ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1884 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de
reclamantul C.I.C. în contradictoriu cu M.A.N. – C.D.C. de fost cadru militar
activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie
1961 - UM București și a obligat intimata să efectueze toate operațiunile administrative
de verificare a actelor petentului și de căutare a actelor lipsă, cu plata diferențelor
cuvenite, în condițiile legii.
Împotriva
acestei hotărâri, a declarat recurs, pârâtul M.A.N., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Înalta
Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a
fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
privind contenciosul administrativ.
Este adevărat că potrivit
art. 485 alin. (1) C. proc. civ.
„Termenul de recurs
este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Însă,
în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la
art. 20 alin. (1) stipulează că: „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate
fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.
Din
analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că
sentința atacată a fost comunicată la data de 4 iulie 2013, iar recursul a fost
înregistrat la data de 2 august 2013, prin fax, potrivit rezoluției de la fila x
a dosarului, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul
legal sus citat.
Conform
dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual
trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea
din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Potrivit art. 186 C.
proc. civ., republicat:
„(1) Partea care a
pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că
întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2)
În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la
încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul
exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru
exercitarea căii de atac.
(3)
Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să
soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Înalta
Curte constată că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen.
Cum
în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în
exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv
formulat și în temeiul art. 493 alin. (3) și (5) C. proc. civ., se va respinge,
ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtul M.A.N. prin D.R.P.A.J. pentru C.D.C. de fost cadru militar
activ, îndepărtat abuziv din armată în perioada 23 august 1944 – 31 decembrie
1961 împotriva sentinței nr. 1884 din 7 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 20 iunie 2014.