ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2015

Asupra cererii de

recurs, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 275 din 05 martie

2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de

revizuentul M.C. împotriva Deciziei civile nr. 207 din 28 ianuarie 2014,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.

29384/4/2012, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut următoarele:

Cu titlu preliminar,

în considerarea dispozițiilor art. 24 și 25 C. proc. civ. adoptat prin Legea

nr. 134/2010, coroborate cu art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a noului Cod de procedură civilă, a subliniat că în speță sunt

incidente prevederile Codului de procedură civilă de la 1865.

În argumentarea

acestei concluzii, instanța a raportat evocatele norme legale la faptul că

revizuirea este cale extraordinară de atac de retractare, care în speță a fost

îndreptată împotriva unei decizii irevocabile pronunțate într-o contestație la

executare, respectiv o cerere incidentală formulată în cursul și în legătură cu

procedura de executare silită, aspecte în considerarea cărora a conchis că

soluționarea căilor de atac îndreptate împotriva hotărârilor pronunțate în

cadrul executării silite rămân supuse prevederilor legale în vigoare la data

începerii executării. Astfel cum, în cauză, executarea silită a început

anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea

nr. 134/2010, curtea a apreciat că cererea de revizuire este guvernată de

prevederile legii vechi, sub imperiul căreia a fost inițiată această procedură.

Pe fondul cererii, a

avut în vedere că revizuentul a susținut că Decizia nr. 207 din 28 ianuarie

2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.

29384/4/2012, împotriva căreia a formulat calea de atac extraordinară a

revizuirii, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 3081 din

02 decembrie 2013, dată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

Dosarul nr. 13742/302/2012, reținând astfel incidența dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În analiza căii de

atac de retractare, curtea a verificat îndeplinirea în speță a condițiilor de

admisibilitate, respectiv: să vizeze hotărâri definitive contradictorii, chiar

dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, hotărârile să fi fost pronunțate

în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), să nu fi

fost date în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în ultimul,

să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat a primei hotărâri

pronunțate, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost pusă în discuția

părților.

Dintre cerințele

enumerate, instanța a reținut că, în speță, prezintă interes cea referitoare la

îndeplinirea cumulativă a identității de părți, obiect și cauză, având în

vedere că din actele dosarului soluționat prin decizia a cărei anulare s-a

solicitat, rezultă că nu s-a invocat și nu s-a soluționat excepția autorității

de lucru judecat, cele două hotărâri sunt irevocabile, fiind pronunțate în

dosare diferite, ambele evocând fondul - dat fiind că, instanțele de recurs, în

amândouă hotărârile pretins contradictorii au dispus admiterea căilor de atac

exercitate și au procedat la modificarea sentințelor recurate, reconsiderând

situațiile de fapt avute în vedere de instanțele de fond.

Astfel, sub aspectul

îndeplinirii triplei identități - de părți, obiect și cauză - impusă de

prevederile art. 322 pct. 7 raportat la art. 1201 C. civ., între litigiile

finalizate prin hotărârile pretins contradictorii, curtea a reținut că niciuna

nu este îndeplinită, argument în considerarea căruia a respins cererea de

revizuire ca nefondată.

Împotriva Deciziei

civile nr. 275 din 05 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul M.C.

a declarat recurs, invocând nelegalitatea acesteia pentru a nu se fi observat

de către instanță că prin decizia a cărei revizuire a solicitat-o a fost admis

recursul și au fost desființate toate actele de executare silită, deși asupra

unora dintre ele se pronunțase în mod irevocabil, prima instanță de control

judiciar, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat.

Astăzi în ședință

publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului,

asupra căreia, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea art. 298, raportat la

art. 316 C. proc. civ., reține următoarele:

Conform art. 306

alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul

dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. se sancționează cu

nulitatea recursului.

În cauză, recurentul

a nu a indicat niciunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și

limitativ la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care atrag modificarea ori

casarea deciziei recurate.

Singura critică

formulată de autorul căii de atac referitor la faptul că prin hotărârea a cărei

revizuire a cerut-o au fost desființate toate actele de executare silită, deși

asupra unora dintre ele se pronunțase în mod irevocabil prima instanță de

recurs, este lapidară și lipsită de orice element concret, astfel că nu permite

subsumarea sa în niciunul dintre cazurile de nelegalitate anterior evocate.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Astfel, simpla

afirmare a aspectelor expuse de recurentul M.C. nu răspunde exigențelor art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care impun invocarea unor

critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie

determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea

legalității hotărârii atacate.

De aceea, examinarea

memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică

care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

În alți termeni, față

de considerentele ce preced, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac.

În considerarea celor

arătate, având în vedere că susținerile recurentului din motivarea căii de atac

nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304

C. proc. civ. și nefiind identificate motive de ordine publică care să poată fi

invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte va constata că operează

sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de recurentul-revizuent M.C. împotriva Deciziei civile nr. 275 din 05

martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN