ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2454/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu A.N.I. anularea actului constatator emis la data de 27 septembrie 2007. În fapt, a arătat reclamantul că este consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, mandatul său fiind validat prin H.C.L. nr. 2 din 20 iunie 2008. Prin Dispoziția Primarului Orașului Târgu Frumos nr. 867 din 14 februarie 2007 a fost numit pe bază de contract de management director la C.C.G.I. din Târgu Frumos. A apreciat reclamantul că funcția de consilier local în cazul său nu este incompatibilă cu activitatea de manager pe care o desfășoară, deoarece nu este în concordanță cu dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 161/2003, deoarece nu este funcționar public și nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.

În drept, reclamantul și-a motivat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 144/2007; Legea nr. 554/2004, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 și Legea nr. 161/2003. Pârâta a formulat, în termen legal, întâmpinare prin care apreciază că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate conform O.U.G. nr. 37/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate. Totodată, a precizat pârâtul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) și art. 91 și 94 din Legea nr. 161/2003, reclamantul se află în starea de incompatibilitate prin deținerea simultană a funcției de director și calitatea sa de consilier local.

Prin sentința nr. 203 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea promovată de reclamantul P.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., împotriva actului de constatare din 27 iulie 2009 emis de A.N.I. în dosar nr. 83/I.I./2009, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin actul de constatare din 27 iulie 2009 s-a reținut că, la data de 9 martie 2009, pârâta a fost sesizată de către orașul Târgu Frumos, persoană juridică de drept public, prin primar G.T., cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care se află P.P., pe de o parte consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, iar pe de altă parte, director la C.C.G.I.

din orașul Târgu Frumos. - În urma verificărilor, s-a reținut că reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităților, deoarece deține funcția publică de director la C.C.G.I., instituție aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, aflându-se astfel în stare de incompatibilitate, începând cu data de 20 iunie 2008 și până în prezent. A apreciat instanța de fond că, în mod corect, s-a reținut că, prin deținerea simultană a calității de director la C.C.G.I., instituție aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul C.L.O. Târgu Frumos, reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităților, din perspectiva art. III alin. (9) din O.U.G.

nr. 37/2009 în vigoare la data de 27 iulie 2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice. A mai reținut prima instanță că reclamantului, prin exercitarea calității de director la C.C.G.I. în baza contractului de management menționat, chiar dacă nu este, așa cum corect susține acesta, funcționar public, i se aplică în baza art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009 prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003, deci aceleași incompatibilități ca și unui funcționar public. Or, mandatul de consilier local implică exercitarea unei funcții de demnitate publică care este potrivit articolului menționat incompatibilă cu calitatea de funcționar public și implicit și cu cea de director la C.C.G.I., funcție care sub aspectul incompatibilităților i se aplică același regim.

În plus, a reținut curtea de apel și incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv..”. A mai constatat prima instanță că din adeverința de la fila 69 rezultă că în cursul anului 2008 reclamantul, în calitate de consilier local, nu a intervenit în dezbaterile C.L.

pentru a cere o majorarea a bugetului C.C., instituție aflată în subordinea C.L. și pe care acesta o conducea, fapt apreciabil, dar care nu înlătura starea de incompatibilitate în care acesta se află care operează ope lege și se apreciază prin simpla deținere concomitentă a celor două calități, indiferent de conduita reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Prin criticile aduse sentinței atacate, recurentul-reclamant susține, în esență, următoarele: - în mod greșit instanța de fond a reținut calitatea sa de funcționar public, aplicându-i dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; - instanța de fond a respins acțiunea, în considerarea unor texte de lege care, în prezent, sunt declarate neconstituționale, respectiv O.G.

nr. 37/2009; - în mod greșit instanța de fond a reținut incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care, conform O.C.C.G.I., la această instituție nu sunt prevăzute posturi de funcționari publici, iar contractul de management are regim juridic diferit față de contractul individual de muncă. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Argumente de fapt și de drept Prin actul de constatare încheiat de A.N.I., la data de 27 iulie 2009, s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului P.P.

începând cu data de 20 iunie 2008 și până în prezent, prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în sensul că acesta a exercitat concomitent funcția de consilier local în C.L. Târgu Frumos, precum și pe cea de Director la casa de C.G.I. instituție aflată în subordinea C.L.O. Târgu Frumos. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant, susține că, în mod greșit, instanța de fond i-a reținut calitatea de funcționar public, aplicându-i dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Această critică nu poate fi reținută de instanța de recurs, deoarece, din considerentele hotărârii atacate rezultă că prima instanță a reținut următoarele: „reclamantul prin exercitarea calității de director la C.C.G.I.

în baza contractului de management, chiar dacă nu este, așa cum corect susține acesta, funcționar public, i se aplică în baza art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003, deci aceleași incompatibilități ca și unui funcționar public”. Prin urmare, nu judecătorul fondului a fost cel care a legat exercitarea funcției de director de calitatea de funcționar public, ci însăși legea în temeiul căreia reclamantul își exercita funcția de conducere, lege care, sub aspectul incompatibilităților prevăzute de art. 70, 71, 79, 94 - 98 și 11 - 114 din Legea nr. 161/2003 a asimilat funcția de director exercitată în temeiul unui contract de management cu o funcție publică, respectiv cu calitatea de funcționar public.

În ceea ce privește critica vizând faptul că instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe texte de lege care, în prezent, sunt declarate neconstituționale, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este întemeiată. Curtea de apel, în mod corect, s-a raportat la contextul legislativ existent la momentul întocmirii raportului de evaluare și al constatării stării de incompatibilitate în ceea ce îl privește pe reclamant. Astfel, este de reținut că, reclamantul nu a fost numit director al Casei de cultură în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, ci contractul de management a fost încheiat la data 19 februarie 2007, în temeiul O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor publice de cultură, motiv pentru care, deși în prezent, dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009 au fost declarate neconstituționale, reclamantul și-a continuat exercitarea funcției de conducere și contractul de management sub imperiul legislației în temeiul căreia le-a încheiat. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din contractul de management impun părților să adapteze contractul de management corespunzător reglementărilor legale intervenite ulterior încheierii actului și care îi sunt aplicabile. Din această perspectivă, în mod corect, instanța de fond a reținut incidența art. III alin. (9) din O.U.G. nr. 37/2009, în ceea ce privește aplicarea incompatibilităților prevăzute de Legea nr. 161/2003 și directorilor instituțiilor publice cu contract de management.

Dincolo, însă, de această abordare a statutului de director a reclamantului în perioada evaluării efectuate de pârâtă, ceea ce are importanță pentru dezlegarea problemei de drept dedusă judecății, este de a stabili dacă, reclamantul se încadrează în situația de incompatibilitatea prevăzută de art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, prin raportare la funcția de demnitate publică de consilier local, pe care o exercită din 20 iunie 2008, acesta fiind temeiul legal al actului constatator întocmit de A.N.I. Analizând critica formulată de recurentul-reclamant sub acest aspect, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, „Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu : /…/ calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv”.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant susține că deține funcția de director al casei de cultură în baza unui contract de management care nu reprezintă un contract individual de muncă și nici nu îi conferă calitatea de funcționar public, pentru a se afla în cazul de incompatibilitate arătat mai sus. Această afirmație este contrazisă chiar de clauzele contractului de management, care, la art. 3 alin. (2) stabilește: „Prezentul contract de management este asimilat contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, managerul urmând să înceapă activitatea la data de 19 februarie 2007”. Prin urmare, la momentul emiterii actului constatator, contractul de management al reclamantului era asimilat contractului individual de muncă, cu toate consecințele decurgând din acest regim juridic, ceea ce presupune îndeplinirea primei condiții prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

A două condiție impusă de textul de lege pentru constatarea stării de incompatibilitatea, este aceea, potrivit căreia raportul de muncă al alesului local să se desfășoare în aparatul propriu al autorității locale în cadrul căreia își exercita mandatul de consilier local. Din actele dosarului rezultă că reclamantul își exercită funcția de director în cadrul unei instituții publice de cultură aflată în subordinea C.L.O. Tg. Mureș, iar conform semnăturilor de pe contractul de management, „Angajator” este același C.L. reprezentat de P. Din adresa nr. 18776 din 26 februarie 2009, emisă de Orașul Târgu-Frumos către A.N.I. rezultă că instituția culturală C.C.G.I. se află în subordinea C.L.O. Târgu Frumos și este finanțată de la bugetul local, aspect ce reiese și din Organigrama aprobată de C.L.

prin Hotărârea nr. 20 din 09 septembrie 2007. Prin urmare, atât funcția de consilier local, cât și cea de director al Casei de cultură sunt remunerate din același buget local, ceea ce întărește raționamentul juridic al primei instanțe în sensul că instituția locală C.C.G.I. face parte din aparatul propriu al C.L. Târgu Frumos. În concluzie, în speță, sunt îndeplinite cerințele care întrunesc ipoteza textului legal al art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, în ceea ce îl privește pe recurentul P.P., Curtea de Apel Iași pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.P., împotriva Sentinței nr. 203 din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2012.