ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Ș.A., judecător în cadrul Tribunalului Arad, în contradictoriu cu Ministerul

Justiției, a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 53756 din 4 iulie 2012

(adusă la cunoștință la data de 12 iulie 2012) prin care Ministerul Justiției a

respins contestația formulată împotriva Ordinului nr. 1792/C din 4 mai 2012 al

Ministrului Justiției și a solicitat obligarea ordonatorilor de credite la

plata indemnizației rezultate ca urmare a atingerii vechimii în muncă, de 15

ani, începând cu data de 1 februarie 2012, concretizată în indemnizația

calculată, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1792/C din 4 mai 2012 și

diferența până la indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior

acestei date, au îndeplinit aceeași condiție de vechime.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1792/C din 4 mai 2012 al

Ministrului Justiției, s-a stabilit ca, începând cu data de 1 februarie 2012,

să fie trecută în clasa de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în

muncă între 15 - 20 ani și gradația 4, urmând a beneficia de următoarele

drepturi salariale: o indemnizație de încadrare lunară de 6970 RON; un cuantum

de 1.019 RON al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al

sporului de confidențialitate; un cuantum de 1.020 RON al sporului pentru

condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Reclamanta a precizat

că colegii săi magistrați care au împlinit, mai înaintea acestei date, aceeași

condiție de vechime, beneficiază de o indemnizație mai mare, fără a exista o

justificare obiectivă a unei astfel de discriminări.

A susținut că, în

modalitatea de calcul a indemnizației ce i se cuvine, Ministerul de Justiție,

reprezentat de ministrul justiției, procedează în mod discriminatoriu, cu

încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G.

nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind

reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ce vizează practic

salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice.

A depus modalitatea

de calcul a indemnizației unui coleg care îndeplinește aceleași condiții de

vechime în muncă și funcție și beneficiază de: indemnizație de încadrare lunară

de 7.027 RON.

Analizând cuantumul

sporurilor stabilite prin ordin, reclamanta a constatat ca acestea sunt la

același nivel cu cele pe care le-a avut anterior, înainte de trecerea în noua

tranșă de vechime în funcție și în muncă, fără a se avea în vedere noua

indemnizație de încadrare brută lunară (cea veche, ce rezultă din statul de

plată a drepturilor sale salariale pentru luna decembrie 2011, este de 6.800

RON, cea nouă de 6.970 RON, ce rezultă din statul de plată a drepturilor

salariale pentru luna februarie 2012 ), drepturi salariale comparabile cu

drepturile salariale ale altor colegi cu aceeași vechime și care au o

indemnizație de încadrare lunară de 7.027 RON.

Reclamanta a arătat

că, potrivit art. 4 alin. (1) din anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010, pentru

condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la

art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din indemnizația lunară de

încadrare, corespunzător timpului lucrat, condițiile de acordare a sporului

prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite, iar prin

art. 1 din O.M.J. nr. 279/C/2010, de altfel chiar invocat în O.M.J. nr. 1792/C

din 4 mai 2012, pe care îl contesta, s-a stabilit că acest spor este de 15% din

indemnizația de încadrare brută lunară.

De asemenea, prin

art. 5 alin. (1) din anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 s-a stabilit că,

judecătorii beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea

confidențialității de până la 5 %, aplicate la salariul de baza lunar,

respectiv la indemnizația lunară de încadrare, iar din fișele de salarizare

rezultă că aceste două sporuri au fost de 15% din indemnizația brută de

încadrare .

Prin urmare, a

apreciat că aceste sporuri se stabilesc procentual, prin raportare la

indemnizația de încadrare brută lunară, ori în situația sa, deși indemnizația a

crescut, sporurile au rămas la nivelul anterior.

A mai arătat

reclamanta că prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a O.U.G. nr. 80 din 8

septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind

reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a prevăzut că,

pentru anul 2012 se menține cuantumul sporurilor la același nivel cu cel ce se

acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în

măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Or, aceasta a

susținut că nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții de vechime în

funcție ca și în luna decembrie 2011, indemnizația de încadrare brută lunară

crescând față de această lună, ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de

vechime, iar cum sporurile se calculează, potrivit art. 4 alin. (1) din anexa

VI din Legea cadru nr. 284/2010, procentual din indemnizația de încadrare,

apreciază că majorarea acestora, ca o consecință a majorării indemnizației

brute de încadrare, nu încalcă prevederile Legii nr. 283/2011.

Odată cu creșterea

vechimii sale în muncă, indemnizația de încadrare brută lunară, e firesc a

ajunge, la același nivel, pe care îl aveau indemnizațiile magistraților cu

această vechime, la fel cum trebuie să ajungă și cuantumurile sporurilor ce se

calculează în funcție de această indemnizație.

La data de 19

septembrie 2012, reclamanta a depus o precizare, prin care a indicat faptul ca

solicită modificarea Hotărârii nr. 53756 din 4 iulie 2012, în sensul admiterii

contestației formulate împotriva O.M.J. nr. 1792/C din 4 mai 2012, anularea

O.M.J. nr. 1792/C din 4 mai 2012 și emiterea unui nou ordin prin care sa i se

stabilească începând cu 1 februarie 2012 în continuare, o indemnizație brută

lunară în același cuantum cu a celorlalți judecători din cadrul Tribunalului

Arad, având aceeași vechime în funcția de magistrat sub 15 ani și în muncă

între 15 - 20 ani, dobândită anterior datei de 31 decembrie 2010; majorarea

celor două sporuri acordate, respectiv sporul pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică și al sporului de confidențialitate și sporul pentru condiții de

munca grele, vătămătoare sau periculoase, procentual, prin raportare la

indemnizația de încadrare brută lunară.

Ministerul Justiției

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

6.721 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta

Ș.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, referitor la modul de calcul al

drepturilor salariale în anul 2012, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru

completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri

financiare în domeniul bugetar, iar în ceea ce privește avansarea personalului

în gradația corespunzătoare tranșei de vechime, în anul 2012 sunt incidente

prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011.

Prin urmare, în mod

corect prin O.M.J. nr. 1792/C/2012, în temeiul normelor mai sus-invocate, ca

urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de la 15 ani la 20 ani, doamnei

judecător Ș.A. i s-au acordat o majorare a indemnizației de încadrare (de la

6.800 RON la 6.970 RON), precum și sporurile de care beneficiază în același

cuantum avut anterior (un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele,

vătămătoare sau periculoase de 1.020 RON și un cuantum al sporurilor pentru

risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității de

1.019 RON).

La modalitatea de

calcul a sporurilor, pe care reclamanta o contestă în cuprinsul plângerii sunt

aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 283/2011.

Prima instanță a

apreciat că nu se poate reține o încălcare a principiului nediscriminării și

legalității de tratament, practica C.E.D.O. fiind constantă în a considera că

diferența de tratament devine discriminare, în înțelesul Convenției doar atunci

când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea

să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

A avut în vedere și

faptul că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională, în acord cu practica

constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks

împotriva Belgiei, 1979) a statuat că "principiul egalității în drepturi

și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar

tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite,

nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări."

De asemenea, prin

Decizia nr. 820/2006, Curtea Constituțională a reținut că "situația

diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă

potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a

dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a

autorităților publice fără privilegii și discriminări."

Or, Curtea a reținut

că în situația de față, cele două categorii de personal sunt supuse unor

reglementări legale diferite, se află în situații juridice diferite.

Recursul

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs reclamanta Ș.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, în esență reclamanta a arătat:

Reclamanta consideră

că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prin Ordinul nr.

1792/C din 4 mai 2012 al Ministrului Justiției, s-a stabilit că, începând cu

data de 1 februarie 2012, reclamanta să fie trecută în clasa de salarizare 103

(corespunzătoare unei vechimi în muncă între 15 - 20 ani și gradația 4).

- Se arată că alți

colegi magistrați care au împlinit, mai înaintea acestei date, aceeași condiție

de vechime, beneficiază de o indemnizație mai mare, fără a exista o justificare

obiectivă a unei astfel de discriminări.

În modalitatea de

calcul a indemnizație ce i se cuvenea, Ministerul de Justiție, reprezentat de

ministrul justiției, procedează în mod discriminatoriu, cu încălcarea

dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr.

80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea

unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ce vizează practic salarizarea în

anul 2012 a personajului plătit din fonduri publice, potrivit cărora:

În anul 2012, pentru

personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași

instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru

personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul

de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea

publică în care acesta este încadrat.

Textul consacră

legislativ, inclusiv în cadrul noii legislații a salarizării, principiul

nediscriminării în muncă, în sensul că, la muncă egală, se cuvine plată egală.

O altă interpretare,

tinde a aplica o discriminare neprevăzută de lege, ci, dimpotrivă, interzisă de

aceasta, fără a exista vreo justificare obiectivă, printr-un un scop legitim, a

cărui atingere să fie făcută prin metode adecvate și necesare.

În plus, analizând

cuantumul sporurilor stabilite prin ordin, a constatat recurenta că acestea

sunt la același nivel cu cele pe care le-am avut anterior, înainte de trecerea

în noua tranșă de vechime în funcție și în muncă, fără a se avea în vedere noua

indemnizație de încadrare brută lunară, drepturi salariale comparabile cu

drepturile salariale ale altor colegi cu aceiași vechime și care au o

indemnizație de încadrare lunară de 7.027 RON.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010, pentru condiții de muncă grele,

vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un

spor de până la 15% din indemnizația lunară de încadrare, corespunzător

timpului lucrat, condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se

aprobă de ordonatorul principal de credite.

Apreciază recurenta

că aceste sporuri se stabilesc procentual, prin raportare la indemnizația de

încadrare brută lunară, ori în situația recurentei, deși indemnizația a

crescut, sporurile au rămas la nivelul anterior.

Se arată că sintagma

"aceleași condiții" vizează nu doar păstrarea condițiilor privitoare

la locul și a felului muncii, ci și cele referitoare la cariera și situația

profesională, respectiv trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție sau

în muncă, grad ori treaptă salarizare, scopul urmărit de legiuitor prin

limitarea cuantumului sporului fiind acela de a evita majorarea procentuală a

sporurilor sau a sporurilor stabilite anticipat, în sumă fixă, în cazul în care

nu au intervenit modificări în situațiile mai sus arătate.

În situația în care

cele două sporuri ar fi menținute la nivelul lunii decembrie 2011, s-ar crea o

discriminare între recurentă și colegii magistrați care au împlinit înaintea

acesteia condiția de vechime de 15 ani, încălcându-se principiul echității și

coerenței sistemului de salarizare prin crearea de oportunități egale și

remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și

normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte

drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar, prevăzut în

art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010.

Odată cu creșterea

vechimii recurentei în muncă, indemnizația de încadrare brută lunară, e firesc

a ajunge, la același nivel, pe care îl aveau indemnizațiile magistraților cu

această vechime, la fel cum trebuie să ajungă și cuantumurile sporurilor ce se

calculează în funcție de această indemnizație.

A proceda altfel,

atrage după sine o discriminare flagrantă față de acei magistrați care, la data

modificării sistemului de salarizare, aveau, deja, vechimea în muncă ce a atras

și majorarea indemnizației, deși aceste sporuri vin să compenseze aceleași

restricții sau condiții de muncă, pe aceeași perioadă, pentru toți magistrații

încadrați, la bază, în același mod.

Apărările intimatului

Ministerul Justiției

Ministerul Justiției

a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia

ca nefondat.

Instanța de fond, în

mod corect a reținut în cadrul considerentelor sentinței incidența art. 6 din

Legea 285/2010 care reprezintă singura regulă aplicabilă la avansarea

personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și la

trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție în anul 2011.

Astfel, potrivit

acestui text de lege, avansarea personalului în gradația corespunzătoare

tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare

corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o

majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de

salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10

alin. (5) din Legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător

coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare, în temeiul

alin. (3) al aceluiași articol prevederile alin. (1) se aplică în mod

corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție, conform

legii.

Totodată, potrivit

art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, "Personalul plătit din fonduri

publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare,

pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu

funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31

decembrie 2010". La alin. (2) al art. 4 din același act normativ se

prevede că "în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și

coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

De altfel, în art. 33

alin. (1) din Legea nr. 284/2010, cap. IV din partea a II-a se stipulează că

"La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului

se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie

2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale

deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare

corespunzător acesteia. Or, în decembrie 2010, tranșele de vechime erau

stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, cu

adăugarea sporurilor și majorărilor prevăzute în notele la anexele

corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a).

Prin urmare în

aplicarea acestor prevederi legale, astfel cum s-a învederat și prin

întâmpinarea formulată cu ocazia soluționării cauzei în fond, în mod corect

prin O.M.J. nr. 1792/C/2012, în temeiul dispozițiilor legale mai sus-invocate,

ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de la 15 ani la 20 ani,

doamnei judecător Ș.A. i s-a acordat o majorare a indemnizației de încadrare

(de la 6.800 RON la 6.970 RON), precum și sporurile de care beneficiați în

același cuantum avut anterior (un cuantum al sporului pentru condiții de muncă

grele, vătămătoare sau periculoase de 1.020 RON și un cuantum al sporurilor

pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea

confidențialității de 1.019 RON).

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză, Înalta Curte constată că

este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt

Prin O.M.J. nr.

1792/C din 4 mai 2012, s-a stabilit că, începând cu data de 1 februarie 2012,

reclamanta să fie trecută în clasa de salarizare 103 (corespunzătoare unei

vechimi în muncă între 15 - 20 ani și gradația 4).

În drept,

(dispozițiile legale relevante) - Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice:

Art. 1. (1) Prezenta

lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare

pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al

statului.

Art. 7. (1) Aplicarea

prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă,

după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor

funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale

anuale de aplicare.

(2) Valoarea

salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază

și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a

personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul

2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Art. 2. În anul 2011,

pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în

aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și

pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face

la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din

instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În anul 2011 nu se

aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători

claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare

Lege-cadru.

Art. 3. Personalul

plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe

clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de

legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de

persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Art. 6. (1) În anul

2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația

corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele

de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11

alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de

bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive

suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din

legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de

ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Prevederile alin. (1)

se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o alta tranșă de vechime în

funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale

"Justiție", respectiv vechime în învățământ pentru personalul

didactic de predare universitar și preuniversitar.

Legea 283/2011

privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr,

37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Art. 2. - în anul 2012,

pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în

aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și

pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face

la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din

instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Art. 6. (1) în anul

2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația

corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele

de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11

alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul

beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de

clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la

art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului

corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare

O.U.G. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013,

prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal -

bugetare .

Art. 1. În anul 2013

se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute

la art. 1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri

pentru recuperarea reducerilor salariate aprobată cu modificări prin Legea nr.

182/2012.

O.U.G. nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014,

precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Art. 1. (1) în anul

2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor

funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul

plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă

pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară

activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și

coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului

plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Art. 3. În anul 2014,

indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin

acordarea de clase de salarizare suplimentare și alte drepturi acordate

potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul

drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea

nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri

publice și ale art. 10 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea

art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în

domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în

domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.

Art. 5. (1) În anul

2014, pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul

numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același

fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte,

salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare

din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din

instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție

similară în plată.

Art. 6. (1) În anul

2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația

corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele

de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11

alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul

beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de

clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la

art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare,

fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la

Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz.

(2) În anul 2014,

prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere,

precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului

care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiției".

(3) Personalul care,

în cursul anului 2014, desfășoară activități noi care presupun, potrivit

Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de

salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o

majorare a salariului de bază, soldei/salariului de funcție, respectiv a

indemnizației de încadrare corespunzător numărului de clase de salarizare

suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea

sus-menționată.

În esență, contestatoarea

a arătat că aplicarea greșită a dispozițiilor din Legea nr. 285/2010 cât și din

Legea cadru nr. 384/2010 au condus la o discriminare evidentă care este

contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, art. 14 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la Directiva 2000/78 CE a

Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea

egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea

forței de muncă.

De asemenea, s-a

subliniat și încălcarea prevederilor art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004

privind statutul magistraților precum și a principiilor stabilite de art. 3 din

Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară personalului plătit din fonduri

publice.

Înalta Curte nu va

împărtăși aceste argumente expuse pe larg de către reclamantă în contestația

sa, întrucât se observă odată cu adoptarea Legii cadru nr. 284/2010 o schimbare

de optică. Astfel, potrivit O.U.G. nr. 27/2006, respectiv anterior abrogării

Legii nr. 330/2009, regulile privind sistemul de salarizare, referitoare la

trecerea dintr-o tranșă în alta de vechime stabileau expres un spor de vechime

calculat la indemnizația de încadrare brută lunară de 5% mai mare decât cel

avut anterior, rezultând la o vechime în muncă mai mare și un spor mai mare.

În ceea ce privește

noua abordare a legiuitorului privind trecerea într-o altă tranșă de vechime,

se reține că dimpotrivă pentru tranșele de vechime în muncă se acordă 5

gradații, clase de salarizare, prin aplicarea unui procent ce variază între

7,5% și 2,5% - deci cu cât vechimea în muncă este mai mare, cu atât procentul

corespunzător tranșei de vechime este mai mic (art. 1 alin. (2) – (5) din Legea

nr. 284/2010).

De asemenea, se

reține că persoanele care au împlinit o anumită vechime până la 31 decembrie

2010 sunt îndreptățite să păstreze același cuantum a salariului însă pentru

persoanele nou încadrate pe funcții precum și pentru personalul promovat în

funcții sau grade/trepte, după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu le-a prevăzut expres

aceste drepturi, considerându-se că nu le-au avut niciodată, fiind vorba de

categorii diferite de salariați cărora li se aplică act normative diferite,

respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea cadru nr. 284/2010 (Legea nr. 285/2010).

Așa cum s-a reținut

și în cadrul lucrărilor Comisiei bipartite în scopul elaborării legii,

principiul susținut și de Banca Națională a fost potrivit căruia creșterile

salariale, ca efect al stabilirii tranșelor de vechime în muncă, vor fi mai

mari în scopul celor cu vechime mai mică pentru a stimula promovarea tinerilor

în funcțiile din cadrul familiei ocupaționale "Justiție".

Se observă de

asemenea că prin dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 se

reglementează în mod expres modalitatea de majorare a salariului la trecerea în

anul 2012 într-o altă tranșă de vechime în funcție a personalului care ocupă

funcții în cadrul familiei ocupaționale "Justiție", nefiind

aplicabile deci dispozițiile art. 2 din Legea nr. 283/2010.

Majorarea la care se

referă art. 6 privește salariul de bază și nu are legătură cu criticile privind

calculul greșit al sporurilor.

Prin Decizia Curții

Constituționale nr. 669 din 26 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată

excepția de neconstituționalitate a art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind

salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în cadrul

căreia s-a statuat "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție

în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul

indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în

vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce vor putea fi calculate

potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic

al unor drepturi câștigate". De altfel Curtea a subliniat că legiuitorul

poate interveni oricând din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a

statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de

calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la

data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe

care le abrogă".

În ceea ce privește

starea de discriminare invocată de contestatoare, nu se poate reține o

încălcare a principiului nediscriminării și egalității de tratament, întrucât

în practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că diferența de

tratament devine discriminare în înțelesul art. 14 din Convenție doar atunci

când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea

să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marcks împotriva

Belgiei, 1979).

Fiind vorba despre

situații juridice diferite, prin raportare la momentul acordării unor clase de

salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă, cărora li se

aplică 2 acte normative diferite, nu poate fi reținută încălcarea art. 20 din

Constituția României.

De altfel, Curtea

Constituțională prin Deciziile nr. 6/2013, nr. 669/2012, nr. 884/2012 a fost

consecventă în soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 285/2010 neexistând elemente noi

care să justifice reconsiderarea jurisprudenței acesteia.

Din această

perspectivă Înalta Curte constată că discriminarea creată și injustețea

situației salariale a contestatoarei, ca de altfel pentru toți magistrații

aflați în aceeași situație, provine din lege și nu din aplicarea greșită a

acesteia.

Cum dispozițiile

incidente în cauză nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea

Constituțională, instanțele judecătorești nu pot încălca principiul separației

puterilor de stat și prin depășirea limitelor puterii judecătorești să

desființeze norme juridice instituite prin lege, ci acestea înfăptuind justiția

(conform art. 126 alin. (1) din Constituția României) trebuie să soluționeze,

aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența,

întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective (în acest sens sunt

Deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820/2008, nr. 1325/2008).

De menționat că și

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în același sens,

respectiv Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4373/2014,

4365/2014, 474/2014, 4376/2014.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ș.A. împotriva Sentinței nr. 6.721 din 26 noiembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - Mi