ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2466/2014

Asupra recursului de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 122/F din 20 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul penal nr. 11663/121/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (infracțiune comisă în intervalul martie - decembrie 2008). A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia durata reținerii de 24 ore (ziua de 10 octombrie 2011). În temeiul disp. art. 86 1 , art. 86 2 și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii în cuantum de 3 ani, precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului M.D.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. proc. pen.

a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: - să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Galați, - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului M.D.C. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. vizând revocarea executării pedepsei sub supraveghere în situația în care nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege.

În conformitate cu disp. art. 350 C. proc. pen. s-a menținut față de inculpatul în cauză măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 1 C. proc. pen. luată prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Galați. În temeiul disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.D.C. la plata sumei de 124.978,68 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P. Galați. În conformitate cu art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus comunicarea prezentei soluții către Oficiul Registrului Comerțului - Galați, după rămânerea definitivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 848/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. b) C. pen.; S-a reținut, în esență, că inculpatul M.D.C., în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în calitate de administrator și asociat unic al SC D. SRL Ghidigeni, în perioada martie - decembrie 2008 a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere).

Astfel, inculpatul, în calitatea menționată, a achiziționat animale (bovine, majoritar) de la persoane fizice, la prețuri mici, fără TVA dar și-a făcut intrări în contabilitate de la societăți comerciale la prețuri mai mari și cu plata TVA-ului; în această modalitate inculpatul M.D.C. și-a dedus nelegal TVA-ul colectat de la beneficiarii carcaselor de bovine, invocând plata acestuia la momentul achiziției. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a fraudat bugetul general consolidat și prin diminuarea bazei de impozitare, întrucât în contabilitate și-a făcut intrări (la achizițiile de animale) la prețuri mai mari decât cele plătite.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia: La data de 27 august 2009, Garda Financiară - Secția Galați a sesizat organelor judiciare săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către reprezentanții SC D. SRL Ghidigeni. S-a arătat în actul de sesizare că în evidența contabilă a SC D. SRL Ghidigeni s-au regăsit înregistrate un număr de 31 facturi fiscale în valoare de 492.203,87 (TVA inclus) reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, carcasă oaie, carne tineret bovine, carcasă vițel și carcasă bovină adultă de la SC C.T.I. SRL Iași. Contravaloarea acestor facturi a fost achitată integral cu numerar printr-un număr de 99 de chitanțe în valoare totală de 454.235,47 lei.

În actul de constatare s-a arătat că SC C.T.I. SRL Iași are comportamentul unei "societăți fantomă", nedepunând la organul fiscal teritorial niciun fel de declarații de impozite, deconturi de TVA și bilanțuri contabile. Aceiași societate a înregistrat în evidența contabilă un număr de 10 facturi fiscale în valoare totală de 152.541,03 lei (TVA inclus), reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, mușchi de vită, carcasă vițel și carcasă bovină adultă, emise de SC G.E. SRL București. Contravaloarea mărfii a fost achitată cu numerar printr-un număr de 31 de chitanțe în valoare de 14.951.370 lei. Despre SC G.E. SRL București, Garda Financiară - Secția Municipiului București a comunicat că administratorul societății a anunțat încetarea activității din 24 ianuarie 2005. Ca și concluzii, s-a arătat că SC D. SRL Ghidigeni a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 184.630, 85 lei, impozit pe profit și TVA.

Alăturat sesizării a fost înaintată organelor judiciare nota de constatare întocmită la data de 27 august 2009, în care sunt reiterate aspectele arătate mai sus. SC D. SRL Ghidigeni a fost înființată în anul 2007 și a avut ca asociat unic și administrator pe inculpatul M.D.C. Societatea a avut ca obiect principal de activitate: "producția, prelucrarea și conservarea cărnii (exclusiv carnea de pasăre)". În prezent față de SC D. SRL Ghidigeni s-a deschis procedura simplificată a falimentului. Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E. SRL București nu au avut relații comerciale cu societatea administrată de inculpat. Astfel, administratorul SC G.E. SRL București a arătat în nota explicativă că nu a desfășurat relații comerciale cu SC D. SRL Ghidigeni.

La dosar se găsesc facturile și chitanțele fiscale "care dovedesc relația comercială" dintre SC D. SRL Ghidigeni cu SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E. SRL București. A.N.A.F., D.G.F.P. Galați - Activitatea de Inspecție Fiscală cu adresa nr. 9207/6000 din 09 noiembrie 2009 a sesizat organelor judiciare săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către reprezentanții SC D. SRL Ghidigeni. S-a arătat în actul de sesizare că prin activitatea desfășurată SC D. SRL Ghidigeni a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA și majorări). Alăturat sesizării a fost înaintat și procesul-verbal din data de 14 octombrie 2009 încheiat de consilierii A.N.A.F.

În cuprinsul acestuia s-a arătat că verificarea SC D. SRL a vizat perioada martie - decembrie 2008. De asemenea, s-a arătat că evidența contabilă a societății a fost organizată de SC D.X. SRL Tecuci, reprezentată de G.A., cu care este încheiat contractul de prestări servicii. Au fost analizate relațiile comerciale cu SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E. SRL București despre care Garda Financiară - Secția Galați a arătat în sesizarea inițială că nu sunt reale. În urma verificărilor efectuate de reprezentanții D.G.F.P. Galați au rezultat aceleași aspecte, arătându-se în actul de control dispozițiile legale încălcate și prejudiciul cauzat bugetului general consolidat. La dosar, s-a regăsit situația facturilor "de aprovizionare" înregistrate în anul 2008 de la SC C.T.I.

SRL Iași și SC G.E. SRL București. Astfel, din fișa contului 401 a rezultat că SC D. SRL a "cumpărat pe datorie" circa patru luni de zile, în perioada martie - iunie 2008 marfă de la SC C.T.I. SRL Iași în valoare de 289.665,09 lei, fără contract și fără a se lăsa vreun instrument de plată garanție. - din același înscris, fișa contului 401, a rezultat că abia după patru luni societatea inculpatului M.D.C. a început să plătească sume doar de maxim 5.000 lei zilnic, fără a depăși plafonul legal pentru plățile în numerar; - deși societatea inculpatului "datora SC C.T.I. SRL Iași" aproximativ 300.000 lei (neplătind nimic timp de patru luni de la debutul relației comerciale), după începerea plăților în numerar de maxim 5.000 lei zilnic, "societatea furnizoare" mai livrează marfă; - nu este de neglijat faptul că societatea inculpatului cumpăra marfă de la SC C.T.I.

SRL Iași cu 31 de facturi fiscale, în perioada martie - noiembrie 2008, dar plătește cu un număr de 99 chitanțe fiscale în perioada iulie - decembrie 2008. Inculpatul M.D.C. a recurs la această formă de plată în numerar la achiziție, întrucât cumpăra animalele de la persoane fizice, și nu de la societăți comerciale. Acest aspect a fost dovedit și de faptul că la vânzarea către abatoare toți banii îi intrau în conturile bancare. Nicio achiziție de la SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E. SRL București" nu a fost plătită prin bancă. - conform fișei contului, societatea inculpatului a rămas datoare față de SC C.T.I. SRL Iași cu suma de 37.728,40 lei. Probabil inculpatul nu a avut suficiente "chitanțe în alb" cumpărate pentru a acoperi sumele din cele 31 de facturi fiscale.

Au rezultat aceste aspecte în lipsa unei sesizări penale sau comerciale pentru recuperarea debitului de 37.728,40 lei. - în cazul SC G.E. SRL București, societatea inculpatului M.D.C. a cumpărat cu 10 facturi fiscale, în luna decembrie 2008, marfă în valoare de 152.541,03 lei (TVA inclus) și a făcut 31 de plăți cu chitanțe începând din luna noiembrie (plătind înainte). Și în cazul SC G.E. SRL București plățile s-au făcut în numerar fără a depăși plafonul de 5.000 lei. - SC D. SRL a rămas datoare și față de SC G.E. SRL București cu suma de 3028 lei; - în luna decembrie 2008, de exemplu SC G.E. SRL " a facturat" către SC D. SRL 9 facturi fiscale de la nr. Q54 până la nr. Q63. Între aceste facturi fiscale a apărut emisă și factura cu nr. Q56 în data de 25 noiembrie 2008, în condițiile în care seria de facturi cu terminația 54 până la terminația 63 a fost emisă în perioada 04 decembrie - 21 decembrie 2008. De altfel a rezultat că SC G.E.

SRL a desfășurat "relații comerciale" (a livrat aproape zilnic cantități mici de marfă) doar cu societatea inculpatului. - în cazul SC C.T.I. SRL Iași, facturile au fost emise începând cu luna martie 2008 de la nr. X1, constatându-se de exemplu că la 03 aprilie 2008 s-a emis factura cu nr. X6, iar la 07 aprilie 2008 s-a emis factura nr. X7, la 01 aprilie 2008 s-a emis factura X10, la 28 mai 2008 s-a emis factura nr. X12, iar la 29 mai 2008 a fost emisă factura nr. X11, la 25 mai 2008 s-a emis factura nr. X13, la 15 mai 2008 s-a emis factura nr. X14, la 07 mai 2008 s-a emis factura nr. X15, la 13 mai 2008 s-a emis factura nr. X16. Surprinzător este și faptul că SC C.T.I. SRL Iași nu a mai emis din luna iulie, ziua 24 de la factura nr. X21 nicio factură până în luna noiembrie, ziua 18, când a emis iarăși către societatea inculpatului factura nr. X23.

De aici se înțelege că societatea inculpatului "a fost singurul partener de afaceri al societății din Iași". Cu toate că a fost emisă la 18 noiembrie 2008 factura nr. X23 către societatea inculpatului, la data de 05 noiembrie 2008 a fost emisă către aceiași societate factura nr. X22. Din facturile fiscale aflate la dosar a rezultat că în lunile august, septembrie și octombrie 2008 au fost emise facturi cu numere mai mari decât cele emise în luna noiembrie 2008. A rezultat din analiza modului de emitere a facturilor că acestea au fost emise și înregistrate în contabilitatea societății inculpatului doar pentru a acoperi achizițiile de animale de la persoane fizice, livrate la mai multe abatoare din țară (cele mai multe din zona județului Botoșani).

- inculpatul M.D.C. a plătit în numerar de 131 de ori, în perioada iulie - decembrie 2008, către societăți din Iași, București la alte termene decât cele la care i s-a livrat marfă iar în contabilitatea societății nefiind înregistrate eventualele cheltuieli de transport (plata în numerar între societăți din comuna Ghidigeni, județul Galați și societăți din municipiul Iași, București a implicat anumite cheltuieli de transport); - deși "relația comercială" cu SC G.E. SRL a debutat în luna decembrie 2008, inculpatul a început surprinzător să plătească din luna noiembrie 2008 cu chitanțele nr. C1 până la nr. C4. În cazul chitanțelor prin care s-a plătit către SC C.T.I. SRL Iași s-a observat că primele două chitanțe emise la 19 august 2008 cu nr. B1 - B2 au depășit suma de 5000 lei admisă de lege pentru efectuarea plăților zilnice cu numerar.

Plățile către SC C.T.I. SRL Iași s-au făcut în perioada 19 august 2008 până la 11 octombrie 2008 cu chitanțele nr. B1 până la nr. B43. Surprinzător la data de 01 decembrie 2008 a fost emisă chitanța cu nr. S49 (deși formularul tipizat avea înscris nr. B49), iar la 31 noiembrie 2008 a fost emisă chitanța cu nr. B48, număr care corespunde formularului tipizat. S-a observat că societatea inculpatului a fost singura "care făcea plăți către societatea furnizoare". Deși la data de 19 august 2008 "au fost făcute plăți" în numerar cu depășirea plafonului de 5000 lei, la aceeași dată cu chitanța nr. K inculpatul a mai plătit suma de 2499 lei. Inculpatul M.D.C. nu s-a considerat vinovat de săvârșirea faptei penale reținute în sarcina sa, apreciind că a efectuat doar operațiuni comerciale reale; astfel, acesta a arătat: "referitor la facturile și chitanțele fiscale au fost scrise de mine și le-am luat de la un cetățean rrom pe care l-am întâlnit în zona pieței din Bârlad.

Arăt că nu cunosc numele acestuia, iar facturile aveau la antet SC G.E. SRL și SC C.T.I. SRL Iași. Ulterior, la data de 26 octombrie 2009, inculpatul M.D.C. și-a schimbat declarația. Susținerile inculpatului că a achiziționat marfă (carcasă bovine) de la SC G.E. SRL și SC C.T.I. SRL Iași au fost contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză. Următoarele aspecte au dovedit vinovăția inculpatului: - verificările efectuate de organele financiar-fiscale care arată că SC D. SRL, administrată de inculpat, nu s-a aprovizionat de la SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E. SRL București; s-au avut în vedere și verificările efectuate de organele financiar-fiscale de la sediile "societăților furnizoare" arătate mai sus; - societatea administrată de inculpat nu a prezentat un contract de vânzare-cumpărare comercială în relațiile cu SC C.T.I.

SRL Iași și SC G.E. SRL București. În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. susținând că a desfășurat relații comerciale cu mult mai multe societăți comerciale în afara celor două semnalate în actul de sesizare (SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E.

SRL București), în privința acestora neavând obligația verificării; a arătat, de asemenea că, și-a încredințat atribuțiile de achiziție unui intermediar-cetățean de etnie rromă pe care l-a cunoscut în Bârlad în anul 2008. În aceste condiții instanța a apreciat cererea inculpatului ca fiind nefondată întrucât subiectul activ al infracțiunii supuse cercetării nu poate fi decât unul calificat, cu atribuții de evidențiere în documentele legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (administratorul, directorul economic, un eventual contabil ori o altă persoană împuternicită să îndeplinească obligația de a aplica reglementările contabile în mod corespunzător). Pentru considerentele mai sus reținute s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului privind comiterea infracțiunii reținute prin actul de sesizare.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M.D.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, infracțiune prevăzută de disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a sancțiunii ce a fost aplicată în cauză au fost avute în vedere în mod deosebit natura și gradul de pericol social al infracțiunii corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului, dar și cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, infracțiunile de evaziune fiscală care au luat amploare pe fondul crizei economice actuale se constituie într-un fenomen complex cu profunde conotații economice care afectează societatea și, pe cale de consecință pot da naștere la importante perturbări de ordin economic.

Pe de altă parte, așa cum a reieșit din actele dosarului s-a făcut dovada că societatea inculpatului a achiziționat animale vii de la persoane fizice. În același timp inculpatul M.D.C. nu s-a aflat la primul conflict cu legea penală, însă acesta a fost reabilitat de drept din sancțiunea aplicată prin Sentința penală nr. 581/2011 a Judecătoriei Tecuci; Față cu aceste aspecte i-a fost aplicată inculpatului în cauză o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator. Totodată, având în vedere dispozițiile legale ale art. 65 C. pen. precum și conținutul juridic al infracțiunii în discuție i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 71 alin. (2) C. pen. și-a găsit aplicarea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale aplicate. În cauză, inculpatul a fost reținut pentru 24 ore la data de 10 octombrie 2011, astfel încât s-a dat eficiența și dispozițiilor legale prev. de art. 88 C. pen. privind deducerea acestei perioade. Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că D.G.F.P. Galați a formulat în termenul legal prevăzut de art. 15 alin. (2) C. pen.

pretenții civile; în considerarea probatoriului administrat cauzei - raportul de expertiză fiscală judiciară, s-a reținut că în situația achizițiilor de la persoane fizice, impozitul pe profit aferent anului 2008 datorat de SC D. SRL Ghidigeni către bugetul de stat a fost estimat la sume de 22.036,16 lei, iar în ceea ce privește TVA-ul, suma datorată bugetului de stat reprezintă 102.942,52 lei; în consecință, instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și, în conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului M.D.C. la plata, cu titlu de despăgubiri civile a acestor sume către partea civilă D.G.F.P.

Galați. Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză; s-a dispus, de asemenea, comunicarea soluției, după rămânerea definitivă, către Oficiul Registrului Comerțului Galați. Împotriva, acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Galați și inculpatul M.D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a susținut în esență că: - în mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. când a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.; - în cauză trebuiau reținute dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

având în vedere că fapta dedusă judecății a fost comisă anterior datei de 2 octombrie 2010, dată la care s-a constatat, prin Sentința penală nr. 581 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tecuci, ca fiind împlinit termenul de reabilitare față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 908 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Bârlad, considerată ca fiind executată la data de 3 aprilie 2005. - starea de recidivă reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, chiar dacă prin Sentința penală nr. 581 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tecuci s-a constatat reabilitarea judecătorească, nu putea să atragă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, ci doar executarea efectivă a pedepsei închisorii.

- în mod greșit instanța nu a obligat inculpatul și la plata accesoriilor calculate până la data achitării debitului principal, astfel cum a solicitat partea civilă. Partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Galați a susținut că în mod greșit instanța și-a însușit concluziile expertizei efectuate în cauză, expertiză care nu îi este opozabilă întrucât nu a fost convocată de expert, că prejudiciul real suferit este în sumă de 256.352 lei plus accesoriile calculate până la data stingerii sumei datorate, despăgubiri la plata cărora inculpatul și partea responsabilă civilmente trebuiau obligați în solidar. La rândul său inculpatul M.D.C. a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în cauză impunându-se achitarea întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., având în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că nu a efectuat vreun fel de operațiuni comerciale nereale. S-a susținut că, în perioada verificată de organul de urmărire penală, inculpatul a avut relații comerciale cu 16 societăți comerciale și nu doar cu cele două societăți despre care s-a constatat ulterior că sunt inactive și anume SC C.T.I. SRL Iași și SC G.E. SRL, inculpatul neavând obligația să verifice dacă erau sau nu active și nici nu ar fi avut cum din punct de vedere material să efectueze aceste verificări întrucât se aproviziona cu marfă din târguri, oboare, piețe, unde furnizorii veneau cu facturile semnate și ștampilate în alb, iar în momentul în care se încheia tranzacția se completa și factura care, ulterior, era evidențiată în contabilitate.

S-a mai susținut că, în raport de cantitatea mare de marfă care s-a demonstrat că a fost achiziționată de inculpat, nu se poate susține că aceasta ar fi provenit de la persoane fizice, cunoscut fiind că o persoană fizică, atunci când merge în târg, în obor, în piață, ca să-și vândă animale, vine cu un animal cel mult două și nu cu loturi, mai ales că este vorba despre animale mari, îndeosebi bovine. Cum potrivit dispozițiilor legii civile, respectiv art. 1361 - 1362 C. civ. vechi, singura obligație a inculpatului era de a achita contravaloarea mărfii achiziționate de la furnizori și apoi de a evidenția operațiunea în contabilitate și cum și-a îndeplinit în totalitate aceste obligații, rezultă cu certitudine că nu datorează bugetului de stat nicio sumă de bani, iar soluția care se impune nu poate fi decât cea de achitare.

Prin Decizia penală nr. 309 din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Galați. A desființat în parte Sentința penală nr. 122/F din 20 martie 2013 a Tribunalului Galați și, în rejudecare: A înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului M.D.C. A înlăturat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D.C. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele: Verificând sentința penală apelată în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat ca fiind fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Galați pentru următoarele considerente: 1. Inculpatul M.D.C. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., reținându-se în esență că în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în calitate de administrator și asociat unic al SC D. SRL Ghidigeni, în perioada martie - decembrie 2008 a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere). Cu probatoriul administrat în cauză, respectiv: - nota de constatare încheiată la data de 22 aprilie 2009 de Garda Financiară Secția Galați din care rezultă că în evidența contabilă a SC D. SRL Ghidigeni având ca administrator și asociat unic pe inculpatul M.D.C., există înregistrate un număr de 31 facturi fiscale în valoare de 492.203,87 (TVA inclus) reprezentând aprovizionări de la SC C.T.I.

SRL Iași cu carne vită integrală, carcasă oaie, carne tineret bovine, carcasă vițel și carcasă bovină adultă, facturi a căror contravaloare a fost achitată doar cu numerar, printr-un număr de 99 de chitanțe în sumă totală de 454.235,47 lei și 10 facturi fiscale emise de SC G.E. SRL București în valoare totală de 152.541,03 lei (TVA inclus), reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, mușchi de vită, carcasă vițel și carcasă bovină adultă, achitate tot cu numerar cu 31 de chitanțe în sumă totală de 149.513,70 lei, - adresa nr. 604278/601699 din 18 iunie 2009 emisă de Garda Financiară Iași din care rezultă că SC C.T.I.

SRL Iași are comportamentul unei "societăți fantomă", aceasta nedepunând la organul fiscal teritorial niciun fel de declarații de impozite, deconturi de TVA, bilanțuri contabile și sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor financiar fiscale, -adresa nr. 601607 din 5 iunie 2009 emisă de Garda Financiară Secția Municipiului București din care rezultă (conform documentelor anexate - declarația administrator C.G. și copie după Sentința comercială nr. 6768 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București) că SC G.E. SRL București și-a încetat activitatea din data de 1 ianuarie 2005, fiind dizolvată la data de 30 aprilie 2009, - facturile fiscale (41) despre care inculpatul a susținut că ar fi fost emise de furnizorii săi și anume SC G.E.

SRL București și SC C.T.I. SRL Iași, - chitanțele (130) prin care inculpatul a susținut că a achitat în numerar marfa achiziționată de la cele două societăți comerciale, - borderourile de achiziție de ia producători individuali, ordinele de plată și declarațiile aferente din care rezultă că inculpatul ridica bani în numerar de la bancă în scopul achiziționării de animale de la producători individuali, - adresa nr. 9207/6000 din 09 noiembrie 2009 prin care A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Galați - Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat organelor judiciare săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către reprezentantul SC D. SRL, reclamându-se un prejudiciu la bugetul general consolidat în suma de 256.352 lei (impozit pe profit - 85.907 lei, majorări impozit pe profit - 31.237 lei, TVA - 101.251 lei, majorări TVA - 37.960 lei, majorările fiind calculate până la data de 14 octombrie 2009), - procesul-verbal din data de 14 octombrie 2009 încheiat de consilierii A.N.A.F. care a fundamentat conținutul sesizării penale și constituirea de parte civilă și prin care s-a confirmat suspiciunea comisarilor Gărzii Financiare Secția Galați cu privire la realitatea relațiilor comerciale dintre SC D. SRL Ghidigeni, pe de o parte și SC G.E.

SRL București și SC C.T.I. SRL Iași, pe de altă parte, - raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că suma cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 124.978,68 lei (fără accesorii), din care 102.942,52 lei TVA și 22.035,16 lei impozit pe profit, luându-se în calcul situația în care aprovizionarea s-ar fi efectuat de la persoane fizice (neplătitoare de TVA), precum și împrejurarea că achiziționarea animalelor a presupus o cheltuială estimată, conform Ordinului nr. 3389 din 3 noiembrie 2011 emis de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. (publicat în M. Of.

nr. 804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecție fiscală) la 479.039,68 lei ce ar fi permis realizarea unor venituri în sumă de 616.765,69 lei (diferența dintre cele două sume reprezentând profitul impozabil la care s-a aplicat cota de 16 %), - declarațiile inculpatului, atât cât se coroborează cu restul probatoriului, S-a demonstrat că inculpatul M.D.C., în calitate de asociat unic și administrator al SC D. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2008 - decembrie 2008, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale (a cumpărat bovine de la persoane fizice - neînregistrate în scop de TVA, dar intrările în contabilitate și le-a înregistrat ca provenind de la două societăți comerciale, respectiv SC G.E.

SRL București, care și-a încetat activitatea începând cu data de 1 ianuarie 2005 și care la data de 30 aprilie 2009 a fost dizolvată și de la SC C.T.I. SRL Iași, care nu a depus la organul fiscal teritorial niciun fel de declarații de impozitare, deconturi de TVA, bilanțuri contabile și s-a sustras de la verificările financiar contabile, având comportamentul unei firme "fantomă", iar la momentul vânzării animalelor către alte firme, colecta TVA, taxă pe care nu o plătea, invocând plata acesteia la achiziție, diminuându-și astfel baza de impozitare și deducând în mod nelegal TVA, prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin estimare de organele fiscale fiind în sumă de 124.978,68 lei (fără accesorii), din care 102.942,52 lei TVA și 22.035,16 lei impozit pe profit.

În opinia instanței de apel, fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului. Cum în cauză nu sunt incidente dispozițiile vizând achitarea înscrise în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., fapta existând, fiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe calificată prin scop, inculpatul evidențiind în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale în sumă totală de 124.978,68 lei (fără accesorii), s-a constatat că în mod corect instanța de fond nu a primit solicitarea inculpatului privind achitarea, solicitare care, pentru aceleași considerente, nu va fi primită favorabil nici de instanța de apel. 2. Având în vedere că nereținerea sau reținerea stării de recidivă în sarcina unui inculpat nu ține de încadrarea juridică dată faptei săvârșite de acesta, cele două instituții de drept penal fiind autonome, chiar dacă între ele există anumite legături, Curtea nu a primit susținerea parchetului referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen., aplicarea sau înlăturarea dispozițiilor art. 37 C. pen. neconducând la schimbarea încadrării juridice date unei faptei. Potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Această dispoziție se referă la ipoteza când împlinirea termenului de reabilitare sau reabilitarea - de drept sau judecătorească pentru prima condamnare, au intervenit înainte de săvârșirea celei de a doua infracțiuni, împiedicând astfel apariția recidivei. În cauza de față, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul M.D.C.

a săvârșit fapta dedusă judecății în perioada martie - decembrie 2008, după ce anterior, prin Sentința penală nr. 908 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Bârlad a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare efectivă, pedeapsă considerată executată la data de 3 aprilie 2005, dată de la care, calculând potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) în referire la art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., termenul de reabilitare, s-a constatat că acesta, în lipsa săvârșirii altei infracțiuni, s-ar fi împlinit la data de 2 octombrie 2010. S-a constatat, așadar, că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea definitivă la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 908 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Bârlad, chiar dacă prin Sentința penală nr. 581 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Tecuci s-a constatat reabilitarea judecătorească a inculpatului față de aceeași condamnare, reabilitarea neintervenind înainte de săvârșirea celei de a doua infracțiuni.

În acest context, s-a constatat că inculpatul nu ar fi putut beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății, cuantumul pedepsei anterioare (3 ani închisoare) făcând să nu fie întrunită condiția prevăzută de art. 86 1 alin. (1) lit. b) C. pen. potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Așa fiind, s-a constatat, că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, apreciind că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., motivele invocate de parchet sub acest aspect fiind întemeiate.

3. Într-adevăr, potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) și r) nu sunt deductibile cheltuielile care nu au la bază documente justificative întocmite conform legii, însă având în vedere că în cauza de față stabilirea bazei de impunere s-a efectuat prin estimare, iar prin Ordinul nr. 3389 din 3 noiembrie 2011 emis de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. (publicat în M. Of. nr. 804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecție fiscală) s-a statuat că stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora (art. 1 pct. 3), s-a constatat că în mod corect instanța a dat eficiență raportului de expertiză fiscală instrumentat în cauză, conform căruia, prin aplicarea randamentului mediu, a rezultat că pentru perioada luată în calcul, SC D. SRL a achiziționat o cantitate estimată de 75.010,71 kg carne.

Ținând cont de prețurile medii de achiziție, pe regiuni de dezvoltare și pe trimestre publicate de Institutul Național de Statistică, s-a estimat că firma a trebuit să cheltuiască suma de 479.039,68 lei. Cum veniturile estimate că ar fi fost obținute de firmă în perioada martie 2008 - decembrie 2008 sunt în sumă de 616.765,69 lei, rezultă un profit cumulat pe întreaga perioadă de 137.726,01 lei, impozitul pe profit aferent, calculat prin aplicarea cotei de 16% fiind în sumă de 22.036,16 lei. Din același raport de expertiză rezultă că SC D. SRL datorează bugetului de stat TVA în valoare totală de 102.942,52 lei, pornindu-se de la premisa reținută prin actul de acuzare că animalele vii fiind achiziționate de la producători individuali, firma nu avea drept de deducere, astfel că TVA de plată coincide cu TVA menționată pe facturile emise pentru marfa livrată, livrare recunoscută de altfel de către societățile comerciale care au abatorizat-o.

Deși Curtea a dat posibilitate părții civile A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Galați de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză fiscală, având în vedere că în motivele de apel a arătat că acesta nu ii este opozabil întrucât nu a fost convocată de experți și nu i-a fost comunicat, aceasta nu a formulat eventuale obiecțiuni și nu și-a desemnat un reprezentant să se prezinte în fața instanței, care să fie în măsură să formuleze cereri și să pună concluzii. Cum judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate și completate prin Legea nr. 202/2010, precum și a dispozițiilor vizând procedura expertizei înscrise în art. 118 și urm. C. proc.

pen., lipsa reprezentantului legal al părții civile la termenul fixat pentru desemnarea expertului și a discutării obiectivelor expertizei, nu este imputabilă instanței de fond. De asemenea, s-a constatat că față de obiectul expertizei, corect instanța de fond a apreciat că nu este necesară prezența părților la efectuarea ei și cum expertul nu a solicitat părților explicații suplimentare, instanța nu a dispus în acest sens, astfel că neconvocarea părții civile de către expert nu poate constitui un motiv de admitere a apelului și de desființare a hotărârii atacate. În egală măsură, nu a fost primită susținerea potrivit căreia necomunicarea către partea civilă a unui exemplar după expertiză ar face ca proba să nu îi fie opozabilă.

Cum raportul de expertiză a fost depus de expert la dosarul cauzei, conform art. 122 alin. (3) C. proc. pen., partea civilă a avut posibilitatea să ii studieze și eventual să formuleze obiecțiuni dacă și-ar fi desemnat vreun reprezentant legal, instanța penală nefiind obligată să comunice părților mijloacele de probă din dosar. Cu toate acestea, apelul părții civile a fost întemeiat doar sub aspectul neacordării accesoriilor (majorărilor și penalităților) calculate până la data plății efective a debitului principal în sumă totală de 124.978,68 lei, sume ce pot fi reținute doar în sarcina inculpatului, având în vedere că partea responsabilă civilmente a fost radiată la data de 15 iulie 2011. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.D.C., criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că în mod greșit, instanța de apel a reținut starea de recidivă postexecutorie, având în vedere că inculpatul a fost reabilitat pentru infracțiunea săvârșită în anul 2000, iar acest aspect a fost constatat și de Judecătoria Tecuci, prin Sentința penală nr. 581/2011. Totodată, a precizat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în anul 2008, adică în termenul de reabilitare, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare în anul 2011, după expirarea termenului de reabilitare, care s-a împlinit la data de 02 octombrie 2010. Cel de-al doilea motiv de recurs vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, în sensul greșitei condamnări pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. Pen.

A arătat că inculpatul nu a efectuat niciun fel de operațiuni comerciale nereale, iar acest aspect rezultă din probele administrate în mod nemijlocit în fața instanței de judecată. Față de acest ultim considerent, a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) noul C. pen., fapta nu există. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul formulat în cauză, este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente: Cu privire la primul motiv de recurs invocat de către inculpat, respectiv dacă a intervenit sau nu reabilitarea judecătorească în raport de noua infracțiune săvârșită și dacă se impunea reținerea stării de recidivă postexecutorie, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală, având în vedere următoarele considerente: Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare, însă acest text de lege privește exclusiv ipoteza când împlinirea termenului de reabilitare a intervenit înainte de săvârșirea celei de a doua infracțiune.

Ori, în speță, termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 02 octombrie 2010, iar inculpatul M.D.C. a săvârșit o nouă infracțiune în perioada martie - decembrie 2008, adică înăuntrul termenului de reabilitare. Astfel, în mod evident, se impunea reținerea stării de recidivă postexecutorie și înlăturarea beneficiului suspendării sub supraveghere, beneficiu acordat de instanța de fond. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că acesta vizează stabilirea eronată de către instanțele inferioare a situației de fapt reținute, și pe cale de consecință condamnarea inculpatului, deși acesta este nevinovat.

Înalta Curte amintește că aspectele care nu privesc legalitatea unei hotărâri, nu mai pot fi cenzurate în recurs, instanța de recurs verifică doar corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret, nu este permisă exercitarea controlului judiciar cu privire la "situația de fapt", și stabilirea efectivă a unei alte situații de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept". Astfel împrejurarea că probatoriul administrat nu este suficient pentru a stabili vinovăția inculpatului, că acesta nu a efectuat niciun fel de operațiune comercială nereală, sau că nu avea obligația de a verifica dacă societățile cu care avea relații comerciale sunt active, nu sunt aspecte pe care instanța de recurs să le poată analiza și pe cale de consecință, să pronunțe o soluție de achitare a inculpatului.

În consecință, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, motivele de recurs invocate nu permit stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o reapreciere care să conducă la o altă soluție. Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanța de recurs este învestită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului. Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială. Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen.

se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 raportat la art. 35 alin. (1) noul C. pen. Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile. Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de dispozițiile legii penale noi pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială. Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) Legea nr. 241/2005 este de constatat că, sub aspect sancționator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, astfel că nu se impune aplicarea dispozițiilor legii noi, legea penală mai favorabilă fiind legea veche.

Mai mult, în situația aplicării globale a dispozițiilor legii noi, în considerarea celorlalte instituții incidente în cauză (infracțiunea continuată), s-ar crea inculpaților o situație mai grea. Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac. Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui caz de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constatată o deplină legalitate în formula sancționatorie propusă de instanța de apel în funcție de dispozițiile legii penale vechi. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 03 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 03 decembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 septembrie 2014. Procesat de GGC - CT