ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4167/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul Z.V. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală D.G.F.P. Constanța, pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 13 din 15 septembrie 2010 precum și suspendarea măsurilor dispuse prin aceasta. Reclamantul a arătat că procesul-verbal de inspecție este nelegal datorită faptului că raportul de evaluare a fost întocmit după trecerea unei perioade de aproximativ 4 luni de la data solicitării de efectuare a acestuia. În ce privește fapta reținută în sarcina sa, reclamantul a precizat că, la data de 29 iulie 2010 a întocmit adresa cu privire la înregistrarea sechestrului la OCPI, fiind întocmită și semnată de șeful de serviciu.

Ulterior, această adresă a fost pusă la mapa de corespondență aflată la registratura instituției pentru a fi dusă șefului administrației pentru semnare. După acest moment reclamantul nu a primit adresa semnată, aflând de faptul că nu s-a înregistrat sechestrul la OCPI la data de 04 august 2010 dată la care reclamantul a aflat de conținutul actului de control. Referitor la opozabilitatea și interdicția de înstrăinare a imobilului sechestrat prin Procesul-verbal de sechestru nr. 4588 din 28 iulie 2009, la pag. 3 se precizează că bunurile imobile sechestrate sunt indisponibilizate cât timp durează executarea silită, iar semnarea sechestrului s-a făcut de administratorul firmei V.E., care ulterior a fost persoana care a cumpărat imobilul.

În aceste condiții atât vânzătorul cât și cumpărătorul cunoșteau că sustragerea bunurilor de la executare silită reprezintă infracțiune, iar actele de înstrăinare fiind lovite de nulitate. Împotriva acestei sentințe reclamantul Z.V. a declarat recurs. Prin Decizia nr. 4551 din 05 octombrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând faptul că reclamantul nu a depășit termenul legal de 15 zile impus de lege. 1.2. Sentința și considerentele instanței de fond Prin Sentința nr. 262/CA din 31 mai 2012 Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată cererea contestatorului Z.V.

în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța - Compartimentul de Soluționare Contestații Control, având ca obiect suspendare executare act administrativ - anulare act administrativ. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile încheiat la 28 iulie 2009 în Dosarul de executare silită nr. 160, reclamantul Z.V., în calitate de executor fiscal a procedat la sechestrarea bunurilor imobile ale debitoarei SC V.T.L. SRL, după comunicarea somațiilor în baza titlurilor executorii. S-a aplicat astfel sechestru asupra bunurilor imobile, iar procesul-verbal de sechestru a fost semnat de reclamant, în calitate de executor fiscal, debitoarea SC V.T.L.

SRL prin V.E. și de martorul N.E.G. S-a apreciat că în aceste condiții, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației sale, înscrisul de la dosar, reprezentat de adresa AFP Oraș Murfatlar către OCPI pentru notarea în cartea funciară a sechestrului asupra bunului imobil, nefiind semnat de șeful de administrație și apoi înaintat instituției destinatare. A mai considerat prima instanță că reclamantul nu a reușit să facă dovada îndeplinirii obligațiilor sale legale,în cazul de față, a comunicării către OCPI a adresei de înființare a ipotecii, fapt pentru care organul de control fiscal în mod corect a apreciat că paguba rezultând din sustragerea imobilului de la executare are drept cauză directă neîndeplinirea acestei obligații.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Z.V. 2.1. Motivele de recurs În motivele de recurs, reclamantul a susținut, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind angajarea răspunderii civile a funcționarului, întrucât și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul că a aplicat sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțineau debitoarei SC V.T.L. SRL, context în care, prin efectul legii, bunurile sechestrate erau indisponibilizate pe toată durata executării silite. A precizat că în procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei, prin Sentința pronunțată în Dosarul nr. 228825/212/2010 s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1716 din 21 octombrie 2009, nr. 1717 din 21 octombrie 2009 și nr. 1715 din 21 octombrie 2009 și ca urmare, bunurile imobile care au constituit obiectul acestor contracte au reintrat în patrimoniul debitoarei.

Reclamantul a arătat că a formulat cerere de suspendare a prezentei cauzei, până la soluționarea Dosarului nr. 2285/212/2010, în cadrul căruia s-a judecat cererea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare pentru imobilele sechestrate. În susținerea motivelor de recurs a fost depusă Sentința nr. 3163 din 15 octombrie 2012, irevocabilă prin Decizia nr. 363 din 27 februarie 2013. 2.2. Întâmpinarea formulată în cauză prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a solicitat respingerea recursului, arătând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, respectiv nu a notat sechestrul asigurător în cartea funciară, astfel încât debitoarea a vândut bunurile imobile sechestrate.

2.3. Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe și probele administrate, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor enunța în continuare. Camera de Conturi Constanța a stabilit că executorul fiscal Z.V. nu a îndeplinit procedura de înscriere a sechestrului imobiliar în cartea funciară, astfel că imobilul asupra căruia se înființase sechestrul asigurător a fost înstrăinat în dauna creditorului bugetar. Prin Decizia nr. 14 din 27 aprilie 2010 s-a stabilit ca ordonatorul de credite să ia măsuri pentru stabilirea răspunderii juridice a executoriului fiscal, în vederea recuperării sumei de 210.428 lei plus cheltuielile de evaluare la agentul economic SC V.T.L.

SRL. Ca urmare, prin Procesul-verbal nr. 4650 din 22 iulie 2010 s-au dispus măsuri pentru recuperarea sumei de 202.303 lei de la executorul fiscal Z.V., iar prin Decizia nr. 13/2010 s-a respins contestația formulată de acesta. Procesul-verbal s-a emis în baza competențelor și atribuțiilor prevăzute de O.G. nr. 119/1999. Potrivit art. 22 din O.G. nr. 119/1999, Ministerul Finanțelor Publice efectuează inspecții ori de câte ori există indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate în efectuarea de operațiuni financiare. În alin. (8) al art. 22 din O.G. nr. 119/1999 se prevede că în cazul în care în urma inspecției se constată abateri de la legalitate care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi procesul-verbal de inspecție împotriva căruia se poate formula contestație.

Procesul-verbal devine titlu executoriu, în cazul în care contestația administrativă a fost respinsă. Din analiza conținutului normativ al art. 22 alin. (8) din Legea nr. 119/1999 se constată că pentru a se antrena răspunderea patrimonială trebuie ca prin fapta persoanei controlate să se fi produs o pagubă, un prejudiciu. În speța prezentă, reclamantul-recurent a omis să-și îndeplinească în integralitate atribuțiile de serviciu, respectiv nu a transmis către biroul de carte funciară actul de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparținând SC V.T.L. SRL. Pentru că bunurile apăreau ca fiind libere de sarcini, societatea a vândut bunurile sechestrate, în frauda creditorului bugetar care înființase sechestrul.

În aceste circumstanțe, s-au constatat abateri de la legalitate care ar fi putut să producă un prejudiciu, întrucât prin înstrăinarea bunurilor se diminuase patrimoniul debitorului, care constituia gajul creditorului fiscal. Însă, pentru readucerea bunurilor în patrimoniul debitoarei existau mai multe remedii, atât în planul dreptului penal cât și al dreptului civil. În acest sens, s-a inițiat de către D.G.F.P. Constanța acțiune în anularea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor care erau indisponibilizate prin sechestru. Urmare a acestui demers judiciar, prin Sentința nr. 3136 din 15 octombrie 2012, Tribunalul Constanța a anulat contractul de vânzare-cumpărare, iar bunurile imobile au revenit în patrimoniul debitoarei SC V.T.L., astfel că abaterea reclamantului nu a mai produs pagube.

De altfel, prin Sentința nr. 2330/CA din 21 martie 2011, D.G.F.P. Constanța a fost înscrisă în tabelul creanțelor SC V.T.L. cu o creanță în valoare de 299.824 lei, din care creanța garantată în sumă de 250.084 lei ca urmare a sechestrului înființat de reclamant. Având în vedere că bunurile au revenit în patrimoniul debitoarei, paguba nu s-a produs, context în care nu mai este caz de executare silită a debitului stabilit prin procesul-verbal încheiat de D.G.F.P. Constanța. Înalta Curte precizează că potrivit art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 pentru ca abaterile de la legalitate să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale, trebuia ca paguba să se fi produs, or în cauză, paguba nu s-a produs pentru că bunurile sechestrate au revenit în patrimoniul debitoarei și urmează a fi valorificate în procedura insolvenței.

Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 și urm. C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica în parte sentința atacată și se va anula Decizia nr. 13 din 15 septembrie 2010 emisă de D.G.F.P. Constanța. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Z.V. împotriva Sentinței civile nr. 262/CA din 31 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată. Admite, în parte, acțiunea reclamantului. Anulează Decizia nr. 13 din 15 septembrie 2010 emisă de D.G.F.P. Constanța, având ca obiect contestația formulată împotriva procesului-verbal din 22 iulie 2010 emis de aceeași autoritate. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN