ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1225/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 781 din 8 aprilie 2004,

Tribunalul Galați, secția civilă, a admis contestația formulată de B.M. - în

contradictoriu cu SC E. SA Muntenia nord, Sucursala Galați - și în consecință a

anulat dispoziția nr. 82 din 2 februarie 2004, emisă de pârâtă care a fost

obligată să-i restituie reclamantei prin echivalent, imobilul situat în Galați,

în suprafață de 1.936 mp, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Hotărârea a rămas

definitivă prin Decizia nr. 111/A din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați

și irevocabilă prin Decizia nr. 3861 din 14 mai 2007, dată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

La 7 aprilie 2014,

Ț.D. și T.I.D., au solicitat instanței pe calea contestației la titlu (în calitate

de creditori, ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la autoarea

B.M.A.) lămurirea și „explicitarea” dispozitivului sentinței nr. 781 din 8

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul de a se stabili

modalitatea de realizare a obligației prin plata contravalorii bunului, în

cadrul Dosarului execuțional nr. 1222/233/21/TS/2011 al B.E.J., T.Ș.

În motivarea cererii,

creditorii au arătat că în realizarea obligației care rezultă din titlul

executoriu, au trecut la executarea silită a hotărârii dar, aceasta nu s-a

finalizat, deoarece intimata s-a prevalat de caracterul echivoc al

dispozitivului și nu a înțeles să procedeze la acordarea măsurii reparatorii,

prin „plata” contravalorii bunului.

Pe parcurs, intimata

a emis Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011 prin care s-a prevalat de dispozițiile

Legii nr. 247/2005 și a înaintat decizia la C.C.S.D.

Întrucât această

decizie a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, se arată,

creditorii, au formulat cererea de față, invocând prevederile art. 400 alin. (2),

art. 401 alin. (1)

1

și art. 405 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

de la 1865.

Prin încheierea din

27 iunie 2014, Tribunalul Galați, secția I civilă, a

respins excepția

inadmisibilității contestației la titlu.

A admis cererea de

lămurire dispozitiv formulată de creditorii Ț.D. și T.I.D., în contradictoriu

cu intimata SC E.M.N. SA-Sucursala Galați.

A lămurit

dispozitivul sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2004, pronunțată de

Tribunalul Galați în Dosarul nr. 582/C/2004, definitivă prin Decizia civilă nr.

111/A din 14 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați în

Dosarul nr. 6403/44/2005,

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3861 din 14 mai 2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 6403/44/2005 și în consecință: a constatat

că succesorii reclamantei B.M.A. (creditorii Ț.D. și T.I.D.) sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii

prin echivalent, în ordinea menționată de Legea nr. 10/2001, constau în:

- compensare cu alte

bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei

îndreptățite;

- acordare de acțiuni

la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu acordul

persoanei îndreptățite;

- acordare de

despăgubiri bănești, cu acordul persoanei îndreptățite;

Măsurile reparatorii

prin echivalent pot fi combinate și se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția

motivată a SC E.F.E.D.M.N. SA-S.D.E.E. Galați.

A respins, ca

nefondată, cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că

potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, forma

în vigoare la momentul introducerii acțiunii, în cazul imobilelor care aveau

numai altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a

căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea

prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul

persoanei îndreptățite.

Potrivit art. 10 din

Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, în

situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (4) de la art. 10, măsurile

reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea

persoanei îndreptățite.

Legea nr. 10/2001,

s-a modificat la 19 iulie 2005, prin Legea nr. 247/2005 (lege care nu era în

vigoare la momentul pronunțării sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2005).

Ca urmare, se arată, este evident că instanța la momentul la care a dispus

restituirea prin echivalent, nu a avut în vedere si posibilitatea acordării de

despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005.

Apărarea intimatei,

potrivit cu care s-a conformat sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2005,

pronunțată de Tribunalul Galați, sens în care a emis art. Decizia nr. 1159 din 26

septembrie 2011, pe care a transmis-o la C.C.S.D., nu a fost primită, arătându-se

că Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011, a fost anulată în mod definitiv de

instanțele de judecată.

Prin sentința civilă nr.

777 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă prin Decizia

nr. 536 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, dar și prin Decizia

civilă nr. 1241 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a

reținut că prin emiterea Deciziei nr. 1159 din 26 septembrie 2011, intimata a transferat

obligația ce îi incumbă potrivit sentinței civile nr. 781/2005 a Tribunalului

Galați, în sarcina C.C.S.D., lucru ce nu poate fi acceptat. Deci, s-a

stabilit definitiv că nu aceasta este modalitatea de executare a obligației de

restituire prin echivalent.

Prin Decizia civilă nr.

1241 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați, se mai reține, s-a

stabilit că pentru concretizarea dreptului persoanelor îndreptățite, dar și a

obligației pe care intimata o are față de aceștia, părțile au posibilitatea să

uzeze de calea unei contestații la titlu, pentru a se stabili echivalentul

imobilului.

În consecință, pentru

„a da satisfacție” unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile,

pentru a nu aduce atingere puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 781

din 08 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați și pentru a facilita

punerea în executare și a da eficientă art. 6 din C.E.D.O., cererea a fost

admisă sub aspectul explicitării noțiunii de restituire în echivalent, în

varianta Legii nr. 10/2001, de la momentul notificării și al învestirii

instanței cu plângerea la Legea nr. 10/2001.

Soluția a fost menținută

de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, care, în esență cu aceeași motivare,

prin Decizia nr. 111/A din 1 octombrie 2014, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC E.M.N. SA-Sucursala Galați.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, SC F.E.D.M.N. SA -

S.D.E.E. Galați care, fără a indica temeiul juridic pe care-și fundamentează

calea extraordinară de atac, critică decizia dată în apel, după cum urmează:

- s-a statuat greșit

asupra admisibilității cererii, în condițiile în care singura procedură

aplicabilă este procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, inițiată

și finalizată de SC E. SA prin emitere Deciziei nr. 1159/2011.

- contestația la

executare formulată de recurentă, în primul dosar execuțional, a fost

într-adevăr respinsă irevocabil însă, pe această cale s-a analizat numai

termenul de prescripție aplicabil care, s-a apreciat ca fiind de 10 ani, titlul

decurgând dintr-o acțiune reală imobiliară.

- așa cum s-a statuat

și prin sentința civilă nr. 2120/2012 a Judecătoriei Galați, confirmată prin Decizia

civilă nr. 635/2012 a Tribunalului Galați, dreptul creditorilor nu poate fi

concretizat și valorificat pe calea dreptului comun, ci numai prin procedura

specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

O soluție contrară,

respectiv acordarea unor măsuri reparatorii în afara acestui cadru ar crea o

jurisprudență în afara legii și ar încălca exigențele de previzibilitate impuse

de C.E.D.O.

Or, conchide

recurenta, SC E. SA a înaintat dosarul pentru acordarea despăgubirilor,

Comisiei Centrale și a emis în acest sens Decizia nr. 1159/2011 (de unde

rezultă buna sa credință) ceea ce conduce la concluzia inadmisibilității

cererii formulate de cei doi creditori.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Dintru început, se

impune a se preciza că analizarea criticilor formulate împotriva deciziei din

apel se va face din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de

la 1865, față de conținutul motivelor de recurs care, deși nu indică expres

acest temei de modificare a hotărârii atacate, invocă încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

Cât privește legea

aplicabilă în soluționarea cererii formulate de contestatori - având ca obiect

lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 781 din 8 aprilie 2004 - aceasta

nu poate fi decât cea în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești,

cererea fiind soluționată în mod corect, ținându-se seama de aplicarea

principiului tempus regit actum, instanțele neputând ignora modalitățile de

despăgubire a persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, astfel cum

acestea erau prevăzute la data când s-a sesizat instanța și respectiv, s-a dat

hotărârea ce s-a cerut a fi lămurită.

Tot astfel,

recurenta, invocând buna-credință în soluționarea pretențiilor

reclamanților, - prin emiterea Deciziei nr. 1169 din 26 septembrie 2001 care,

încearcă practic să transfere obligația ce-i incumbă urmare sentinței nr. 781

din 8 aprilie 2004, în sarcina C.C.S.D. - ignoră faptul că respectiva decizie a

fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă iar organismul instituit ulterior

de lege, din subordinea Cancelariei Primului Ministru, nu exista la data

pronunțării amintitei hotărâri judecătorești.

Cu referire la

regulile procedurale potrivit cărora se putea da curs unei astfel de cereri,

acestea nu puteau fi decât cele prevăzute de art. 281

1

, 400 alin. (2)

și art. 401 alin. (1)

1

C. proc. civ. de la 1865, atâta vreme cât s-a

cerut lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești pe calea unei

contestați la titlu.

Ca atare, procedura

prin care contestatorii au cerut instanței care a pronunțat hotărârea ce

constituie titlu executoriu, să lămurească dispozitivul acesteia, este proprie

unei astfel de cereri, lipsa elementelor de determinare a obligațiilor pârâtei

- astfel cum prevedeau dispozițiile Legii nr. 10/2001, în redactarea de la data

pronunțării hotărârii - făcând imposibil de finalizat procesul, în etapa

executării sentinței devenită irevocabilă, situație care, așa cum corect s-a

reținut, este sancționată de art. 6 din C.E.D.O.

În fine, în sprijinul

concluziei că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, vine

și Decizia nr. 54 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secțiile unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii,

prin care, s-a statuat că prevederile art. 16 și următoarele (Titlul VII din

cap. V) din Legea nr. 247/2005, „privind reforma în domeniile proprietății și

justiției (…)” nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în

vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, față

de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta SC F.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Galați

împotriva Deciziei nr. 111/A din 01 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2015.