ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația la

executare înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 8 septembrie

2011, C.N.P.P., fosta C.N.P.A.D.A.S. a chemat în judecată pe intimatul S.G.,

solicitând instanței să constate că obligațiile reținute în sarcina C.N.P.P.,

prin sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

referitoare la plata drepturilor salariale aferente funcției publice de

conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș, necesită lămuriri cu

privire la întinderea și modalitatea de aplicare.

Contestatoarea a mai

solicitat să se constate că sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.

Solicită admiterea contestației la executare, iar în consecință, să se dispună

anularea titlului executoriu menționat mai sus.

În motivarea

contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 399 – art. 401 C. proc. civ.,

se arată că sunt necesare anumite lămuriri cu privire la întinderea și

modalitatea de aplicare a titlului executoriu, deoarece după eliberarea din

funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș,

reclamantul a ocupat funcția publică de conducere de director coordonator

adjunct, în cadrul aceleiași instituții, beneficiind de drepturile salariale

aferente acestei funcții de conducere, pentru activitatea prestată după data de

25 mai 2009; cum funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P.

Argeș nu mai exista după data de 25 mai 2009, instanța de fond în mod greșit a

acordat reclamantului drepturile bănești aferente funcției desființate, iar în

măsura în care reclamantului i-ar fi acordate drepturile bănești pe perioada 25

mai 2009 - 14 octombrie 2009, reclamantul S.G. ar fi remunerat de două ori

pentru activitatea prestată în perioada menționată, cauzându-se astfel un

prejudiciu la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Contestatoarea mai

arată că, ulterior, prin decizia nr. 2654 din 11 mai 2011, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, a fost modificată sentința nr. 183 din 09

septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în sensul că s-a respins

acțiunea reclamantului împotriva Ordinului C.N.P.A.S. nr. 926 din 13 octombrie 2009,

astfel că eliberarea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct

este valabilă, iar acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de

director executiv adjunct al C.J.P. Argeș, după data de 14 octombrie 2009, este

total eronată, drepturile respective fiind necuvenite.

Prin întâmpinarea,

depusă la dosar la data de 4 octombrie 2011, intimatul-reclamant S.G. a

solicitat respingerea contestației la executare formulată de C.N.P.P., ca

neîntemeiat, primul capăt de cerere, nefiind necesare lămuriri privind

înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu și, ca inadmisibile,

capetele doi și trei de cerere.

Prin Sentința civilă nr.

454 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a

respins contestația la executare formulată de

contestatoarea C.N.P.P. fostă C.N.P.A.D.A.S., împotriva executării silite a

sentinței nr. 275 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, la data de 30 noiembrie 2010, în dosarul nr.

1227/46/2010, intimat fiind S.G.

A obligat

contestatoarea să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin sentința nr. 275/

F-Cont din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, excepția

prematurității, inadmisibilității, netimbrării și a lipsei de obiect a

acțiunii, invocate de pârâta C.P.A.D.A.S. București, a admis acțiunea

modificată și completată, formulată de reclamantul S.G. și a anulat Ordinul nr.

350/2009, emis de pârâtă.

A dispus reintegrarea

reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii ordinului, respectiv aceea

de director executiv adjunct-consilier clasa I, gradul profesional superior,

treapta I de salarizare.

A obligat pe pârâtă

să plătească reclamantului despăgubiri, reprezentând diferența dintre salariul

de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din care a fost eliberat

(indexat, majorat și reactualizat) și salariul primit în funcția de execuție pe

care o exercită, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform

art. 78 C. muncii, diferența urmând să fie reactualizată cu indicele de

inflație, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea

efectivă.

- Prin contestația la

executare de față, întemeiată pe dispozițiile art. 399 – art. 401 C. proc. civ.,

se solicită lămuriri cu privire la întinderea și modalitatea de aplicare a

titlului executoriu, referitoare la plata drepturilor salariale aferente

funcției publice de conducere de director executiv adjunct, dar se solicită și

să se constate că sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, cerându-se anularea

titlului executoriu menționat mai sus.

- Potrivit

dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ.,

împotriva executării

silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație

de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a

utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

, se poate face contestație

și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea

sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de

executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de

executare în condițiile prevăzute de lege.

-

În speță, titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie

2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ fiscal, nu necesită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea

sau aplicarea titlului executoriu, dispozitivul acesteia fiind clar.

Intimatul-reclamant

S.G., așa cum s-a menționat în contestație, s-a adresat cu o cerere de punere

în executare a sentinței de mai sus; contestatoarea trebuie să pună în executare

sentința, intimatul având posibilitate să formuleze eventual contestație, în

cazul în care s-ar considera vătămat prin executare.

În

ceea ce privește capetele doi și trei de cerere, Curtea de apel a constatat că

acestea sunt inadmisibile. O hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă prin

nerecurare, nu poate fi anulată pe calea contestației la executare și nici nu

se poate, pe această cale, să se constate că a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor legale, motivul acesta putând fi invocat doar pe calea

recursului.

Potrivit dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului

suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs C.N.P. București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. și

ale art. 402 alin. (3) din același cod.

Prin criticile

formulate în cadrul cererii de recurs, recurenta-reclamantă susține

următoarele:

Sentința atacată este

lipsită de temei legal, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a

legii.

Recurenta susține că

sentința recurată a fost pronunțată de aceeași judecătoare care a admis

acțiunea reclamantului prin sentința civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010,

fiind încălcate prevederile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., precum și cerința

de imparțialitate la care se referă art. 6 paragraful 1 din C.A.D.O.L.F.

Se mai arată că

funcția publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeș nu

mai există după data de 25 mai 2009, reclamantului neputându-i-se acorda

drepturile bănești aferente funcției desființate.

Susține recurenta că reclamantul

a încasat deja drepturile salariale corespunzătoare funcției de conducere de

director coordonator adjunct din cadrul C.J.P. Argeș, pe care a exercitat-o

după data de 25 mai  2009, până la data de 13 octombrie 2009, astfel încât,

acesta ar fi remunerat de două ori pentru activitatea desfășurată pentru

perioada 25 mai 2009 – 14 octombrie 2009.

De asemenea, arată autoritatea

recurentă că prin Ordinul C.N.P.A.S. nr. 926 din 13 octombrie 2009 reclamantul

a fost eliberat și din funcția de director coordonator adjunct, încetându-i

contractul de management, acțiunea în anularea acestui ordin fiind respinsă

irevocabil prin Decizia nr. 2654 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În continuare, pentru

a argumenta nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, recurenta invocă aspecte

ce țin de fondul cauzei, făcând aprecieri asupra modului în care Curtea de Apel

Pitești a înțeles să soluționeze acțiunea reclamantului prin sentința nr. 275

din 30 septembrie 2011.

Recursul este

nefondat.

Analizând hotărârea

criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare:

În ceea ce privește

prima critică adusă sentinței recurate, referitoare la incompatibilitatea

judecătorului care a pronunțat soluția de respingere a contestației la

executare, pe motiv că a pronunțat hotărârea care reprezintă titlul executoriu,

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) C.

proc. civ. Aceasta, deoarece, contestația la executare prin care se solicită

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu

reprezintă o cale de atac în sensul art. 24 C. proc. civ., nor,a legală

referindu-se la căile de atac ordinare și extraordinare (apel, recurs,

contestație în anulare, revizuire) pe care justițiabilul le poate exercita

împotriva unei hotărâri judecătorești și prin care se tinde la reformarea

soluției pronunțate pe fondul cauzei. Or, contestația la executare reprezintă o

procedură care vizează faza executării silite a unei hotărâri judecătorești, etapă

ulterioară procedurii contencioase privind judecata procesului.

Cu atât mai mult cu

cât, autoritatea recurentă dorește lămurirea întinderii și modalității de

aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 275/2010 în ceea ce privește

acordarea drepturilor salariale, judecătorul care a pronunțat sentința a cărei

lămurire se solicită are competența de a analiza dacă raționamentul său juridic

este clar și nu lasă loc de interpretări atunci când e vorba despre punerea în

executare a hotărârii judecătorești respective.

În ceea ce privește

criticile referitoare la modul în care instanța de fond a înțeles să acorde

drepturile bănești reclamantului S.G., Înalta Curte constată că, în realitate, C.N.P.P.

nu invocă nelămuriri privind întinderea și modalitatea de acordare a acestor

drepturi salariale, ci solicită înlăturarea din dispozitivul sentinței nr. 275

din 30 noiembrie 2010 a acestei obligații dispuse în sarcina autorității

pârâte, cu motivarea că acest capăt de cerere este nefondat.

Or, atâta vreme cât C.N.P.P.

nu a înțeles să exercite calea de atac a recursului sau altă cale extraordinară

de atac prevăzută de lege împotriva sentinței nr. 275/2010, devenită acum titlu

executoriu, nu mai are posibilitatea legală și procedurală să schimbe în

favoarea sa soluția dată pe fondul cauzei.

De altfel, susținerea

că prin Ordinul C.N.P.A.S. nr. 926 din 13 octombrie 2009 reclamantul a fost

eliberat și din funcția de director coordonator adjunct, încetându-i contractul

de management, acțiunea în anularea acestui ordin fiind respinsă irevocabil

prin Decizia nr. 2654 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

nu are relevanță în ceea ce privește punerea în executare a sentinței nr. 275/2010,

deoarece prin aceasta din urmă s-a anulat primul ordin de eliberare din funcția

de director executiv adjunct a reclamantului, respectiv Ordinul nr. 350 din 23

aprilie 2009 și s-a dispus reintegrarea pe această funcție, și nu pe cea de

director coordonator adjunct în care a fost numit ulterior, potrivit O.G. nr. 37/2009

și eliberat potrivit O.U.G. nr. 105/2009, ambele acte declarate

neconstituționale.

Nici susținerea,

potrivit căreia, din dispozitivul sentinței 275/2010 se înțelege că pentru perioada

25 mai 2009 – 14 octombrie 2009 S.G. ar fi remunerat de două ori, nu poate fi

primită, atâta vreme, cât prin hotărârea judecătorească menționată s-a dispus

în mod clar, obligarea C.N.P.P. la plata unor despăgubiri reprezentând

„diferența dintre salariul de care ar fi beneficiat în funcția de conducere din

care a fost eliberat și salariul primit în funcția de execuție pe care o

exercită, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art. 78

C. muncii, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă”.

Prin urmare, este

vorba de o „diferență” și nu de drepturile bănești în integralitatea lor,

astfel cum în mod eronat susține recurenta, iar întinderea drepturilor ca

perioadă de acordare este determinată precis în ceea ce privește începutul acesteia,

respectiv 24 aprilie 2009 (data eliberării din funcție) și până la data la care

autoritatea pârâtă înțelege să execute hotărârea în sensul reintegrării

reclamantului pe funcția de director executiv adjunct.

Cuantumul acestor

sume de bani și data exactă a reintegrării sunt aspecte care țin de faza

executării sentinței nr. 275/2010 și pe care autoritatea pârâtă are obligația

să le stabilească prin departamentele interne competente.

În ceea ce privește

soluția la care s-a oprit prima instanță în rezolvarea celui de-al doilea capăt

al contestației la executare, Înalta Curte constată că aceasta este legală,

solicitarea contestatoarei privind anularea titlului executoriu fiind

inadmisibilă.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 399 alin. (3) C. proc. civ., „în cazul în care executarea

silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță

judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond

împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale

de atac”. Per a contrario, dacă titlul executoriu este reprezentat de o

hotărâre judecătorească, cum este cazul în speța de față, pe calea contestației

la executare nu se pot reitera aspecte de fond, care să tindă la anularea

titlului.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și conformă cu

situația de fapt dedusă judecății, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, constată îndeplinite

condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și va obliga recurenta la plata cheltuielilor

de judecată către intimatul S.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.P.P., împotriva sentinței civile nr. 454 din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul S.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 mai 2012.