ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2454/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2454/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu A.N.I. anularea

actului constatator emis la data de 27 septembrie 2007.

În fapt, a arătat

reclamantul că este consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, mandatul său

fiind validat prin H.C.L. nr. 2 din 20 iunie 2008.

Prin Dispoziția

Primarului Orașului Târgu Frumos nr. 867 din 14 februarie 2007 a fost numit pe

bază de contract de management director la C.C.G.I. din Târgu Frumos.

A apreciat

reclamantul că funcția de consilier local în cazul său nu este incompatibilă cu

activitatea de manager pe care o desfășoară, deoarece nu este în concordanță cu

dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003, deoarece nu este

funcționar public și nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.

În drept, reclamantul

și-a motivat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 144/2007; Legea nr. 554/2004,

Legea nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 și Legea nr. 161/2003.

Pârâta a formulat, în

termen legal, întâmpinare prin care apreciază că susținerile reclamantului nu

sunt întemeiate conform O.U.G. nr. 37/2009, contractul de management este

asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în

muncă și în specialitate.

Totodată, a precizat

pârâtul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) și art.

91 și 94 din Legea nr. 161/2003, reclamantul se află în starea de

incompatibilitate prin deținerea simultană a funcției de director și calitatea

sa de consilier local.

Prin sentința nr. 203

din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea promovată de reclamantul P.P., în contradictoriu cu

pârâta A.N.I., împotriva actului de constatare din 27 iulie 2009 emis de A.N.I.

în dosar nr. 83/I.I./2009, ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin actul de

constatare din 27 iulie 2009 s-a reținut că, la data de 9 martie 2009, pârâta a

fost sesizată de către orașul Târgu Frumos, persoană juridică de drept public,

prin primar G.T., cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care se

află P.P., pe de o parte consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, iar pe

de altă parte, director la C.C.G.I. din orașul Târgu Frumos.

- În urma

verificărilor, s-a reținut că reclamantul nu respectă regimul juridic al

incompatibilităților, deoarece deține funcția publică de director la C.C.G.I., instituție

aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier

local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, aflându-se astfel în stare de

incompatibilitate, începând cu data de 20 iunie 2008 și până în prezent.

A apreciat instanța

de fond că, în mod corect, s-a reținut că, prin deținerea simultană a calității

de director la C.C.G.I., instituție aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos,

concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos,

reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităților, din

perspectiva

art.

III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 în vigoare la data de

27

iulie 2009

privind unele masuri de îmbunătățire a activității

administrației publice.

A

mai reținut prima instanță că reclamantului, prin exercitarea

calității de director

la C.C.G.I. în baza contractului de management menționat, chiar dacă nu este,

așa cum corect susține acesta, funcționar public, i se aplică în baza

art. III alin.

(9) din O.U.G. nr. 37/2009

prevederile art. 94

din Legea nr. 161/2003, deci aceleași incompatibilități ca și unui funcționar

public. Or,

mandatul de consilier local implică exercitarea unei

funcții de demnitate publică care este potrivit articolului menționat

incompatibilă cu calitatea de funcționar public și implicit și cu cea de

director la C.C.G.I., funcție care sub aspectul incompatibilităților i se

aplică același regim.

În

plus, a reținut curtea de apel și incidența cazului de incompatibilitate

prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției,

cu modificările și

completările ulterioare, potrivit cărora

„funcția

de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat

cu contract individual

de

muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv..”.

A mai constatat prima

instanță că din adeverința de la fila 69 rezultă că în cursul anului 2008

reclamantul, în calitate de consilier local, nu a intervenit în dezbaterile C.L.

pentru a cere o majorarea a bugetului C.C., instituție aflată în subordinea C.L.

și pe care acesta o conducea, fapt apreciabil, dar care nu înlătura starea de

incompatibilitate în care acesta se află care operează ope lege și se apreciază

prin simpla deținere concomitentă a celor două calități, indiferent de conduita

reclamantului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul P.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, prin invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 și a

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile aduse

sentinței atacate, recurentul-reclamant susține, în esență, următoarele:

- în mod greșit

instanța de fond a reținut calitatea sa de funcționar public, aplicându-i

dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003;

- instanța de fond a

respins acțiunea, în considerarea unor texte de lege care, în prezent, sunt

declarate neconstituționale, respectiv O.G. nr. 37/2009;

- în mod greșit

instanța de fond a reținut incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art.

88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care, conform O.C.C.G.I.,

la această instituție nu sunt prevăzute posturi de funcționari publici, iar

contractul de management are regim juridic diferit față de contractul

individual de muncă.

Recursul

este nefondat.

Analizând hotărârea

criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare.

Argumente de fapt și

de drept

Prin actul de

constatare încheiat de A.N.I., la data de 27 iulie 2009, s-a reținut starea de

incompatibilitate a reclamantului P.P. începând cu data de 20 iunie 2008 și

până în prezent, prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003,

în sensul că acesta a exercitat concomitent funcția de consilier local în C.L. Târgu

Frumos, precum și pe cea de Director la casa de C.G.I. instituție aflată în

subordinea C.L.O. Târgu Frumos.

Prin motivele de

recurs, recurentul-reclamant, susține că, în mod greșit, instanța de fond i-a

reținut calitatea de funcționar public, aplicându-i dispozițiile art. 94 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003.

Această critică nu

poate fi reținută de instanța de recurs, deoarece, din considerentele hotărârii

atacate rezultă că prima instanță a reținut următoarele: „reclamantul prin

exercitarea calității de director la C.C.G.I. în baza contractului de

management, chiar dacă nu este, așa cum corect susține acesta, funcționar

public, i se aplică în baza art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009,

prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003, deci aceleași incompatibilități ca

și unui funcționar public”.

Prin urmare, nu

judecătorul fondului a fost cel care a legat exercitarea funcției de director

de calitatea de funcționar public, ci însăși legea în temeiul căreia

reclamantul își exercita funcția de conducere, lege care, sub aspectul

incompatibilităților prevăzute de art. 70, 71, 79, 94 - 98 și 11 - 114 din

Legea nr. 161/2003 a asimilat funcția de director exercitată în temeiul unui

contract de management cu o funcție publică, respectiv cu calitatea de

funcționar public.

În ceea ce privește

critica vizând faptul că instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe

texte de lege care, în prezent, sunt declarate neconstituționale, Înalta Curte

constată că nici aceasta nu este întemeiată.

Curtea de apel, în

mod corect, s-a raportat la contextul legislativ existent la momentul

întocmirii raportului de evaluare și al constatării stării de incompatibilitate

în ceea ce îl privește pe reclamant.

Astfel, este de

reținut că, reclamantul nu a fost numit director al Casei de cultură în temeiul

dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, ci contractul de management a fost încheiat

la data 19 februarie 2007, în temeiul O.G. nr. 26/2005 privind managementul

instituțiilor publice de cultură, motiv pentru care, deși în prezent,

dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 au fost declarate neconstituționale, reclamantul

și-a continuat exercitarea funcției de conducere și contractul de management

sub imperiul legislației în temeiul căreia le-a încheiat.

Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din contractul de

management impun părților să adapteze contractul de management corespunzător

reglementărilor legale intervenite ulterior încheierii actului și care îi sunt

aplicabile. Din această perspectivă, în mod corect, instanța de fond a reținut

incidența art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, în ceea ce privește

aplicarea incompatibilităților prevăzute de Legea nr. 161/2003 și directorilor

instituțiilor publice cu contract de management.

Dincolo, însă, de

această abordare a statutului de director a reclamantului în perioada evaluării

efectuate de pârâtă, ceea ce are importanță pentru dezlegarea problemei de

drept dedusă judecății, este de a stabili dacă, reclamantul se încadrează în

situația de incompatibilitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 161/2003, prin raportare la funcția de demnitate publică de consilier

local, pe care o exercită din 20 iunie 2008, acesta fiind temeiul legal al

actului constatator întocmit de A.N.I.

Analizând critica

formulată de recurentul-reclamant sub acest aspect, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art.

88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, „Funcția de consilier local sau

consilier județean este incompatibilă cu : /…/ calitatea de funcționar public

sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului

local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al

prefecturii din județul respectiv”.

Prin

cererea de recurs, recurentul-reclamant susține că deține funcția de director

al casei de cultură în baza unui contract de management care nu reprezintă un

contract individual de muncă și nici nu îi conferă calitatea de funcționar

public, pentru a se afla în cazul de incompatibilitate arătat mai sus.

Această

afirmație este contrazisă chiar de clauzele contractului de management, care,

la art. 3 alin. (2) stabilește: „Prezentul contract de management este asimilat

contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, managerul urmând să

înceapă activitatea la data de 19 februarie 2007”.

Prin

urmare, la momentul emiterii actului constatator, contractul de management al

reclamantului era asimilat contractului individual de muncă, cu toate

consecințele decurgând din acest regim juridic, ceea ce presupune îndeplinirea

primei condiții prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

A două

condiție impusă de textul de lege pentru constatarea stării de

incompatibilitatea, este aceea, potrivit căreia raportul de muncă al alesului

local să se desfășoare în aparatul propriu al autorității locale în cadrul

căreia își exercita mandatul de consilier local.

Din

actele dosarului rezultă că reclamantul își exercită funcția de director în

cadrul unei instituții publice de cultură aflată în subordinea C.L.O. Tg.

Mureș, iar conform semnăturilor de pe contractul de management, „Angajator”

este același C.L. reprezentat de P. Din adresa nr. 18776 din 26 februarie 2009,

emisă de Orașul Târgu-Frumos către A.N.I. rezultă că instituția culturală C.C.G.I.

se află în subordinea C.L.O. Târgu Frumos și este finanțată de la bugetul local,

aspect ce reiese și din Organigrama aprobată de C.L. prin Hotărârea nr. 20 din 09

septembrie 2007.

Prin

urmare, atât funcția de consilier local, cât și cea de director al Casei de

cultură sunt remunerate din același buget local, ceea ce întărește

raționamentul juridic al primei instanțe în sensul că instituția locală C.C.G.I.

face parte din aparatul propriu al C.L. Târgu Frumos.

În

concluzie, în speță, sunt îndeplinite cerințele care întrunesc ipoteza textului

legal al art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în ceea ce îl

privește pe recurentul P.P., Curtea de Apel Iași pronunțând o hotărâre legală

și temeinică.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este

temeinică și legală și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.P., împotriva Sentinței nr. 203 din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 mai 2012.