Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2014
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2014

HOTĂRÂRE
18.11.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ș.A., judecător în cadrul Tribunalului Arad, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 53756 din 4 iulie 2012 (adusă la cunoștință la data de 12 iulie 2012) prin care Ministerul Justiției a respins contestația formulată împotriva Ordinului nr. 1792/C din 4 mai 2012 al Ministrului Justiției și a solicitat obligarea ordonatorilor de credite la plata indemnizației rezultate ca urmare a atingerii vechimii în muncă, de 15 ani, începând cu data de 1 februarie 2012, concretizată în indemnizația calculată, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1792/C din 4 mai 2012 și diferența până la indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior acestei date, au îndeplinit aceeași condiție de vechime.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 1792/C din 4 mai 2012 al Ministrului Justiției, s-a stabilit ca, începând cu data de 1 februarie 2012, să fie trecută în clasa de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în muncă între 15 - 20 ani și gradația 4, urmând a beneficia de următoarele drepturi salariale: o indemnizație de încadrare lunară de 6970 RON; un cuantum de 1.019 RON al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate; un cuantum de 1.020 RON al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase. Reclamanta a precizat că colegii săi magistrați care au împlinit, mai înaintea acestei date, aceeași condiție de vechime, beneficiază de o indemnizație mai mare, fără a exista o justificare obiectivă a unei astfel de discriminări.

A susținut că, în modalitatea de calcul a indemnizației ce i se cuvine, Ministerul de Justiție, reprezentat de ministrul justiției, procedează în mod discriminatoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ce vizează practic salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice. A depus modalitatea de calcul a indemnizației unui coleg care îndeplinește aceleași condiții de vechime în muncă și funcție și beneficiază de: indemnizație de încadrare lunară de 7.027 RON.

Analizând cuantumul sporurilor stabilite prin ordin, reclamanta a constatat ca acestea sunt la același nivel cu cele pe care le-a avut anterior, înainte de trecerea în noua tranșă de vechime în funcție și în muncă, fără a se avea în vedere noua indemnizație de încadrare brută lunară (cea veche, ce rezultă din statul de plată a drepturilor sale salariale pentru luna decembrie 2011, este de 6.800 RON, cea nouă de 6.970 RON, ce rezultă din statul de plată a drepturilor salariale pentru luna februarie 2012 ), drepturi salariale comparabile cu drepturile salariale ale altor colegi cu aceeași vechime și care au o indemnizație de încadrare lunară de 7.027 RON.

Reclamanta a arătat că, potrivit art. 4 alin. (1) din anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din indemnizația lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat, condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite, iar prin art. 1 din O.M.J. nr. 279/C/2010, de altfel chiar invocat în O.M.J. nr. 1792/C din 4 mai 2012, pe care îl contesta, s-a stabilit că acest spor este de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.

De asemenea, prin art. 5 alin. (1) din anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 s-a stabilit că, judecătorii beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5 %, aplicate la salariul de baza lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare, iar din fișele de salarizare rezultă că aceste două sporuri au fost de 15% din indemnizația brută de încadrare . Prin urmare, a apreciat că aceste sporuri se stabilesc procentual, prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară, ori în situația sa, deși indemnizația a crescut, sporurile au rămas la nivelul anterior. A mai arătat reclamanta că prin Legea nr. 283/2011 de aprobare a O.U.G.

nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a prevăzut că, pentru anul 2012 se menține cuantumul sporurilor la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Or, aceasta a susținut că nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții de vechime în funcție ca și în luna decembrie 2011, indemnizația de încadrare brută lunară crescând față de această lună, ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime, iar cum sporurile se calculează, potrivit art. 4 alin. (1) din anexa VI din Legea cadru nr. 284/2010, procentual din indemnizația de încadrare, apreciază că majorarea acestora, ca o consecință a majorării indemnizației brute de încadrare, nu încalcă prevederile Legii nr. 283/2011.

Odată cu creșterea vechimii sale în muncă, indemnizația de încadrare brută lunară, e firesc a ajunge, la același nivel, pe care îl aveau indemnizațiile magistraților cu această vechime, la fel cum trebuie să ajungă și cuantumurile sporurilor ce se calculează în funcție de această indemnizație. La data de 19 septembrie 2012, reclamanta a depus o precizare, prin care a indicat faptul ca solicită modificarea Hotărârii nr. 53756 din 4 iulie 2012, în sensul admiterii contestației formulate împotriva O.M.J. nr. 1792/C din 4 mai 2012, anularea O.M.J.

nr. 1792/C din 4 mai 2012 și emiterea unui nou ordin prin care sa i se stabilească începând cu 1 februarie 2012 în continuare, o indemnizație brută lunară în același cuantum cu a celorlalți judecători din cadrul Tribunalului Arad, având aceeași vechime în funcția de magistrat sub 15 ani și în muncă între 15 - 20 ani, dobândită anterior datei de 31 decembrie 2010; majorarea celor două sporuri acordate, respectiv sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și sporul pentru condiții de munca grele, vătămătoare sau periculoase, procentual, prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară. Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 6.721 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, referitor la modul de calcul al drepturilor salariale în anul 2012, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar în ceea ce privește avansarea personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime, în anul 2012 sunt incidente prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011.

Prin urmare, în mod corect prin O.M.J. nr. 1792/C/2012, în temeiul normelor mai sus-invocate, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de la 15 ani la 20 ani, doamnei judecător Ș.A. i s-au acordat o majorare a indemnizației de încadrare (de la 6.800 RON la 6.970 RON), precum și sporurile de care beneficiază în același cuantum avut anterior (un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1.020 RON și un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității de 1.019 RON). La modalitatea de calcul a sporurilor, pe care reclamanta o contestă în cuprinsul plângerii sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 283/2011.

Prima instanță a apreciat că nu se poate reține o încălcare a principiului nediscriminării și legalității de tratament, practica C.E.D.O. fiind constantă în a considera că diferența de tratament devine discriminare, în înțelesul Convenției doar atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

A avut în vedere și faptul că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) a statuat că "principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări." De asemenea, prin Decizia nr. 820/2006, Curtea Constituțională a reținut că "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări." Or, Curtea a reținut că în situația de față, cele două categorii de personal sunt supuse unor reglementări legale diferite, se află în situații juridice diferite.

Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta Ș.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în esență reclamanta a arătat: Reclamanta consideră că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Prin Ordinul nr. 1792/C din 4 mai 2012 al Ministrului Justiției, s-a stabilit că, începând cu data de 1 februarie 2012, reclamanta să fie trecută în clasa de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în muncă între 15 - 20 ani și gradația 4). - Se arată că alți colegi magistrați care au împlinit, mai înaintea acestei date, aceeași condiție de vechime, beneficiază de o indemnizație mai mare, fără a exista o justificare obiectivă a unei astfel de discriminări.

În modalitatea de calcul a indemnizație ce i se cuvenea, Ministerul de Justiție, reprezentat de ministrul justiției, procedează în mod discriminatoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, ce vizează practic salarizarea în anul 2012 a personajului plătit din fonduri publice, potrivit cărora: În anul 2012, pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Textul consacră legislativ, inclusiv în cadrul noii legislații a salarizării, principiul nediscriminării în muncă, în sensul că, la muncă egală, se cuvine plată egală. O altă interpretare, tinde a aplica o discriminare neprevăzută de lege, ci, dimpotrivă, interzisă de aceasta, fără a exista vreo justificare obiectivă, printr-un un scop legitim, a cărui atingere să fie făcută prin metode adecvate și necesare. În plus, analizând cuantumul sporurilor stabilite prin ordin, a constatat recurenta că acestea sunt la același nivel cu cele pe care le-am avut anterior, înainte de trecerea în noua tranșă de vechime în funcție și în muncă, fără a se avea în vedere noua indemnizație de încadrare brută lunară, drepturi salariale comparabile cu drepturile salariale ale altor colegi cu aceiași vechime și care au o indemnizație de încadrare lunară de 7.027 RON.

Potrivit art. 4 alin. (1) din anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din indemnizația lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat, condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite. Apreciază recurenta că aceste sporuri se stabilesc procentual, prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară, ori în situația recurentei, deși indemnizația a crescut, sporurile au rămas la nivelul anterior.

Se arată că sintagma "aceleași condiții" vizează nu doar păstrarea condițiilor privitoare la locul și a felului muncii, ci și cele referitoare la cariera și situația profesională, respectiv trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție sau în muncă, grad ori treaptă salarizare, scopul urmărit de legiuitor prin limitarea cuantumului sporului fiind acela de a evita majorarea procentuală a sporurilor sau a sporurilor stabilite anticipat, în sumă fixă, în cazul în care nu au intervenit modificări în situațiile mai sus arătate.

În situația în care cele două sporuri ar fi menținute la nivelul lunii decembrie 2011, s-ar crea o discriminare între recurentă și colegii magistrați care au împlinit înaintea acesteia condiția de vechime de 15 ani, încălcându-se principiul echității și coerenței sistemului de salarizare prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar, prevăzut în art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010. Odată cu creșterea vechimii recurentei în muncă, indemnizația de încadrare brută lunară, e firesc a ajunge, la același nivel, pe care îl aveau indemnizațiile magistraților cu această vechime, la fel cum trebuie să ajungă și cuantumurile sporurilor ce se calculează în funcție de această indemnizație.

A proceda altfel, atrage după sine o discriminare flagrantă față de acei magistrați care, la data modificării sistemului de salarizare, aveau, deja, vechimea în muncă ce a atras și majorarea indemnizației, deși aceste sporuri vin să compenseze aceleași restricții sau condiții de muncă, pe aceeași perioadă, pentru toți magistrații încadrați, la bază, în același mod. Apărările intimatului Ministerul Justiției Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Instanța de fond, în mod corect a reținut în cadrul considerentelor sentinței incidența art. 6 din Legea 285/2010 care reprezintă singura regulă aplicabilă la avansarea personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție în anul 2011. Astfel, potrivit acestui text de lege, avansarea personalului în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare, în temeiul alin. (3) al aceluiași articol prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție, conform legii.

Totodată, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, "Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010". La alin. (2) al art. 4 din același act normativ se prevede că "în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

De altfel, în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, cap. IV din partea a II-a se stipulează că "La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia. Or, în decembrie 2010, tranșele de vechime erau stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, cu adăugarea sporurilor și majorărilor prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a). Prin urmare în aplicarea acestor prevederi legale, astfel cum s-a învederat și prin întâmpinarea formulată cu ocazia soluționării cauzei în fond, în mod corect prin O.M.J.

nr. 1792/C/2012, în temeiul dispozițiilor legale mai sus-invocate, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în muncă de la 15 ani la 20 ani, doamnei judecător Ș.A. i s-a acordat o majorare a indemnizației de încadrare (de la 6.800 RON la 6.970 RON), precum și sporurile de care beneficiați în același cuantum avut anterior (un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1.020 RON și un cuantum al sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității de 1.019 RON). Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt Prin O.M.J.

nr. 1792/C din 4 mai 2012, s-a stabilit că, începând cu data de 1 februarie 2012, reclamanta să fie trecută în clasa de salarizare 103 (corespunzătoare unei vechimi în muncă între 15 - 20 ani și gradația 4). În drept, (dispozițiile legale relevante) - Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: Art. 1. (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Art. 7. (1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

(2) Valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Art. 2. În anul 2011, pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare Lege-cadru.

Art. 3. Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010. Art. 6. (1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o alta tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție", respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar. Legea 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr, 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Art. 2. - în anul 2012, pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Art. 6. (1) în anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare O.U.G. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal - bugetare . Art. 1. În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din O.U.G.

nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariate aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012. O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Art. 1. (1) în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Art. 3. În anul 2014, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011.

Art. 5. (1) În anul 2014, pentru personalul nou încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

Art. 6. (1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz.

(2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiției". (3) Personalul care, în cursul anului 2014, desfășoară activități noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, soldei/salariului de funcție, respectiv a indemnizației de încadrare corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată.

În esență, contestatoarea a arătat că aplicarea greșită a dispozițiilor din Legea nr. 285/2010 cât și din Legea cadru nr. 384/2010 au condus la o discriminare evidentă care este contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la Directiva 2000/78 CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. De asemenea, s-a subliniat și încălcarea prevederilor art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților precum și a principiilor stabilite de art. 3 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte nu va împărtăși aceste argumente expuse pe larg de către reclamantă în contestația sa, întrucât se observă odată cu adoptarea Legii cadru nr. 284/2010 o schimbare de optică. Astfel, potrivit O.U.G. nr. 27/2006, respectiv anterior abrogării Legii nr. 330/2009, regulile privind sistemul de salarizare, referitoare la trecerea dintr-o tranșă în alta de vechime stabileau expres un spor de vechime calculat la indemnizația de încadrare brută lunară de 5% mai mare decât cel avut anterior, rezultând la o vechime în muncă mai mare și un spor mai mare. În ceea ce privește noua abordare a legiuitorului privind trecerea într-o altă tranșă de vechime, se reține că dimpotrivă pentru tranșele de vechime în muncă se acordă 5 gradații, clase de salarizare, prin aplicarea unui procent ce variază între 7,5% și 2,5% - deci cu cât vechimea în muncă este mai mare, cu atât procentul corespunzător tranșei de vechime este mai mic (art. 1 alin. (2) – (5) din Legea nr. 284/2010).

De asemenea, se reține că persoanele care au împlinit o anumită vechime până la 31 decembrie 2010 sunt îndreptățite să păstreze același cuantum a salariului însă pentru persoanele nou încadrate pe funcții precum și pentru personalul promovat în funcții sau grade/trepte, după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu le-a prevăzut expres aceste drepturi, considerându-se că nu le-au avut niciodată, fiind vorba de categorii diferite de salariați cărora li se aplică act normative diferite, respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea cadru nr. 284/2010 (Legea nr. 285/2010).

Așa cum s-a reținut și în cadrul lucrărilor Comisiei bipartite în scopul elaborării legii, principiul susținut și de Banca Națională a fost potrivit căruia creșterile salariale, ca efect al stabilirii tranșelor de vechime în muncă, vor fi mai mari în scopul celor cu vechime mai mică pentru a stimula promovarea tinerilor în funcțiile din cadrul familiei ocupaționale "Justiție". Se observă de asemenea că prin dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 se reglementează în mod expres modalitatea de majorare a salariului la trecerea în anul 2012 într-o altă tranșă de vechime în funcție a personalului care ocupă funcții în cadrul familiei ocupaționale "Justiție", nefiind aplicabile deci dispozițiile art. 2 din Legea nr. 283/2010.

Majorarea la care se referă art. 6 privește salariul de bază și nu are legătură cu criticile privind calculul greșit al sporurilor.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 669 din 26 iunie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în cadrul căreia s-a statuat "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce vor putea fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate". De altfel Curtea a subliniat că legiuitorul poate interveni oricând din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă". În ceea ce privește starea de discriminare invocată de contestatoare, nu se poate reține o încălcare a principiului nediscriminării și egalității de tratament,

întrucât în practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că diferența de tratament devine discriminare în înțelesul art. 14 din Convenție doar atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979). Fiind vorba despre situații juridice diferite, prin raportare la momentul acordării unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă, cărora li se aplică 2 acte normative diferite, nu poate fi reținută încălcarea art. 20 din Constituția României. De altfel, Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 6/2013, nr. 669/2012, nr. 884/2012 a fost consecventă în soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 285/2010 neexistând elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței acesteia.

Din această perspectivă Înalta Curte constată că discriminarea creată și injustețea situației salariale a contestatoarei, ca de altfel pentru toți magistrații aflați în aceeași situație, provine din lege și nu din aplicarea greșită a acesteia. Cum dispozițiile incidente în cauză nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, instanțele judecătorești nu pot încălca principiul separației puterilor de stat și prin depășirea limitelor puterii judecătorești să desființeze norme juridice instituite prin lege, ci acestea înfăptuind justiția (conform art. 126 alin. (1) din Constituția României) trebuie să soluționeze, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective (în acest sens sunt Deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820/2008, nr. 1325/2008).

De menționat că și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în același sens, respectiv Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4373/2014, 4365/2014, 474/2014, 4376/2014. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.A. împotriva Sentinței nr. 6.721 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2014. Procesat de GGC - Mi

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-12-04
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3896/2015
Decizia nr. 3896/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
ÎCCJ 2014-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2014
vechime anterior anului 2011, au fost invocate dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008, apreciindu-se că nu se poate pronunța asupra existenței discriminării, atunci când aceasta este rezultatul aplicării u
ÎCCJ 2014-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2014
vechime anterior anului 2011, au fost invocate dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008, apreciindu-se că nu se poate pronunța asupra existenței discriminării, atunci când aceasta este rezultatul aplicării u
ÎCCJ 2013-11-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7031/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta B.C.C., judecător în cadrul Tribunalului Arad, a formulat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Arad, M.J. și C.N.C
ÎCCJ 2014-11-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2014
. 42/2011 și Ordinul M.F.P. nr. 77/2011, pentru situația în care se găsește reclamanta, nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât sunt elemente de diferență,
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă