ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2015

Deliberând

asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3511 din 31

octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei I.M.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâților T.I. și A.G.; s-a respins cererea de chemare în judecată a

reclamantei SC V. SA față de această pârâtă ca urmare a admiterii excepției.

Pe fondul

cauzei, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamantă și s-a constatat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.

1914 din 15 octombrie 2003 de către Biroul Notarului Public S.C.; s-a dispus

rectificarea înscrierii făcute în CF nr. xx Vișeu de Sus, în sensul radierii

dreptului de proprietate înscris sub Bl în favoarea pârâtei SC C.B. SRL; s-a

constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin

încheierea nr. 2003 din 21 octombrie 2005 de către Biroul Notarului Public S.C.;

s-a dispus rectificarea înscrierii făcute în CF nr. xx Vișeu de Sus nr. topo T1,

în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B2 în favoarea pârâtei

SC I. SRL; a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea

nulității absolute a hotărârii nr. 21 din 14 octombrie 2003 a Consiliului de

Administrație al SC V. SA.

Curtea de Apel

Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8 din

22 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâților T.I., A.G., SC C.B. SRL

și SC I. SRL

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții T.I. și SC C.B. SRL Vișeu de Sus, iar Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 330 din 2 februarie

2010 a anulat recursul declarat de pârâți ca insuficient timbrat și au fost obligați

la 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimata SC V. SA.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare contestatorii SC C.B. SRL Vișeu de Sus

și T.I., în temeiul motivelor reprezentate de art. 317 alin. (1) pct. 1 coroborate

cu art. 317 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ. și art. 318 teza I C. proc. civ.,

solicitând admiterea acesteia, desființarea hotărârii pronunțată, cu consecința

rejudecării căii de atac a recursului.

Intimata SC V.

SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și inadmisibilității

contestației în anulare.

La termenul de

judecată din data de 18 iunie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

tardivității contestației în anulare, invocată de intimata SC V. SA prin întâmpinare.

Respectarea termenului

de formulare a contestației în anulare se analizează cu prioritate, întrucât numai

o cerere formulată în cadrul termenului procedural poate fi discutată din perspectiva

condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art.

319 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care

nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă

în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre,

dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin decizia de

recurs atacată prin prezenta contestație în anulare s-a anulat recursul ca insuficient

timbrat, ceea ce înseamnă că aceasta este o hotărâre care nu se aduce la îndeplinire

pe calea executării silite, termenul de formulare fiind cel reglementat de norma

procedurală menționată.

În condițiile

în care decizia de recurs, care este o hotărâre irevocabilă conform art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost pronunțată la data de 2 februarie 2010, iar

contestația a fost formulată la data de 20 mai 2015, se constată că s-a depășit

termenul procedural de formulare.

Astfel, în cauză,

atât termenul de 15 zile, cât și perioada maximă de un an de zile (termenul obiectiv

și maxim) în care contestatorii puteau lua cunoștință de hotărâre, s-au împlinit.

Drept urmare,

intervine sancțiunea arătată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care

„neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură

în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

ei".

Contestatorii

nu au făcut dovada unor astfel de împrejurări, motiv pentru care Înalta Curte urmează

a respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorii T.I. și

SC C.B. SRL Vișeu de Sus împotriva deciziei nr. 330 din 2 februarie 2010, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

contestația în anulare formulată de contestatorii T.I. și SC C.B. SRL Vișeu de Sus

împotriva deciziei nr. 330 din 2 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 1495/100/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.