege nivelul salariilor.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, cu precizarea prealabilă că, întrucât, în recursurile declarate, pe fondul excepției de nelegalitate, susținerile autorităților pârâte sunt similare, acestea vor fi analizate împreună. Înalta Curte constată că excepția de nelegalitate a fost greșit admisă, prevederile art. II lit. A, B, C, D și E din ordinul contestat nefiind contrare dispozițiilor Legii nr. 285/2010.

În speță, excepția de nelegalitate a fost invocată pentru mențiunea cuprinsă în ordinul comun privind diminuarea veniturilor salariale cu un procent de 25% raportat la venitul brut pe luna iunie 2010, atât sindicatul cât și instanța de fond susținând că această prevedere modifică dispozițiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în M. Of. nr. 441/30 iunie 2010, cuantumul brut al drepturilor salariale stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 se diminuează cu 25%, în situația în care ar rezulta o valoare mai mică decât salariul de bază minim brut, acordându-se suma de 600 RON.

Prin art. 16 s-a dispus ca această diminuare să se aplice până la 31 decembrie 2010, așadar în intervalul iulie - decembrie 2010, ultima lună a anului cu salariul și celelalte drepturi salariale nediminuate fiind iunie 2010. Prin art. 1 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2011 s-a prevăzut asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării cu 25% dispuse prin Legea nr. 118/2010, respectiv cu un procent de 15%, stabilindu-se ca bază de calcul drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010. Conform art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010. Același act normativ prevede la art. 14 că, începând cu 1 ianuarie 2011, pentru personalul care beneficiază de drepturi bănești în baza Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 și Ordonanței Guvernului nr. 29/2004, salariile de bază se calculează prin includerea nivelului mediu al acestor drepturi aferente lunii octombrie 2010,

care nu se majorează cu procentul de 15%. În executarea Legii nr. 285/2010 au fost emise normele metodologice aprobate prin ordinul comun în litigiu, care stabilesc atât modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, cât și formula concretă de calcul a drepturilor salariale pentru anul 2011. Conținutul acestor norme este conform prevederilor legii, instanța de fond reținând în mod eronat că dispozițiile art. II privind „Stabilirea salariilor brute în anul 2011” - lit. A, B, C, D și E - contravin actului normativ în aplicarea căruia au fost emise.

Astfel, așa cum s-a prevăzut în Legea nr. 285/2010, salariile de bază pentru anul 2011 nu vor fi determinate pe baza valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare prevăzuți de Legea-cadru nr. 284/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare urmând să fie determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% lit. a) alin. (1) și (2). De asemenea, normele prevăd că la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% lit. b) alin. (1). Normele a căror nelegalitate s-a invocat prevăd la lit. C situația calculării salariului de bază și a sporurilor pentru respectarea nivelului salariului de bază minim brut pe țară stabilit potrivit art. 16 din Legea nr. 285/2010, pentru perioada iulie - decembrie 2010 la suma de 600 RON, la lit. D situația personalului care desfășoară activități noi, al cărui salariu va fi majorat cu numărul de clase suplimentare acordate, iar la lit. E stabilindu-se că nu se majorează cu cota de 15% drepturile salariale care se includ în salariul de bază în temeiul art. 14 din aceeași lege.

Este real faptul că normele metodologice aprobate prin ordin comun conțin exemple de calcul în care se pornește de la salariul din luna iunie 2010, dinainte de aplicarea diminuării cu 25%, tocmai pentru a se evidenția că, majorarea de 15% acordată de la 1 ianuarie 2011 se aplică la salariile diminuate începând cu luna iulie 2010, raportarea la luna octombrie 2010 fiind făcută deoarece, potrivit emitenților actului, aceasta ar fi cea mai stabilă lună a anului și ar constitui și baza de calcul pentru alocațiile bugetare aferente cheltuielilor de personal stabilite prin legile bugetelor de stat. Nefondate sunt și susținerile privind necomunicarea unor înscrisuri aflate la dosarul de fond al cauzei, în raport cu lucrările dosarului, întocmite conform normelor de procedură civilă și fără a genera prejudicierea intereselor vreuneia dintre părțile litigante.

Recurentul-pârât Ministerul Muncii a susținut că la adoptarea soluției recurate, instanța de fond s-a pronunțat plus petita, reținând că dispozițiile art. II lit. b), C, D și E contravin prevederilor art. 1 din Legea nr. 285/2010. Această susținere este neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din cererea formulată de către intimatul-reclamant prin care s-a invocat și motivat excepția de nelegalitate, aceasta vizează Ordinul nr. 42/77/2011, fiind contestate dispozițiile art. II din Anexa I la ordin (art. II lit. A, B, C, D și E), dispoziții prin care se stabilește o altă bază de calul pentru salarizarea pe anul 2011, decât cea prevăzută de Legea nr. 285/2010. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prevederile contestate sunt legale și conforme dispozițiilor Legii nr. 285/2010, în exercitarea cărora au fost emise.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate în cauză de autoritățile pârâte și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge excepția de nelegalitate invocată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Botoșani) și de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva Sentinței civile nr. 166 din 21 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. II lit. A, B, C, D și E din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul nr. 42 din 13 ianuarie 2011 al M.M.F.P.S. și Ordinul nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al M.F.P., invocată de reclamanta D.E.

prin Sindicatul „Impact” Botoșani, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM