ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2015

Asupra cererii de recurs, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 275 din 05 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva Deciziei civile nr. 207 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 29384/4/2012, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele: Cu titlu preliminar, în considerarea dispozițiilor art. 24 și 25 C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010, coroborate cu art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă, a subliniat că în speță sunt incidente prevederile Codului de procedură civilă de la 1865. În argumentarea acestei concluzii, instanța a raportat evocatele norme legale la faptul că revizuirea este cale extraordinară de atac de retractare, care în speță a fost îndreptată împotriva unei decizii irevocabile pronunțate într-o contestație la executare, respectiv o cerere incidentală formulată în cursul și în legătură cu procedura de executare silită, aspecte în considerarea cărora a conchis că soluționarea căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în cadrul executării silite rămân supuse prevederilor legale în vigoare la data începerii executării.

Astfel cum, în cauză, executarea silită a început anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, curtea a apreciat că cererea de revizuire este guvernată de prevederile legii vechi, sub imperiul căreia a fost inițiată această procedură. Pe fondul cererii, a avut în vedere că revizuentul a susținut că Decizia nr. 207 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 29384/4/2012, împotriva căreia a formulat calea de atac extraordinară a revizuirii, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 3081 din 02 decembrie 2013, dată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 13742/302/2012, reținând astfel incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În analiza căii de atac de retractare, curtea a verificat îndeplinirea în speță a condițiilor de admisibilitate, respectiv: să vizeze hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), să nu fi fost date în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în ultimul, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost pusă în discuția părților.

Dintre cerințele enumerate, instanța a reținut că, în speță, prezintă interes cea referitoare la îndeplinirea cumulativă a identității de părți, obiect și cauză, având în vedere că din actele dosarului soluționat prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, rezultă că nu s-a invocat și nu s-a soluționat excepția autorității de lucru judecat, cele două hotărâri sunt irevocabile, fiind pronunțate în dosare diferite, ambele evocând fondul - dat fiind că, instanțele de recurs, în amândouă hotărârile pretins contradictorii au dispus admiterea căilor de atac exercitate și au procedat la modificarea sentințelor recurate, reconsiderând situațiile de fapt avute în vedere de instanțele de fond.

Astfel, sub aspectul îndeplinirii triplei identități - de părți, obiect și cauză - impusă de prevederile art. 322 pct. 7 raportat la art. 1201 C. civ., între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contradictorii, curtea a reținut că niciuna nu este îndeplinită, argument în considerarea căruia a respins cererea de revizuire ca nefondată. Împotriva Deciziei civile nr. 275 din 05 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul M.C. a declarat recurs, invocând nelegalitatea acesteia pentru a nu se fi observat de către instanță că prin decizia a cărei revizuire a solicitat-o a fost admis recursul și au fost desființate toate actele de executare silită, deși asupra unora dintre ele se pronunțase în mod irevocabil, prima instanță de control judiciar, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat.

Astăzi în ședință publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, asupra căreia, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea art. 298, raportat la art. 316 C. proc. civ., reține următoarele: Conform art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea recursului. În cauză, recurentul a nu a indicat niciunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care atrag modificarea ori casarea deciziei recurate.

Singura critică formulată de autorul căii de atac referitor la faptul că prin hotărârea a cărei revizuire a cerut-o au fost desființate toate actele de executare silită, deși asupra unora dintre ele se pronunțase în mod irevocabil prima instanță de recurs, este lapidară și lipsită de orice element concret, astfel că nu permite subsumarea sa în niciunul dintre cazurile de nelegalitate anterior evocate. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Astfel, simpla afirmare a aspectelor expuse de recurentul M.C.

nu răspunde exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În alți termeni, față de considerentele ce preced, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În considerarea celor arătate, având în vedere că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nefiind identificate motive de ordine publică care să poată fi invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte va constata că operează sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent M.C. împotriva Deciziei civile nr. 275 din 05 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2015. Procesat de GGC - NN