ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 8 septembrie 2011, C.N.P.P., fosta C.N.P.A.D.A.S. a chemat în judecată pe intimatul S.G., solicitând instanței să constate că obligațiile reținute în sarcina C.N.P.P., prin sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, referitoare la plata drepturilor salariale aferente funcției publice de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș, necesită lămuriri cu privire la întinderea și modalitatea de aplicare. Contestatoarea a mai solicitat să se constate că sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.

Solicită admiterea contestației la executare, iar în consecință, să se dispună anularea titlului executoriu menționat mai sus. În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 399 – art. 401 C. proc. civ., se arată că sunt necesare anumite lămuriri cu privire la întinderea și modalitatea de aplicare a titlului executoriu, deoarece după eliberarea din funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș, reclamantul a ocupat funcția publică de conducere de director coordonator adjunct, în cadrul aceleiași instituții, beneficiind de drepturile salariale aferente acestei funcții de conducere, pentru activitatea prestată după data de 25 mai 2009; cum funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P.

Argeș nu mai exista după data de 25 mai 2009, instanța de fond în mod greșit a acordat reclamantului drepturile bănești aferente funcției desființate, iar în măsura în care reclamantului i-ar fi acordate drepturile bănești pe perioada 25 mai 2009 - 14 octombrie 2009, reclamantul S.G. ar fi remunerat de două ori pentru activitatea prestată în perioada menționată, cauzându-se astfel un prejudiciu la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contestatoarea mai arată că, ulterior, prin decizia nr. 2654 din 11 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost modificată sentința nr. 183 din 09 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului împotriva Ordinului C.N.P.A.S.

nr. 926 din 13 octombrie 2009, astfel că eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct este valabilă, iar acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș, după data de 14 octombrie 2009, este total eronată, drepturile respective fiind necuvenite. Prin întâmpinarea, depusă la dosar la data de 4 octombrie 2011, intimatul-reclamant S.G. a solicitat respingerea contestației la executare formulată de C.N.P.P., ca neîntemeiat, primul capăt de cerere, nefiind necesare lămuriri privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu și, ca inadmisibile, capetele doi și trei de cerere. Prin Sentința civilă nr. 454 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C.N.P.P.

fostă C.N.P.A.D.A.S., împotriva executării silite a sentinței nr. 275 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 noiembrie 2010, în dosarul nr. 1227/46/2010, intimat fiind S.G. A obligat contestatoarea să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin sentința nr. 275/ F-Cont din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția prematurității, inadmisibilității, netimbrării și a lipsei de obiect a acțiunii, invocate de pârâta C.P.A.D.A.S. București, a admis acțiunea modificată și completată, formulată de reclamantul S.G.

și a anulat Ordinul nr. 350/2009, emis de pârâtă. A dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii ordinului, respectiv aceea de director executiv adjunct-consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I de salarizare. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariul de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din care a fost eliberat (indexat, majorat și reactualizat) și salariul primit în funcția de execuție pe care o exercită, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art. 78 C. muncii, diferența urmând să fie reactualizată cu indicele de inflație, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.

- Prin contestația la executare de față, întemeiată pe dispozițiile art. 399 – art. 401 C. proc. civ., se solicită lămuriri cu privire la întinderea și modalitatea de aplicare a titlului executoriu, referitoare la plata drepturilor salariale aferente funcției publice de conducere de director executiv adjunct, dar se solicită și să se constate că sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, cerându-se anularea titlului executoriu menționat mai sus. - Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 , se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. - În speță, titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, nu necesită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, dispozitivul acesteia fiind clar.

Intimatul-reclamant S.G., așa cum s-a menționat în contestație, s-a adresat cu o cerere de punere în executare a sentinței de mai sus; contestatoarea trebuie să pună în executare sentința, intimatul având posibilitate să formuleze eventual contestație, în cazul în care s-ar considera vătămat prin executare. În ceea ce privește capetele doi și trei de cerere, Curtea de apel a constatat că acestea sunt inadmisibile. O hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă prin nerecurare, nu poate fi anulată pe calea contestației la executare și nici nu se poate, pe această cale, să se constate că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, motivul acesta putând fi invocat doar pe calea recursului. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.N.P. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. și ale art. 402 alin. (3) din același cod. Prin criticile formulate în cadrul cererii de recurs, recurenta-reclamantă susține următoarele: Sentința atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Recurenta susține că sentința recurată a fost pronunțată de aceeași judecătoare care a admis acțiunea reclamantului prin sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, fiind încălcate prevederile art. 24 alin. (1) C. proc.

civ., precum și cerința de imparțialitate la care se referă art. 6 paragraful 1 din C.A.D.O.L.F. Se mai arată că funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș nu mai există după data de 25 mai 2009, reclamantului neputându-i-se acorda drepturile bănești aferente funcției desființate. Susține recurenta că reclamantul a încasat deja drepturile salariale corespunzătoare funcției de conducere de director coordonator adjunct din cadrul C.J.P. Argeș, pe care a exercitat-o după data de 25 mai 2009, până la data de 13 octombrie 2009, astfel încât, acesta ar fi remunerat de două ori pentru activitatea desfășurată pentru perioada 25 mai 2009 – 14 octombrie 2009. De asemenea, arată autoritatea recurentă că prin Ordinul C.N.P.A.S.

nr. 926 din 13 octombrie 2009 reclamantul a fost eliberat și din funcția de director coordonator adjunct, încetându-i contractul de management, acțiunea în anularea acestui ordin fiind respinsă irevocabil prin Decizia nr. 2654 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În continuare, pentru a argumenta nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, recurenta invocă aspecte ce țin de fondul cauzei, făcând aprecieri asupra modului în care Curtea de Apel Pitești a înțeles să soluționeze acțiunea reclamantului prin sentința nr. 275 din 30 septembrie 2011. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare: În ceea ce privește prima critică adusă sentinței recurate, referitoare la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat soluția de respingere a contestației la executare, pe motiv că a pronunțat hotărârea care reprezintă titlul executoriu, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta, deoarece, contestația la executare prin care se solicită lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu reprezintă o cale de atac în sensul art. 24 C. proc. civ., nor,a legală referindu-se la căile de atac ordinare și extraordinare (apel, recurs, contestație în anulare, revizuire) pe care justițiabilul le poate exercita împotriva unei hotărâri judecătorești și prin care se tinde la reformarea soluției pronunțate pe fondul cauzei.

Or, contestația la executare reprezintă o procedură care vizează faza executării silite a unei hotărâri judecătorești, etapă ulterioară procedurii contencioase privind judecata procesului. Cu atât mai mult cu cât, autoritatea recurentă dorește lămurirea întinderii și modalității de aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 275/2010 în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale, judecătorul care a pronunțat sentința a cărei lămurire se solicită are competența de a analiza dacă raționamentul său juridic este clar și nu lasă loc de interpretări atunci când e vorba despre punerea în executare a hotărârii judecătorești respective. În ceea ce privește criticile referitoare la modul în care instanța de fond a înțeles să acorde drepturile bănești reclamantului S.G., Înalta Curte constată că, în realitate, C.N.P.P.

nu invocă nelămuriri privind întinderea și modalitatea de acordare a acestor drepturi salariale, ci solicită înlăturarea din dispozitivul sentinței nr. 275 din 30 noiembrie 2010 a acestei obligații dispuse în sarcina autorității pârâte, cu motivarea că acest capăt de cerere este nefondat. Or, atâta vreme cât C.N.P.P. nu a înțeles să exercite calea de atac a recursului sau altă cale extraordinară de atac prevăzută de lege împotriva sentinței nr. 275/2010, devenită acum titlu executoriu, nu mai are posibilitatea legală și procedurală să schimbe în favoarea sa soluția dată pe fondul cauzei. De altfel, susținerea că prin Ordinul C.N.P.A.S.

nr. 926 din 13 octombrie 2009 reclamantul a fost eliberat și din funcția de director coordonator adjunct, încetându-i contractul de management, acțiunea în anularea acestui ordin fiind respinsă irevocabil prin Decizia nr. 2654 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu are relevanță în ceea ce privește punerea în executare a sentinței nr. 275/2010, deoarece prin aceasta din urmă s-a anulat primul ordin de eliberare din funcția de director executiv adjunct a reclamantului, respectiv Ordinul nr. 350 din 23 aprilie 2009 și s-a dispus reintegrarea pe această funcție, și nu pe cea de director coordonator adjunct în care a fost numit ulterior, potrivit O.G. nr. 37/2009 și eliberat potrivit O.U.G.

nr. 105/2009, ambele acte declarate neconstituționale. Nici susținerea, potrivit căreia, din dispozitivul sentinței 275/2010 se înțelege că pentru perioada 25 mai 2009 – 14 octombrie 2009 S.G. ar fi remunerat de două ori, nu poate fi primită, atâta vreme, cât prin hotărârea judecătorească menționată s-a dispus în mod clar, obligarea C.N.P.P. la plata unor despăgubiri reprezentând „diferența dintre salariul de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul primit în funcția de execuție pe care o exercită, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art. 78 C. muncii, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă”.

Prin urmare, este vorba de o „diferență” și nu de drepturile bănești în integralitatea lor, astfel cum în mod eronat susține recurenta, iar întinderea drepturilor ca perioadă de acordare este determinată precis în ceea ce privește începutul acesteia, respectiv 24 aprilie 2009 (data eliberării din funcție) și până la data la care autoritatea pârâtă înțelege să execute hotărârea în sensul reintegrării reclamantului pe funcția de director executiv adjunct. Cuantumul acestor sume de bani și data exactă a reintegrării sunt aspecte care țin de faza executării sentinței nr. 275/2010 și pe care autoritatea pârâtă are obligația să le stabilească prin departamentele interne competente. În ceea ce privește soluția la care s-a oprit prima instanță în rezolvarea celui de-al doilea capăt al contestației la executare, Înalta Curte constată că aceasta este legală, solicitarea contestatoarei privind anularea titlului executoriu fiind inadmisibilă.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (3) C. proc. civ., „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”. Per a contrario, dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, cum este cazul în speța de față, pe calea contestației la executare nu se pot reitera aspecte de fond, care să tindă la anularea titlului. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și conformă cu situația de fapt dedusă judecății, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat. Totodată, constată îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul S.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.P.P., împotriva sentinței civile nr. 454 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2012.