ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1225/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 781 din 8 aprilie 2004, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis contestația formulată de B.M. - în contradictoriu cu SC E. SA Muntenia nord, Sucursala Galați - și în consecință a anulat dispoziția nr. 82 din 2 februarie 2004, emisă de pârâtă care a fost obligată să-i restituie reclamantei prin echivalent, imobilul situat în Galați, în suprafață de 1.936 mp, potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia nr. 111/A din 14 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin Decizia nr. 3861 din 14 mai 2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

La 7 aprilie 2014, Ț.D. și T.I.D., au solicitat instanței pe calea contestației la titlu (în calitate de creditori, ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la autoarea B.M.A.) lămurirea și „explicitarea” dispozitivului sentinței nr. 781 din 8 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul de a se stabili modalitatea de realizare a obligației prin plata contravalorii bunului, în cadrul Dosarului execuțional nr. 1222/233/21/TS/2011 al B.E.J., T.Ș. În motivarea cererii, creditorii au arătat că în realizarea obligației care rezultă din titlul executoriu, au trecut la executarea silită a hotărârii dar, aceasta nu s-a finalizat, deoarece intimata s-a prevalat de caracterul echivoc al dispozitivului și nu a înțeles să procedeze la acordarea măsurii reparatorii, prin „plata” contravalorii bunului.

Pe parcurs, intimata a emis Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011 prin care s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 247/2005 și a înaintat decizia la C.C.S.D. Întrucât această decizie a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, se arată, creditorii, au formulat cererea de față, invocând prevederile art. 400 alin. (2), art. 401 alin. (1) 1 și art. 405 alin. (1) teza finală C. proc. civ. de la 1865. Prin încheierea din 27 iunie 2014, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins excepția inadmisibilității contestației la titlu. A admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de creditorii Ț.D. și T.I.D., în contradictoriu cu intimata SC E.M.N. SA-Sucursala Galați.

A lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 582/C/2004, definitivă prin Decizia civilă nr. 111/A din 14 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 6403/44/2005, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3861 din 14 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 6403/44/2005 și în consecință: a constatat că succesorii reclamantei B.M.A. (creditorii Ț.D. și T.I.D.) sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent, în ordinea menționată de Legea nr. 10/2001, constau în: - compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite; - acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu acordul persoanei îndreptățite; - acordare de despăgubiri bănești, cu acordul persoanei îndreptățite; Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate și se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a SC E.F.E.D.M.N. SA-S.D.E.E. Galați. A respins, ca nefondată, cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, în cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite. Potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, în situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (4) de la art. 10, măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptățite.

Legea nr. 10/2001, s-a modificat la 19 iulie 2005, prin Legea nr. 247/2005 (lege care nu era în vigoare la momentul pronunțării sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2005). Ca urmare, se arată, este evident că instanța la momentul la care a dispus restituirea prin echivalent, nu a avut în vedere si posibilitatea acordării de despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005. Apărarea intimatei, potrivit cu care s-a conformat sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, sens în care a emis art. Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011, pe care a transmis-o la C.C.S.D., nu a fost primită, arătându-se că Decizia nr. 1159 din 26 septembrie 2011, a fost anulată în mod definitiv de instanțele de judecată.

Prin sentința civilă nr. 777 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați, definitivă prin Decizia nr. 536 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, dar și prin Decizia civilă nr. 1241 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a reținut că prin emiterea Deciziei nr. 1159 din 26 septembrie 2011, intimata a transferat obligația ce îi incumbă potrivit sentinței civile nr. 781/2005 a Tribunalului Galați, în sarcina C.C.S.D., lucru ce nu poate fi acceptat. Deci, s-a stabilit definitiv că nu aceasta este modalitatea de executare a obligației de restituire prin echivalent. Prin Decizia civilă nr. 1241 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați, se mai reține, s-a stabilit că pentru concretizarea dreptului persoanelor îndreptățite, dar și a obligației pe care intimata o are față de aceștia, părțile au posibilitatea să uzeze de calea unei contestații la titlu, pentru a se stabili echivalentul imobilului.

În consecință, pentru „a da satisfacție” unei hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, pentru a nu aduce atingere puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 781 din 08 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați și pentru a facilita punerea în executare și a da eficientă art. 6 din C.E.D.O., cererea a fost admisă sub aspectul explicitării noțiunii de restituire în echivalent, în varianta Legii nr. 10/2001, de la momentul notificării și al învestirii instanței cu plângerea la Legea nr. 10/2001. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, care, în esență cu aceeași motivare, prin Decizia nr. 111/A din 1 octombrie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC E.M.N.

SA-Sucursala Galați. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, SC F.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Galați care, fără a indica temeiul juridic pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, critică decizia dată în apel, după cum urmează: - s-a statuat greșit asupra admisibilității cererii, în condițiile în care singura procedură aplicabilă este procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, inițiată și finalizată de SC E. SA prin emitere Deciziei nr. 1159/2011. - contestația la executare formulată de recurentă, în primul dosar execuțional, a fost într-adevăr respinsă irevocabil însă, pe această cale s-a analizat numai termenul de prescripție aplicabil care, s-a apreciat ca fiind de 10 ani, titlul decurgând dintr-o acțiune reală imobiliară.

- așa cum s-a statuat și prin sentința civilă nr. 2120/2012 a Judecătoriei Galați, confirmată prin Decizia civilă nr. 635/2012 a Tribunalului Galați, dreptul creditorilor nu poate fi concretizat și valorificat pe calea dreptului comun, ci numai prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005. O soluție contrară, respectiv acordarea unor măsuri reparatorii în afara acestui cadru ar crea o jurisprudență în afara legii și ar încălca exigențele de previzibilitate impuse de C.E.D.O. Or, conchide recurenta, SC E. SA a înaintat dosarul pentru acordarea despăgubirilor, Comisiei Centrale și a emis în acest sens Decizia nr. 1159/2011 (de unde rezultă buna sa credință) ceea ce conduce la concluzia inadmisibilității cererii formulate de cei doi creditori.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Dintru început, se impune a se preciza că analizarea criticilor formulate împotriva deciziei din apel se va face din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, față de conținutul motivelor de recurs care, deși nu indică expres acest temei de modificare a hotărârii atacate, invocă încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Cât privește legea aplicabilă în soluționarea cererii formulate de contestatori - având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 781 din 8 aprilie 2004 - aceasta nu poate fi decât cea în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești, cererea fiind soluționată în mod corect, ținându-se seama de aplicarea principiului tempus regit actum, instanțele neputând ignora modalitățile de despăgubire a persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, astfel cum acestea erau prevăzute la data când s-a sesizat instanța și respectiv, s-a dat hotărârea ce s-a cerut a fi lămurită. Tot astfel, recurenta, invocând buna-credință în soluționarea pretențiilor reclamanților, - prin emiterea Deciziei nr. 1169 din 26 septembrie 2001 care, încearcă practic să transfere obligația ce-i incumbă urmare sentinței nr. 781 din 8 aprilie 2004, în sarcina C.C.S.D.

- ignoră faptul că respectiva decizie a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă iar organismul instituit ulterior de lege, din subordinea Cancelariei Primului Ministru, nu exista la data pronunțării amintitei hotărâri judecătorești. Cu referire la regulile procedurale potrivit cărora se putea da curs unei astfel de cereri, acestea nu puteau fi decât cele prevăzute de art. 281 1 , 400 alin. (2) și art. 401 alin. (1) 1 C. proc. civ. de la 1865, atâta vreme cât s-a cerut lămurirea dispozitivului unei hotărâri judecătorești pe calea unei contestați la titlu.

Ca atare, procedura prin care contestatorii au cerut instanței care a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu, să lămurească dispozitivul acesteia, este proprie unei astfel de cereri, lipsa elementelor de determinare a obligațiilor pârâtei - astfel cum prevedeau dispozițiile Legii nr. 10/2001, în redactarea de la data pronunțării hotărârii - făcând imposibil de finalizat procesul, în etapa executării sentinței devenită irevocabilă, situație care, așa cum corect s-a reținut, este sancționată de art. 6 din C.E.D.O.

În fine, în sprijinul concluziei că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, vine și Decizia nr. 54 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care, s-a statuat că prevederile art. 16 și următoarele (Titlul VII din cap. V) din Legea nr. 247/2005, „privind reforma în domeniile proprietății și justiției (…)” nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC F.E.D.M.N. SA - S.D.E.E. Galați împotriva Deciziei nr. 111/A din 01 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2015.