ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5370/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în

judecată și soluția instanței de fond.

Reclamantul C.I., în conformitate cu

dispozițiile art. 581 C. proc. civ., pe cale de Ordonanța

Președințiala a chemat în judecată fără citarea părților pe pârâtul Colegiul

Central de Onoare al M.E.C.T.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa

se dispună suspendarea Deciziei nr. 4340/ A din 8 decembrie 2010 a

Universității din Craiova prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a

contractului de muncă, până la soluționarea litigiului de fond din Dosarul nr. 841/2/2011

al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și

fiscal.

Prin Sentința civilă nr.

3138 din 22 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului C.I., ca

inadmisibilă.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Cârstea Ion, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte de Casație și Justiție la termenul din 4 aprilie 2012, constatând lipsa

nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită

faptului că, până la data de 8 aprilie 2013, nici una dintre părți nu a

solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de

procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat

termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea

cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă

a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C.

proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut

în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având

în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește

suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,

dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum

în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de

a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ.,

urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ.,

constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 3138 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 mai 2013.