ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Încheierea de ședință de la data de 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București instanța a luat act de cererea reclamantei de renunțare la capătul de cerere privind excepția de nelegalitate invocată și a dispus respingerea excepției de prematuritate a acțiunii ca neîntemeiată, precum și respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiată. Instanța a admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 740/2013 formulată de reclamanta C.N.S.M. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Primul-Ministru V.V.P. și intervenienta accesorie A.N.F.P., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

2. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Guvernul României, criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică. 2.1. Motivele de casare. Principalele argumente invocate Recurentul a arătat că motivele de casare se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 noul C. proc. civ., urmând a demonstra că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii. Recurentul a susținut că hotărârea primei instanțe privind suspendarea executării H.G. nr. 740/2013 nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină, iar cele prezentate sunt contradictorii. S-a susținut, în cadrul primului motiv de recurs formulat, faptul că dispozițiile legale dispun că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Recurentul a susținut că hotărârea instanței este criticabilă sub aspectul dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât, deși cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 15 din actul normativ menționat, arătându-se și faptul că, deși s-a adus la cunoștința instanței faptul că au fost executate dispozițiile ce se solicită a fi suspendate și a fost invocată lipsa de interes a intimatei-reclamante, totuși instanța a omis deliberat chestiuni esențiale din apărările formulate. O altă critică formulată de recurent se referă la nelegalitatea soluției date asupra excepției lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante raportat la dispozițiile art. 52 din Constituția României și ale Legii nr. 554/2004.

Recurentul a arătat că din motivarea instanței rezultă că s-a reținut faptul că reclamanta utiliza doar o parte a imobilului menționat în H.G. nr. 740/2013, astfel încât nu era permisă în nici un caz suspendarea integrală a actului. Totodată a fost criticată soluția dată de instanța de fond și pentru aspectul faptului că a fost reținută legitimitatea procesuală activă pentru drepturi ce decurg dintr-un contract privat, soluție ce este contrară dispozițiilor art. 52 din Constituția României coroborate cu prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ, precum și în dezacord cu jurisprudența constantă a instanței supreme.

Referitor la fondul cererii de suspendare formulate, recurentul a criticat faptul că instanța de fond în dezacord cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o procedură specială și sumară, a analizat și și-a însușit nejustificat susținerile verbale ale intimatei, care priveau exclusiv fondul litigiului. 3. Apărările intimatei C.N.S.M. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de Guvernul României și menținerea ca legală și temeinică a Încheierii din data de 18 decembrie 2013. A răspuns pe larg la toate motivele de recurs formulate și a arătat că în mod corect s-a dispus suspendarea actului administrativ atacat, întrucât a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ.

Prin întâmpinarea formulată de A.N.F.P. s-a solicitat admiterea recursului formulat de Guvernul României și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 740/2013. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din 9 octombrie 2014 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului Guvernul României ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că suspendarea executării actului administrative unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte reține că acestea îndeplinesc exigențele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Nu poate fi primită nicio critică făcută de recurent, instanța de control judiciar reținând că instanța de fond a motivat soluția ce a fost luată, cu respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, Înalta Curte reține că, în mod corect, a fost dispusă suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, având în vedere faptul că reclamanta a sesizat instanța de judecată și cu cererea de anulare a H.G.

nr. 740/2013, prin aceeași cerere în care a solicitat și suspendarea actului, fiind astfel în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, care permit suspendarea executării actului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamantă și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării. Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt indicate aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.

Nici critica cu privire la greșita soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantei nu poate fi primită de instanța de control judiciar, reținând că, în mod corect, a fost dezlegată această excepție de instanța de primă jurisdicție, care a reținut că reclamanta a afirmat o vătămare ce decurge din adoptarea Hotărârii de Guvern atacate. 4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Încheierii din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015. Procesat de GGC - N