ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1906/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 3 martie 2014, SC M.T.S. SA - Asociația pentru Salvarea Patrimoniului SC M.T.S. SA, în contradictoriu cu intimații Primăria municipiului Târgu Secuiesc și SC S.C.G. SRL, a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, județul Covasna, anularea sentinței sus-menționate, obligarea OCPJ Covasna ia radierea dreptului de proprietate intabulat, a sarcinilor înscrise în CF și întabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că sentința a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită de sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, a deciziilor civile nr. 182 din 13 mai 2008 și nr. 137 din 01 aprilie 2008 ale Tribunalului Covasna și a deciziilor civile nr. 726 din 22 martie 2010 și nr. 8426 din 23 octombrie 2012 ale Curții de Apel Cluj, care au stabilit calitatea sa de administrator, reprezentant legal al intereselor patrimoniale ale SC M.T.S. SA.

Prin Sentința nr. 1126 din 25 aprilie 2014, Tribunalul Prahova, secția civila, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Întorsura Buzăului Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că atâta timp cât cererea de revizuire vizează Sentința civilă nr. 92 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului, constând în desființarea acesteia și efectuarea unor mențiuni în CF cu privire la diferite imobile, invocându-se de către revizuentă dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., cererea de revizuire este de competența instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă a cărei revizuire se solicită, respectiv Judecătoria întorsura Buzăului și nicidecum de competența Tribunalului Prahova.

Faptul că în cuprinsul cererii de revizuire au fost invocate sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina și dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu înseamnă în mod automat că cererea de revizuire este de competența Tribunalului Prahova, ca fiind instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 și Sentința civilă nr. 93/2010, deoarece în realitate obiectul cererii de revizuire vizează strict anularea Sentinței civile nr. 93/2010 și nicidecum menținerea uneia dintre cele două hotărâri. S-a mai reținut că pentru a deveni aplicabile, în principiu, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

este necesar ca hotărârile considerate ca fiind potrivnice să fie pronunțate de instanțe civile și nicidecum de instanțe diferite din punct de vedere al dreptului material, mai ales că revizuentă a invocat pro - causa, dispozițiile legale sus menționate în vederea depunerii la Tribunalul Prahova a cererii de revizuire în scopul de a nu fi formulată la instanța care a pronunțat sentința a cărei revizuire o solicită.

Ca o dovadă în acest sens este și conținutul cererii de revizuire în cadrul căreia s-au invocat, alături de Sentința penală nr. 232/2006 și alte hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Cluj, ceea ce demonstrează că la stabilirea competenței materiale a instanței îndreptățită să soluționeze cererea de revizuire se ține seama strict de obiectul acestei cereri, de hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită și nicidecum de invocarea tuturor hotărârilor judecătorești în temeiul cărora au fost formulate anumite pretenții de-a lungul timpului de către revizuentă. Prin sentința civilă nr. 157 din 16 iunie 2015, Judecătoria întorsura Buzăului, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a carnet în favoarea Tribunalului Prahova și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea sentinței, s-a reținut că cererea de revizuire formulată de SC M.T.S. SA este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 și pct. 7 din C. proc. civ., iar conform art. 323 alin. (1) și (2) din același cod cererea se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitiva și a cărei revizuire se cere. În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, iar când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea care a dat prima hotărâre.

S-a reținut că deși revizuenta invocă ambele cazuri de revizuire care atrag competențe de soluționare a unor instanțe diferite, în expunerea motivelor de fapt se face referire doar ia încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 232 din 30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina de către sentința civilă nr. 93 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria întorsura Buzăului în Dosar civil nr. 579/322/2009. Reținând că sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Câmpina este anterioară sentinței civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria întorsura Buzăului, în temeiul art. 323 alin. (2) din C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Prahova.

Examinând conflictul negativ de competență în raport de dispozițiile art. 20 C. proc. civ., Înalta Curie reține că în cauză competența, de soluționare a cererii de revizuire aparține Judecătoriei întorsura Buzăului, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", dat fiind specificul acestei căi de atac. Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a pronunțat decizia atacată, cu excepția prevăzută de alin, (2) al art. 323 C. proc.

civ. în speță, SC M.T.S. SA - Asociația pentru Salvarea Patrimoniului M.T.S. a formulat o cerere de revizuire împotriva seminței civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului, solicitând anularea acestei sentințe, obligarea OCPI Covasna la radierea dreptului de proprietate intabulat, a sarcinilor înscrise în CF și la întabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate pretins. Deși prin cererea formulată, revizuenta susține că sentința nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, a deciziilor civile nr. 182 din 13 mai 2008 și nr. 137 din 01 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalului Covasna, precum și a deciziilor civile nr. 726 din 22 martie 2010 și 8426 din 23 octombrie 2012 ale Curții de Apel Cluj, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 6 și 7 C. proc.

civ., din conținutul cererii de revizuire, rezultă rara echivoc că revizuenta dorește desființarea sentinței civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului și obligarea OCPI Covasna la efectuarea unor mențiuni în CF cu privire la unele imobile asupra cărora aceasta pretinde un drept de proprietate, ceea ce demonstrează că intenția revizuentei a fost, încă de la formularea cererii, de a ataca sentința nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului si nu sentința penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina. Ca atare, atâta timp cât reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei întorsura Buzăului, invocarea în cuprinsul cererii și a altor hotărâri judecătorești, în speță, a sentinței penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, precum și a art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., nu înseamnă că acest fapt atrage în mod obligatoriu competența de soluționare a instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat cele două hotărâri sus-menționate. Interpretarea potrivit căreia, numai instanța care a pronunțat hotărârea atacată este competentă să soluționeze cererea de revizuire (în speța sentința civilă nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Întorsura Buzăului), astfel cum prevăd dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., decurge din natura juridică a revizuirii, care a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare, aparținând, din punct de vedere al competenței, aceleiași instanțe care a pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere.

O altă interpretare a dispozițiilor legale referitoare la competența de soluționare a cererii de revizuire ar contraveni dispozițiilor imperative statuate prin prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, de la care părțile nu pot deroga. Așadar, cum hotărârea atacată este sentința nr. 93 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, Înalta Curte va stabili, în favoarea acestei instanțe, competența materială de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Întorsura Buzăului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2015.