ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 552/32/2012 din 13 iulie 2012,

reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău a chemat în judecată G.R. în contradictoriu

cu care a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 812 (M. Of., nr. 597/24.08.2011),

respectiv anularea pozițiilor nr. 204 și 205 din anexa 1 la H.G. nr. 812/2011.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că pozițiile nr. 204 și 205 din anexa nr. 1

„Completări la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei D.”,

includ (segmente) din drumurile forestiere A.D. și P., drumuri care, potrivit art.

1 alin. (2) lit. g) și alin. (3) C. silvic, aparțin domeniului public al

statului și se află în administrarea R.N.P. R. prin D.S. Bacău, O.S. Târgu Ocna,

drumul A.D. făcând și obiectul unor lucrări de investiții, respectiv lucrări de

reabilitare a infrastructurii forestiere cu finanțare de la bugetul de stat și

credit extern.

Guvernul a formulat

întâmpinare prin care, ca o chestiune prealabilă, a solicitat, în temeiul art. 57

C. proc. civ., introducerea în cauză a unității administrativ-teritoriale Comunei

D. Totodată, a invocat excepția tardivității acțiunii în raport de dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și de data publicării în M. Of. a H.G.

nr. 812/2011, respectiv 24 august 2011.

Pe fondul cauzei, a

susținut netemeinicia apărărilor reclamantei.

Prin întâmpinare,

unitatea administrativ-teritorială Comuna D. a invocat tardivitatea acțiunii în

raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; totodată,

pârâta a susținut că a fost depășit și termenul de 30 de zile pentru formularea

plângerii prealabile, excepție recalificată de instanță, la termenul din 25

octombrie 2012, în inadmisibilitate.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

Sentința

nr.

264 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis

excepția inadmisibilității; a fost respinsă acțiunea

în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta R.N.P. R. – D.S.

Bacău în contradictoriu cu pârâții Comuna D., reprezentată prin primar și G.R.,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că H.G. nr. 812/2011 nu conține

norme cu aplicabilitate impersonală, repetată și obligatorie pentru un număr

nedeterminat de subiecte. H.G. nr. 812/2011 a modificat și completat (sub

aspectul contestat în cauză) H.G. nr. 1347/2001 în privința sferei bunurilor

care fac parte din domeniul public al comunei D., ca subiect de drept determinat,

astfel că nu este un act administrativ normativ.

În aceste condiții

s-a constatat că plângerea prealabilă trebuia făcută, potrivit art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

respectiv de la data publicării H.G. nr. 812/2011 în M. Of. al României.

În condițiile in care

plângerea prealabilă a fost făcută la data de 5 decembrie 2011, s-a apreciat că

aceasta este tardiv formulată, ceea ce atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat că hotărârea de guvern este un act administrativ normativ,

motivarea instanței de fond apreciind-o greșită pe acest considerent.

În subsidiar, in

condițiile in care se va reține că H.G. nr. 812/2011 este un act administrativ

individual, solicită a se reține că plângerea prealabilă a fost formulată in

termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și 304

1

C. proc. civ.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Înalta Curte,

examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, reține că este

incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C.

proc. civ., vizând soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului.

Drept urmare, pe

temeiul legal arătat, se va casa sentința instanței de fond și se va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare

arătate.

În fapt;

La data de 13 iulie 2012,

reclamanta R.N.P. R. – D.S. Bacău a investit instanța de judecată cu cererea

prin care a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 812 (M. Of., nr. 597/24.08.2011),

respectiv anularea pozițiilor nr. 204 și 205 din anexa 1 la H.G. nr. 812/2011 „Completări la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al

comunei D.”.

În drept;

Potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (3) Este îndreptățită să introducă plângere

prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes

legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui

subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de

existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7);

Alin (7)

prevede că: Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se

poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1),

dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni

este termen de prescripție.

În ceea

ce privește caracterului H.G. nr. 812/2011 de act administrativ unilateral normativ

sau individual, nu poate fi reținută susținerea recurentului in sensul că

hotărârile de guvern sunt acte administrative normative, pe considerentul că

emitentul acestora, G.R., reprezintă o autoritate publică centrală.

Actele administrative

normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc

efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față

de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în

conținutul acestor acte.

Cu alte cuvinte, un

act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcție de întinderea

efectelor juridice pe care le produce.

Așa cum a reținut și

prima instanță, hotărârea in speță are caracteristicile unui act administrativ

individual, pentru că urmărește stabilirea unei situații juridice precise în

raport cu un număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept, „Completări

la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei D.”.

Totuși, hotărârea

este criticabilă întrucât instanța de fond, deși a stabilit in mod corect caracterul

de act administrativ unilateral individual al hotărârii de guvern atacate, a

omis a observa că recurenta – reclamantă are calitatea de terț în raport cu

actul administrativ individual în discuție, iar in raport de dispozițiile art. 7

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, era îndreptățită să introducă această

plângere, din momentul în care a luat cunoștință, in limitele termenului de 6

luni.

Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că in mod greșit prima instanță a admis excepția

inadmisibilității acțiunii, constatând tardivitatea formulării plângerii

prealabile, in condițiile in care H.G. nr. 812/2011 a fost publicată în M. Of.

al României la data de 24 august 2011, iar plângerea prealabilă nr. 13586

poartă data de 5 decembrie 2011, fiind efectuată chiar intr-un termen de 6 luni

chiar de la data publicării.

Or, nici în primă

instanță, nici în recurs nu s-a făcut dovada momentului la care reclamanta a

cunoscut efectiv existența hotărârii de guvern, respectiv a anexei deduse

judecății.

Astfel, instanța de

fond, prin admiterea excepției tardivității in raport de dispozițiile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, a omis a observa incidența dispozițiilor alin. (3)

al aceluiași articol, pronunțând o hotărâre casabilă.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate

considerentele expuse și ținând seama de împrejurarea că prima instanță nu a

intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554004, Înalta Curte va admite recursul și va casa

hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.N.P. R. – D.S. Bacău împotriva Sentinței nr. 264 din 29 noiembrie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare către aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2014.