ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
1.
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin
cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 4889/1/2013
contestatoarea B.R.C. a solicitat anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 825/2013.
În
motivarea contestației s-a arătat că:
Prin
Hotărârea nr. 452 din 23 mai 2013 a Secției pentru Judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer a doamnei
judecător B.R.C. de la Judecătoria Giurgiu la Judecătoria Pitești.
Prin
cererea înregistrată sub nr. 11097/1154/2013, doamna judecător B.R.C. a
formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 452 din 23 mai 2013 a Secției
pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
În
susținerea contestației, doamna judecător a precizat că, pe lângă motivele
personale care au fost invocate în cererea de transfer și prin respingerea în
mod repetat a cererilor anterioare de transfer, prin obligarea de a desfășura
activitatea în localitatea Giurgiu în condițiile în care sunt locuri vacante la
instanțe din apropierea localității de domiciliu, îi este încălcat grav dreptul
la viață privată.
A
mai susținut că atâta vreme cât nu există un act normativ care să impună o
interdicție ca judecătorii să își desfășoare activitatea în localitatea de
domiciliu sau în cele apropiate domiciliului, se creează o discriminare vădită
între aceeași categorie de personal.
A
mai arătat că, în comparație cu judecătorii care domiciliază în localitatea
Giurgiu care au o viață de familie normală, este privată de a petrece timpul cu
familia și prietenii, nu s-a adaptat în municipiul Giurgiu, nu are niciun fel
de viață socială sau privată în sensul larg al acestei noțiuni, viața privată
limitându-se la zilele de sâmbătă și duminică, iar naveta pe care o efectuează
de mai multe ori pe săptămână la localitatea de domiciliu îi afectează starea
de sănătate datorită oboselii acumulate.
Prin
Hotărârea nr. 852 din 20 august 2013, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a respins contestația formulată de doamna B.R.C., împotriva Hotărârii
nr. 452 din 23 mai 2013 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Pentru
a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut
următoarele:
-
Doamna B.R.C. a fost numită, conform opțiunii personale, în funcția de
judecător la Judecătoria Giurgiu, la data de 15 iunie 2009, prin Decretul nr.
976/2009, publicat în M. Of. nr. 406/15.06.2009, în urma concursului de
admitere în magistratură organizat la data de 29 martie 2009.
-
În sesiunea de transferuri soluționată la data de 23 mai 2013 pentru
Judecătoria Pitești au fost formulate 5 cereri de transfer, iar Secția pentru
judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analiza comparativ toate
cererile de transfer, având în vedere motivele personale și profesionale
invocate, situația instanțelor de la care se solicită transferul, precum și
avizele exprimate de către instanțele implicate.
-
La analizarea cererii de transfer, s-a avut în vedere număr mai mare de posturi
vacante de la Judecătoria Giurgiu, în condițiile în care la această instanță
din cele 20 de posturi prevăzute în schemă doar 15 posturi sunt ocupate, 3
judecători sunt stagiari, s-a avut în vedere încărcătura pe judecător și pe
schemă în anul 2012, care s-a situat cu mult peste media națională, precum și
dificultățile constante de ocupare a posturilor de judecător vacante la această
instanță.
Secția
de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul
de activitate al instanței de la care se solicită transferul, numărul posturilor
vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate, de
dificultățile de ocupare acestora și a apreciat că prin admiterea cererii de
transfer s-ar periclita activitatea instanței de la care se solicită
transferul.
-
Având în vedere criteriile stabilite prin art. 3 din Regulamentul privind
transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare,
Plenul C.S.M. a reținut că dificultățile în ocuparea schemei de personal
reprezintă unul dintre criteriile avute în vedere la soluționare cererii de
transfer.
Reținând
că argumentele expuse în hotărârea Secției pentru judecători contestată sunt
temeinice și legale Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins
contestația doamnei judecător B.R.C.
Motivele
contestației vizează:
1.
încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv
faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiată, aceasta
nerăspunzând aspectelor invocate referitoare la discriminarea sa în raport cu
alți colegi cărora li s-au admis cererile, în concret cu referirile la
posibilitatea acestora de a face zilnic naveta, pe când judecătorul contestatar
nu are această posibilitate.
2.
încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea a
fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În
fond se critică politica de personal generală a Consiliului Superior al
Magistraturii, aplicând în analizarea cererilor de transfer, analize
comparative a volumului de activitate la cele două instanțe precum și greșita
acordare întâietății celor ce intră în sistem în detrimentul magistraților cu
vechime în aceasta.
3.
Apărările intimatei
Prin
întâmpinare CSM a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată,
arătându-se că:
Potrivit
art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, transferul
judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un
parchet la alt parchet se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul
Superior al Magistraturii". Această dispoziție legală se regăsește, într-o
formă asemănătoare și în cuprinsul art. 1 din Regulamentul privind transferul
și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea
judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea
judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător
aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/9
martie 2006. cu modificările ulterioare, competența de soluționare a cererilor
de transfer aparținând secției de judecători procurori din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii.
Potrivit
art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și
procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de
conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a
procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9
martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările
ulterioare existente la momentul soluționării cererii doamnei judecător.
Având
în vedere evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii și motivele invocate de doamna judecător,
s-a apreciat, în mod judicios, atât de Secția pentru judecători din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. nr. 452 din 23 mai
cât și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea
nr. 852 din data de 20 august 2013. că cererea de transfer nu poate fi
soluționată favorabil, având în vedere situația deosebită cu care se confruntă
Judecătoria Giurgiu, încărcătura medie/judecător și încărcătura medie schemă la
această instanță.
În
cazul concret s-a avut în vedere situația deosebită a Judecătoriei Giurgiu,
instanță la care ocuparea posturilor se realizează cu dificultate și la care
încărcătura/judecător s-a situat constant cu mult peste media națională, fiind
pe locul 7 în topul instanțelor cu încărcătură mare/judecător (dintr-un total
de 176 de instanțe) și pe locul 20 în topul instanțelor cu volum deosebit de
activitate (dintr-un total de 176 de instanțe).
În
motivarea poziției sale, a depus înscrisuri care au stat la baza hotărârilor
adoptate.
Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației
Argumentele
de fapt și de drept relevante
Transferul
judecătorilor se realizează în conformitate cu Regulamentul pentru transferul
și detașarea judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 9 martie 2006;
Conform
art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și
procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de
conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a
procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9
martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările
ulterioare, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și
procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele
criterii:
-
volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită
transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al
posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și
dificultățile de ocupare a acestora;
-
vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;
-
vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;
-
vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită
transferul;
-
specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare,
vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și
disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare
specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport
cu cerințele acesteia;
-
domiciliul solicitantului;
-
locul de muncă al soțului sau soției;
-
distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care
funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă,
inclusiv timpul afectat acesteia;
-
starea de sănătate și situația familială.
Având
în vedere evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii și motivele invocate de petentă, s-a
apreciat, atât de Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al
Magistraturii, prin Hotărârea nr. nr. 452 din 23 mai 2013. cât și de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 852 din data de 20
august 2013, faptul că cererea de transfer nu poate fi soluționată favorabil,
având în vedere situația deosebită cu care se confruntă Judecătoria Giurgiu,
încărcătura medie/judecător și încărcătura medie schemă la această instanță.
Este
evident că între aceste criterii, primul și cel mai important este cel vizând
asigurarea activității la instanțe, atât cea de unde se dorește transferul, cât
și la cea la care se urmărește transferul.
Or,
conform datelor oficiale la Judecătoria Giurgiu erau vacante un număr de 5
posturi judecători, iar din cei 15 judecători efectiv prezenți un număr de 3
erau stagiari.
Susținerile
contestatoarei conform cărora la data de 1 noiembrie 2013, situația la
Judecătoria Giurgiu era alta, nu pot fi avute în vedere, raportarea datelor,
între care volumul de activitate era esențial, făcându-se la datele statistice
din anul precedent - 2012. De altfel, și Hotărârea Plenului nr. 609 a Secției
pentru judecători a CSM este dată la 18 iulie 2012, adică cu 5 luni înainte.
Nu
sunt de reținut criticile vizând utilizarea datelor statistice din anul
precedent, întrucât verificarea activității unei instanțe, instituții în general,
se realizează raportat la un an calendaristic, și nu la un moment limitat
temporal.
În
aceste condiții aprecierile referitoare la realitatea celor reținute în că
Hotărârea nr. 852/2013 a Plenului CSM nu se susțin.
De
altfel, Hotărârea analizată precizează faptul că s-au analizat și motivele de
ordin personal invocate de contestatoare însă justificat s-a dat prioritate
criteriului fundamental al bunei desfășurări a activității la Judecătoria
Giurgiu.
Referitor
la cel de-al doilea motiv al contestației, respectiv aplicarea greșită a
normelor de drept material, susținerile de ordin subiectiv referitoare la
colegii ale căror cereri de transfer au fost aprobate, precum și aprecierea
asupra soluționării unor cereri de transfer la alte instanțe, nu sunt reale.
Astfel,
contestatoarea pretinde aplicarea unor reguli abstracte, necuantificabile,
nerăspunzând în concret aplicării celor prevăzute de art. 3 din Hotărârea nr.
193/2006 a Plenului CSM.
În
fond ceea ce dorește contestatoarea este luarea în considerare doar a acestor
argumente, cu ignorarea celor în baza cărora cererea ei de transfer nu a fost
admisă.
Celelalte
argumente invocate, referitoare la o pretinsă discriminare, nu pot fi primite,
ele raportându-se la o pretenție în care intimata ar fi trebuit să acționeze în
mod normal într-un alt mod. Ori, hotărârea contestată se referă la o situație
concretă, astfel că analiza ei are a se face în raport de aceste argumente
concrete.
2.
Temeiul de drept al soluției adoptate
Față
de motivele invocate, Înalta Curte nu constată incidența art. 488 alin. (1)
pct. 6 și 8 C. proc. civ. așa încât contestația formulată împotriva Hotărârii
Plenului CSM nr. 852/2013, întrucât a fost dată cu respectarea prevederilor
Regulamentului de transfer aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 138/2006,
urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația formulată de B.R.C. împotriva Hotărârii nr. 852 din 20 august 2013
a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 martie 2014
Procesat
de GGC - GV