ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, sub nr. 1179/57/2012,

reclamantul Municipiul Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene, a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea deciziei nr. 189 din 15 septembrie

2012 emisă de pârât prin Comisia de soluționare a contestației;

- anularea titlului de creanță din 19

septembrie 2012 privind proiectul cod SMID 6964 cu titlul „Reconstituire și

punere în valoare acces latura de vest Cetatea Alba C., fortificația de tip

Vauban, municipiul Alba Iulia 14+600”, beneficiar fiind Unitatea Administrativ

Teritorială Municipiul Alba Iulia;

- exonerarea Municipiului Alba Iulia de la

plata tuturor sumelor stabilite conform notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în

esență, că aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea contactului

de lucrări din 17 mai 2011 încheiat cu SC G.C. SA, nu are un fundament legal,

în condițiile în care cerința de calificare privind demonstrarea experienței

similare în executarea lucrărilor de reabilitare prin pavarea cu piatră naturală

într-un sit arheologic de categoria A, se justifică în raport de importanță și

specificul lucrării.

Cerința privind prezentarea unui contract de

asistență tehnică încheiat cu Muzeul Național al Uniunii din Alba Iulia a fost

emisă conform avizului Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din anul 2010

prin care a fost avizat proiectul cu condiția ca această instituție să

efectueze cercetarea arheologică preventivă, inventarierea, conservarea și

clasarea bunurilor.

Toți factorii de evaluare stabiliți pentru

oferta tehnică se raportează strict la cerințele proiectului tehnic și caietul

de sarcini, factori care nu au restricționat participarea la procedura de

achiziție publică, potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr.

34/2006.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și introducerea în cauză a

autorității de audit, cerere respinsă de instanță prin încheierea de ședință

din 20 martie 2013.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 202 din 3 iulie 2013,

a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea formulată de recurentul Municipiul

Alba Iulia reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - Direcția Generală, Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri

Europene.

A fost anulată nota de constatare a neregulilor

și stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012, emisă de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală, Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene.

Prin aceeași sentință a fost anulată și decizia

nr. 189 din 15 noiembrie 2012 emisă de Comisia de soluționare a contestației din

cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, reclamantul Municipiul

Alba Iulia fiind exonerat de la plata creanței bugetare stabilită prin nota de constatare

a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut

că Municipiul Alba Iulia a derulat proiectul cod SMIS 6964 cu titlul „Reconstituire

și punere în valoare acces latura de vest Cetatea Alba C., fortificația de tip Vauban,

municipiul Alba Iulia 14+600” , beneficiar UAT Municipiul Alba Iulia iar în urma

finalizării procedurii de achiziție publică desfășurată potrivit O.U.G. nr. 34/2006

a fost încheiat contractul de lucrări din 17 mai 2011 cu SC G.C. SA, în valoare

de 39.480.414,50 RON, fără TVA.

Derularea proiectului a avut la bază contractul

de finanțare din 09 decembrie 2010, încheiat de Municipiul Alba Iulia cu Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului în calitate de Autoritate de Management pentru

Programul Operațional Regional 2007-2013 prin Agenția pentru Dezvoltare Regională

Centru în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Regional

2007-2013, prin care a fost acordată suma maximă de 50.480.548,28 RON finanțare

nerambursabilă, reprezentând maxim 98% din valoarea totală eligibilă a proiectului,

finanțarea asigurată din bugetul UE prin Programul Operațional Regional 2007-2013,

Axa prioritară 1 - Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli de creștere,

Domeniul major de intervenție 1.1 - Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub

domeniul „Centre urbane”.

Derularea procedurii de achiziție de lucrări a

fost supravegheată de Compartimentul de Verificare Achiziții Publice din cadrul

D.G.F.P. Alba care, prin raportul din 30 mai 2011 a constatat că procedura s-a desfășurat

cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care nu au fost depuse contestații,

nu au fost solicitate informații suplimentare și nici nu au fost întocmite note

intermediare.

Prin raportul de audit din anul 2012 întocmit

de Autoritatea de audit din cadrul Curții de Conturi s-a reținut, în Anexa 4.7 poziția

7, existența a două nereguli și s-a recomandat Autorității de Management pentru

Programul Operațional Regional excluderea de la finanțare a corecțiilor financiare.

În urma controlului de audit, Autoritatea de Management

pentru Programul Operațional Regional a formulat sesizarea din 29 iunie 2012 cu

privire la suspiciunea de neregulă, sesizare pe baza căreia Serviciul Constatare

și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Direcției Generale Constatare și Stabilire

Nereguli Fonduri Europene a întocmit nota de constatare a neregulilor și stabilire

a corecțiilor financiare din 19 septembrie 2012 prin care s-au aplicat corecții

de 25% în valoarea totală de 3.972.405,66 RON și TVA recuperabilă, în valoare de

972.834,04 RON.

Reclamantul a formulat contestație, dar prin decizia

189 din 15 noiembrie 2012 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul Ministerului

Dezvoltării Regionale și Turismului aceasta a fost respinsă.

Soluționarea conflictului dedus judecății a vizat

analizarea legalității stabilirii cerințelor de calificare în ceea ce privește experiența

în executarea de pavaje din piatră naturală și în executarea lucrărilor de topografie,

respectiv a factorilor de evaluare, încadrarea acestora în noțiunea de „neregulă”

astfel cum aceasta este definită de O.U.G. nr. 66/2011 în art. 2 alin. (1) lit.

a).

Instanța a reținut că prin Fișa de date a achiziției

s-a solicitat ca cerința minimă obligatorie pentru a demonstra capacitatea tehnică

și/sau profesională, finalizarea sau derularea în ultimii 5 ani a cel puțin un contract

de lucrări de natura celor cuprinse în documentație, într-un ansamblu sau sit arheologic

de categoria A, cu o valoare minimă impusă de 5.000.000 RON, dovedită cu contractele

de lucrări, dar această cerință a fost impusă potrivit nevoilor concrete ale autorității

contractante datorită faptului că lucrările, se efectuează într-un ansamblu cu valoare

istorică națională și universală. Necesitatea obiectivă este justificată prin concluziile

Proiectului tehnic 303/M/2009 - Studiu de fezabilitate - DALI în cuprinsul căruia

se arată că toate lucrările de sistematizare verticală ce presupun săpături și excavații

executate în zona monumentului istoric sau în zona de protecție a acestuia vor fi

supuse obligatoriu cercetărilor și supravegherii arheologice iar la pct. II.1.B

sunt enumerate intervențiile propuse, respectiv soluțiile de reamenajare care, alături

de lucrările de bază enumerate la pct. III.1, consolidează opțiunea manifestată

pentru condiția ca lucrările să fie executate într-un sit arheologic de categorie

A.

Susținerea autorității de control potrivit căreia,

dovada experienței similare în domeniul pavajelor se putea face și prin executarea

unei lucrări în domeniu, de valoarea solicitată, nefiind relevant dacă lucrarea

a fost executată într-un sit arheologic de categoria A - de importanță națională

sau B- de importanță locală sau alte locații, nu a fost reținută de instanță, întrucât

ar arunca în derizoriu clasificarea obiectivului în sit arheologic de categoria

A, măsurile de protecție instituite de lege fiind inutile în condițiile în care

importanța lucrărilor de pavare este tratată în mod separat de celelalte lucrări

ce le preced și care presupun o anumită experiență specifică. De asemenea s-a reținut

că în ce privește cerința stabilită prin Fișa de date a achiziției paragraful V.4

-informații privind personalul tehnic - pct. 5 privitoare la experiența specifică

a inginerului topograf, constând în executarea a minim o lucrare într-un sit arheologic,

aceasta este justificată pentru aceleași argumente expuse mai sus.

Cerința privind prezentarea unui contract de asistență

tehnică încheiat cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia s-a emis în conformitate

cu prevederile avizului MCPN din 2010 prin care s-a avizat proiectul cu condiția

ca această instituție să efectueze cercetarea arheologică preventivă, inventarierea,

conservarea și, după caz, clasarea bunurilor descoperite. Aceasta cerință este în

consonanță cu dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 422/2001, potrivit

căruia efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum și a

oricăror alte lucrări, conform prevederilor legale, se realizează numai de către

persoane fizice sau juridice atestate în acest sens și există obligativitatea să

fie prevăzute în contracte condițiile și termenele de execuție cuprinse în avizul

de specialitate.

În derularea procedurii, reclamantul, ca autoritate

contractantă a fost verificat de D.G.F.P. Alba în conformitate cu prevederile

art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2006, încheindu-se raportul de activitate

din 30 mai 2011 în care, la Cap. 2.3. „Observații privind

analiza documentației de atribuire” s-a constatat că, sub aspect procedural, documentația

cuprinde elementele de minimă structură prevăzute la art. 33 alin. (2) din

O.U.G. nr. 34/2006, fără a exista obiecțiuni privind criteriile minime de calificare.

Ca urmare, instanța a apreciat că nu a fost restricționată

participarea la procedură în sensul art. 178 alin. (1) și (2), respectiv art. 179

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât aceste cerințe

au fost precizate, conform principiului transparenței,

în cadrul fișei de date a achiziției și au avut o justificare obiectivă.

În ceea ce privește factorii de evaluare, din

fișa de date a achiziției publice rezultă că pentru atribuirea contractului de achiziție

publică a fost aleasă procedura „licitației deschise”, criteriul de atribuire stabilit

fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”.

Stabilirea ofertei câștigătoare urma să se realizeze

prin aplicarea următorilor factori de evaluare cu următoarea pondere: prețul ofertei

- 50%, programul calității - 30% și demonstrarea unei metodologii adecvate de implementare

a contractului - 20%.

În ceea ce privește factorul „programul calității”,

autoritatea contractantă a stabilit că propunerea tehnică a ofertanților trebuie

să conțină referiri referitoare la acest aspect, că programul calității concretizează

sistemul de asigurare și de conducere a calității la particularitățile lucrării

care fac obiectul ofertei, avizat de specialiști sau de organisme abilitate și că

acesta trebuie să cuprindă:

- descrierea sistemului calității aplicat la lucrare,

inclusiv listele cuprinzând procedurile aferente sistemului calității - 8p,

- descrierea procedurilor tehnice de execuție

a principalelor categorii de lucrări privind realizarea obiectivului și măsurile

de organizare a șantierului - 7p,

- planul de control al calității - 5p,

- planul de management al mediului - 3p,

- măsuri de protecție a monumentelor istorice

și a vestigiilor cu caracter arheologic - 5p,

- măsuri de protecție pe timp friguros - 2p.

Analizând factorii de evaluare stabiliți de către

autoritatea contractantă instanța a reținut că aceștia respectă dispozițiile art.

15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 și ale art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006,

respectiv factorii aleși au legătură directă cu natura și obiectul contractului

de achiziție publică și sunt de natură a crea un avantaj autorității contractante.

Toți factorii de evaluare stabiliți pentru oferta tehnică se raportează strict la

cerințele proiectului tehnic și caietului de sarcini, iar avantajul care diferențiază

calitativ ofertele este dat de conținutul complet sau incomplet al propunerilor

tehnice și de gradul de îndeplinire al exigențelor de calitate prevăzute în documentația

de execuție.

Au fost respectate și prevederile art. 14 alin.

(1) și (2) din H.G. nr. 925/2006 și ale art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006

deoarece factorii de evaluare au fost clar și detaliat precizați în cadrul documentației

de atribuire, fiind de natură a reflecta metodologia de punctare a avantajelor care

vor rezulta din propunerile tehnice și financiare ale ofertanților.

Autoritatea contractantă a elaborat nota justificativă

din 25 ianuarie 2011 prin care a motivat modul prin care a stabilit ponderea pentru

fiecare factor de evaluare respectând astfel prevederile alin. (4) al art. 15 din

actul normativ menționat anterior.

Este adevărat că SC G.G. SRL a realizat proiectul

tehnic, dar acest aspect nu a fost de natură să-i confere un avantaj injust ofertantului

SC G.C. SA atâta timp cât punerea la dispoziție a proiectului a fost asigurată de

reclamant pe suport DVD pentru orice persoană interesată. Ca atare accesul la acest

tip de informație a fost liber și transparent, existând mențiunea chiar în cuprinsul

documentației de atribuire.

Faptul că o persoană juridică realizează operațiuni

de proiectare în faza premergătoare procedurii de licitație pentru atribuirea contractului

de execuție lucrări nu atrage ope legis imposibilitatea pentru un terț, la care

aceasta este acționar/asociat, de a participa ca ofertant la procedură.

Prin modalitatea de stabilire a factorilor de

evaluare, autoritatea contractantă a urmărit să asigure o mai mare libertate de

acțiune potențialilor ofertanți în ceea ce privește modul de stabilire a ofertei

tehnice.

În derularea procedurii, reclamantul, ca autoritate

contractantă, a fost verificat de D.G.F.P. Alba în conformitate cu prevederile

art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2006, încheindu-se raportul de activitate

din 30 mai 2011 în care la Cap. 2.3. „Observații privind

analiza documentației de atribuire” s-a constatat că sub aspect procedural factorii

de evaluare și ponderea lor au fost stabilite prin nota justificativă din 25

ianuarie 2011 fără a se indica aspecte de nelegalitate și fără a se lua, la acel

moment, măsuri de reintrare în legalitate.

Instanța a reținut că pretinsa restricționare

a accesului la procedură este pur speculativă și lipsită de elemente probatorii,

în contextul în care obiectul contractului viza o activitate cu un grad de specificitate

ridicat, care nu are caracter uzual și care prin natura ei nu este deschisă unei

palete foarte largi de ofertanți, în condițiile în care s-a constatat lipsa cererilor

pentru punerea la dispoziție a proiectului tehnic și care ar fi putut documenta

un eventual interes din partea unor terți, în lipsa oricărei contestații cu privire

la conținutul documentației de atribuire, concluzia autorității de control privitoare

la restrângerea concurenței nu poate fi decât eronată atâta timp cât silogismul

său are la bază o situație premisă eronată: intenția certă a mai multor ofertanți

de a participa la procedură.

Ca urmare, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 a fost admis acțiunea reclamantului

Municipiul Alba Iulia, fiind anulat actele contestate, reclamantul fiind exonerat

de la plata sumelor prevăzute în actul atacat.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 202 din 3

iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a formulat recurs pârâtul

Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței recurate și rejudecând fondul cauzei să se respingă acțiunea formulată

de reclamantul Municipiul Alba Iulia.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate,

formal, pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a reluat

argumentele expuse în întâmpinare formulată în primul ciclu procesual și prin decizia

de respingere a contestației, fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate ale

sentinței recurate.

Recurentul arată că instanța a reținut că derularea

procedurii de achiziție de lucrări a fost supravegheată de Compartimentul Verificare

Achiziții Publice din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba, dar Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nu este condiționat în luarea deciziei

de activitate UCVAP și ANRMAP având în vedere dispozițiile art. 32

3

din

H.G. nr. 457/2008.

De altfel, echipa de verificare din cadrul Ministerului

a procedat la întocmirea actelor contestate având la bază centralizatorul de constatări

și recomandări al Autorității de Audit, precum și constatările proprii rezultate

în urma analizării și verificării documentației de atribuire a contractului de achiziție

publică.

În ceea ce privește cerințele minime de calificare,

echipa de verificare a constatat că impunerea cerinței minime cu privire la finalizarea

sau derularea unui contract de lucrări de reabilitare căi de acces prin pavarea

cu pavaj cu piatră naturală într-un ansamblu sau sit arheologic de categoria A,

nu are legătură cu dovedirea calității profesionale, fiind de natură a restricționa

participarea la procedura, acest criteriu fiind nelegal.

În ceea ce privește solicitarea de a face dovada

cel puțin a unei lucrări într-un sit arheologic, solicită pentru specialistul „topografie/cadastru/geodezie,

instanța în mod greșit a respins susținerea pârâtului fără a arăta în concret, din

punct de vedere al unui specialist, în ce constă deosebirea relevantă dintre o lucrare

executată într-un sit arheologic și alta care nu este executată într-un astfel de

site.

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului

Alba Iulia, în calitate de Autoritate Contractantă a restricționat accesul operatorilor

economici la procedura de atribuire a contractului de execuție lucrări prin impunerea

unor cerințe de calificare nelegale, fiind încălcate dispozițiile art. 178

alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006.

Cu privire la factorii de evaluare, este de remarcat

că factorii de evaluare utilizați nu se încadrează în categoria celor prevăzuți

de O.U.G. nr. 34/2006, art. 199 alin. (2), nu reflectă avantajele de natură financiară

și nici avantaje de natură calitativă concret, fiind astfel încălcate dispozițiile

art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) și

(3) din H.G. nr. 925/2006.

Cu privire la transmiterea calificativelor, s-a

constatat încălcarea art. 78 și 79 din O.U.G. nr. 34/2006, abatere având un impact

redus la procesul de atribuire, fapt pentru care s-a aplicat corect un procent de

5% din valoarea contractului de lucrări din anul 2001 încheiat cu SC G.C. SA.

Astfel, pentru stabilirea unor criterii de calificare

restrictive și a unor facturi de evaluare nelegali, s-a aplicat o corecție financiară

de 25% la valoarea de 39.480.414 RON a contractului de lucrări din 17 mai 2011 încheiat

cu SC G.C. SA.

Cu privire la considerentele reținute de prima

instanță, referitor la lipsa prejudiciului, recurenta invocă atât jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și jurisprudența C.J.U.E., regula generală

fiind, în opinia recurentei, că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului

obținut în mod fraudulos, obligația de recuperare a fondurilor UE existând fără

a fi necesară probarea existenței prejudiciului.

Reclamantul - intimat Municipiul Alba Iulia, a

formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat

și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând hotărârea recurată în raport de criticile

formulate și limitele investirii, se constată că în cauză nu subzistă motive de

modificare ori casare a sentinței ce face obiectul prezentului recurs.

Astfel, în baza contractului de finanțare din

9 decembrie 2010 a fost derulată procedura de achiziție lucrări ce a fost supravegheată

de Compartimentul de verificare Achiziții Publice din cadrul Direcția Generală a

Finanțelor Publice Alba conform raportului din 30 mai 2011.

Ca urmare a raportului de audit din anul 2012

întocmit de Autoritatea de audit a Curții de Conturi, Autoritatea de Management

pentru Programul Operațional Regional formulează sesizarea

din 29 iunie 2012, iar

Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR din cadrul Direcției Generale Constatare

și Stabilire Nereguli Fonduri Europene a întocmit nota de constatare a neregulilor

din 19 septembrie 2012 prin care au fost aplicate corecții financiare de 25% pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.nr. 66/2011.

Împotriva notei de constatare menționate, a formulat

contestație Autoritatea contractantă - Municipiul Alba Iulia contestația ce a fost

respinsă prin decizia nr. 189 din 15 noiembrie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Administrației Publice prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea

unei acțiuni în anularea actelor întocmite de recurentă prin care s-a reținut că

intimatul - reclamant ar fi produs o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea

neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor

publice naționale aferente acestora.

Recurenta, în cadrul motivelor de recurs încearcă

să demonstreze existența abaterii/neregulii, reluând argumentele expuse în nota

de constatare din anul 20012 și decizia nr. 189/2012, privind criteriile minime

de calificare, facturi de evaluare și existența unui potențial prejudiciu la bugetul

UE, susțineri care, nu au un fundament legal.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011 prin neregulă se înțelege „Orice abatere de la legalitate, regularitate

și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene precum și cu

privire la contractele ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții,

ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori autorității cu competențe

în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau că poate prejudicia bugetul

UE/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale

aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit”.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de fond a reținut corect că pentru a fi

în prezența unei nereguli trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv:

- să fie săvârșite abateri de la legalitatea,

regularitatea și conformitatea în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene,

precum și a prevederilor contractului sau altor angajamente legal încheiate;

- abaterea să fie săvârșită prin acțiuni sau inacțiuni

ale unui beneficiar sau a autorității cu competență în gestionarea fondurilor europene;

- prin abaterea săvârșită să se fi creat un prejudiciu

la bugetul UE/bugetul donatorilor internaționali și/sau fondurilor publice naționale,

printr-o sumă plătită necuvenit.

În raport de circumstanțele concrete ale cauzei

instanța a stabilit corect că impunerea unor criterii de calificare, în ceea ce

privește experiența în executarea lucrărilor de topografie, execuție de pavaj cu

piatră naturală, a fost necesară, având în vedere că lucrările se efectuau într-un

ansamblu cu valoare istorică națională și universală, nu reprezintă abatere în sensul

dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2006, autoritatea contractantă respectă dispozițiile

art. 176 din același act normativ privind criteriile de calificare și dispozițiile

art. 179 alin. (1).

Este adevărat că prin fișa de achiziție s-a solicitat

cerința vizând experiența similară, dar această condiție a fost impusă de obiectul

contractului, lucrări ce urmau a fi efectuate într-un ansamblu cu valoare istorică,

fapt reținut și prin proiectul tehnic din anul 2009 Studiu de fezabilitate - DALI.

De asemenea și cerința vizând experiența topograficului

a fost justificată de natura lucrărilor efectuate ținând cont și de dispozițiile

art. 159 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2004 raportat la art. 176 lit. d) din același

act normativ.

Recurenta face trimitere la dispozițiile art.

178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, dar omite dispozițiile art. 176 și art. 179

alin. (1) din același act normativ criteriile de calificare impuse având legătură

directă cu obiectul contractului ce urma a fi atribuită dar și dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, cerințele minime impuse fiind necesare

în raport cu natura și complexitatea contractului.

De asemenea și cerința privind prezentarea unui

contract de asistență tehnică încheiat cu Muzeul Național din Alba Iulia este impusă

de dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 422/2011 cu respectarea

dispozițiilor art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Cu privire la factorii de evaluare, recurenta

arată că au fost încălcate dispozițiile art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2004

raportat la art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 dar factorii de evaluare din

fișa de achiziție publică au fost analizați pe larg de prima instanță, instanța

de recurs având în vedere situația de fapt expusă și dispozițiile legale incidente,

împărtășește punctul de vedere expus de prima instanță, în sensul că în cauză au

fost respectate dispozițiile art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 15

alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, factorii de evaluare stabiliți având „legătură

directă cu natura și obiectul contractului de achiziție publică”.

O ultimă critică, vizează „prejudiciul bugetului

al UE” prin simpla dovedire a abaterii, dar această susținere este contrazisă de

prevederile legale, la pct. 1.2. din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011 se prevede că

pentru aplicarea necorespunzătoare a unor elemente auxiliare procedurii de atribuire,

în cazul în care neregula este doar de natură formală, fără un potențial impact

financiar, nu se va aplica nicio corecție/reducere financiară, lege trebuind să

fie interpretată și aplicată atât în litera cât și spiritul ei.

Invocarea jurisprudenței I.C.C.J. și C.J.U.E.

nu are legătură cu speța dedusă judecății, situațiile de fapt și drept reținute

în deciziile invocate ca jurisprudență, neavând corespondent în prezenta cauză,

situația de fapt fiind total diferită.

Instanța de fond nu a admis acțiunea motivat de

faptul că prin Raportul de Verificare Achiziții Publice din cadrul Direcția Generală

a Finanțelor Publice Alba

din 30 mai 2011 s-a constatat că procedura de achiziție lucrări

a fost desfășurată cu respectarea dispozițiilor legale, ci a analizat faptele reținute

în sarcina Autorității Contractante în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) raportat

la art. 176, 179 alin. (1) și art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2004 și art.

8 alin. (1), art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, iar alegațiile recurentei

vizând dispozițiile art. 34

4

din H.G. nr. 457/2008 privind luarea deciziilor

de către autoritatea de management nu au legătură cu motivele pentru care instanța

a admis acțiunea.

De asemenea, constatările Autorității de Audit

a impus efectuarea de verificări, fără a reprezenta o justificare legală pentru

constatarea neregulilor dacă condițiile prevăzute de H.G. nr. 925/2006 și O.U.G.

nr. 34/2006 au fost respectate ținându-se cont de cerințele proiectului tehnic și

specificul lucrărilor ce urma a fi efectuat.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul formulat de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 202 din

3 iulie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 202 din

03 iulie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2014.