ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta SC A.P.
SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Concurenței, anularea
Deciziei nr. 99 din 27 decembrie 2011, emisă de pârât.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia a cărei anulare o solicită,
Consiliul Concurenței a reținut în mod eronat că a încălcat prevederile art. 5
alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996.
În esență, reclamanta
a susținut că a încheiat cu SC P.D.T. SRL 3 contracte, respectiv contractul din
9 iunie 2009, contractul din 4 ianuarie 2010, contractul din 28 mai 2010, având
ca obiect distribuirea produselor de parfumerie marca D.P.. La semnarea
contractelor, atât SC A.P. SRL, cât și celorlalte firme aflate în franciză cu
D.P.P., li s-au impus anumite prețuri de vânzare a produselor.
Reclamanta a mai
arătat că prin înțelegerea făcută nu s-a restrâns sau denaturat concurența pe
piața românească.
Întrucât reclamanta
nu a respectat prețurile, importatorul i-a livrat marfa cu prețuri majorate cu
50% și nu a mai beneficiat de promoții și materiale publicitare de la
importator.
Reclamanta a precizat
că amenda de 1,7% din cifra de afaceri totală contravine legilor europene,
întrucât SC A.P. SRL desfășoară și alte activități comerciale. Astfel, la punctul
de lucru de pe str. M.C., deschis din 1993 (comercializare produse alimentare,
nealimentare, băuturi, tutun și alimentație publică), unde nu se desfășoară
activitate de parfumerie D.P., cifra de afaceri de 111.625 lei este cifra de
afaceri a punctului de lucru din produse de parfumerie marca D.P., iar la
punctul de lucru din șos. V., complex comercial S., pe lângă produsele de
parfumerie s-au comercializat și gablonțuri și accesorii damă, acest punct de
lucru fiind închis la data de 1 august 2011.
A subliniat
reclamanta că această amendă ar fi de natură să conducă la închiderea punctului
de lucru din șos. M.C. și, implicit, la desființarea celor 3 locuri de muncă
ale celor 3 angajați.
Reclamanta a mai
arătat că la momentul încheierii contractelor fapta nu era prevăzută de lege,
întrucât dispozițiile art. 5 din Legea nr. 21/1996 au fost introduse prin Legea
nr. 149/2011, iar sancționarea sa a avut loc cu încălcarea principiului
neretroactivității legii, statuat la art. 15 alin. (2) din Constituția României.
Prin Sentința civilă
nr. 4297 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta
SC A.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurentei, ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin Decizia nr. 99
din 27 decembrie 2011, Consiliul Concurenței a constatat încălcarea
prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către
D.P.P.I.I.S.T.L.Ș. din Turcia, în calitate de producător, SC W.C.I. SRL
(anterior denumită SC S.A.P.R. SRL), SC S.A.P.D. SRL și SC P.D.T. SRL, în
calitate de importatori, prin încheierea unor contracte în care prețurile de
vânzare cu amănuntul la consumatorii finali din România au fost stabilite de
către producătorul turc, în relația cu importatorii români.
SC M.M.D. SRL, în
calitate de distribuitor exclusiv, SC M.I. SRL, SC O. SRL, SC S.A. SRL, SC E. SRL,
SC A.P. SRL, SC N.C.T. SRL, SC W.L.N. SRL, SC N.F. SRL, SC F.F.C. SRL, SC
N.C.A. SRL, SC D.G. SRL, SC P.U. SRL, SC E.G. SRL, SC S.E. SRL, SC B.E. SRL și
SC B.N. SRL, în calitate dealeri/cumpărători ai produselor de parfumerie marca
D.P., au încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din lege prin încheierea
unor contracte prin care importatorii impun prețurile de vânzare cu amănuntul
la consumatorii finali.
Întreprinderile
participante la înțelegere au fost sancționate cu amendă, în baza art. 55 alin.
(4) din lege, pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. a)
din lege, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din lege,
reclamantei fiindu-i aplicată o amendă în valoare de 7.486 lei, reprezentând
1,7% din cifra de afaceri totală aferentă anului 2010.
Contractele încheiate
de părțile implicate conțin prevederi legate de fixarea prețului cu amănuntul,
produsele urmând să fie vândute la preturile comunicate de furnizorul turc.
În acord cu pârâtul
Consiliul Concurenței, Curtea a reținut că, deși intitulat drept preț
recomandat, în realitate clauza contractuală reglementează prețul de revânzare,
de vreme ce nerespectarea listei de prețuri, comunicată de cocontractantul
furnizor și retransmisă pe cale contractuală către subdistribuitori, este
supusă sancțiunilor contractuale.
A reținut instanța că
reclamanta recunoaște în cererea dedusă judecății faptul înțelegerii părților
asupra prețului de revânzare, însă apreciază că fapta nu există, întrucât la
data producerii nu ar fi fost incriminată, deoarece abia prin Legea nr.
149/2011 au fost introduse reglementările de la art. 5 alin. (1) lit. a).
Curtea a apreciat că
un atare punct de vedere nu poate fi primit, deoarece dispozițiile Legii nr.
21/1996, încă de la intrarea sa în vigoare, au sancționat fapta
anticoncurențială constând în fixarea prețurilor de revânzare.
A reținut instanța că
faptul recunoașterii în mod expres a săvârșirii faptei anticoncurențiale în
timpul investigației nu este de natură a concluziona în sensul nelegalității
sau netemeiniciei actului de sancționare, câtă vreme o atare împrejurare a fost
apreciată de către Consiliul Concurenței ca o circumstanță atenuantă,
reclamanta beneficiind astfel de 30% reducere din nivelul amenzii de bază.
Curtea a apreciat că
fapta anticoncurențială constă într-o înțelegere pe verticală, având ca obiect
fixarea prețurilor de vânzare a produselor, iar această înțelegere se înscrie
în categoria restricționărilor grave ale concurenței, interzise "per
se" de legislația de concurență, punând în pericol concurența și aplicarea
liberă a principiului economiei de piață, privind jocul liber cerere-ofertă, în
cele din urma afectând interesul cumpărătorului final, care nu poate să-și
aleagă în funcție de preț, de unde cumpără un anumit produs.
S-a mai reținut în
considerentele hotărârii atacate că argumentul reclamantei, în sensul că fapta
nu există întrucât textul art. 8 din Lege ar oferi exceptări de la aplicarea
prevederilor art. 5, face abstracție de dispozițiile alin. (4) al art. 8, care prevăd
în mod neechivoc împrejurarea că exceptările în discuție (reglementate în alin.
(1) - (3)) nu se aplică acordurilor privitor la fixarea prețurilor de vânzare a
produselor către terți, cum este și situația în speță.
Referitor la critica
reclamantei privind individualizarea sancțiunii care s-a circumscris
împrejurării că activitatea societății sancționate ar cuprinde și alte domenii,
fără însă a invoca încălcarea vreunei dispoziții legale, aceasta limitându-se
la a afirma faptul că stabilirea sancțiunii prin raportarea la cifra de afaceri
a societății este "în contrasens cu firescul, cu legile europene",
Curtea a apreciat că legiuitorul român, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr.
21/1996, a optat pentru aplicarea unei amenzi de până la 10% din cifra de
afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii, iar nu din
cifra de afaceri obținută pe piața relevantă a produsului de către agentul
economic respectiv, ca urmare a punerii în practică a înțelegerii.
Pentru considerentele
de fapt și de drept expuse, Curtea, reținând legalitatea și temeinicia deciziei
atacate, a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta SC "A.P." SRL, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului
declarat, recurenta arată că instanța de fond nu a ținut cont de toate
înscrisurile, dovezile, observațiile și concluziile prezentate în dosar în ceea
ce privește investigația Consiliului Concurenței, amenda fiind aplicată la
toată cifra de afaceri a firmei, neținându-se cont de faptul că reclamanta mai
are și alte domenii de activitate.
Recurenta solicită
ca, în cazul în care se va considera că a încălcat Legea nr. 21/1996, art. 5
alin. (1), să se ia în considerare amenda aplicată la cifra de afaceri pe
activitatea investigată de către Consiliul Concurenței, și anume pe activitatea
de produse de parfumerie marca D.P. și nu pe cifra de afaceri rezultată din
activitatea de comerț cu amănuntul, produse alimentare și nealimentare
desfășurată la punctul de lucru din str. M.C.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control
judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304
sau art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării
hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de
materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică
adecvată.
Recurenta-reclamantă
a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ
Decizia nr. 99/2011 emisă de Consiliul Concurenței, prin care s-a constatat o
încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996,
republicată, de către producătorul D.P.P.I.I.S., importatorii SC W.C.I. SRL, SC
S.A.P.D. SRL și SC P.D.T. SRL, prin încheierea unor contracte în care prețurile
de vânzare cu amănuntul către consumatorii finali din România au fost stabilite
de către producătorul turc, în înțelegere cu importatorii români.
Recurenta-reclamantă
SC "A.P." SRL a participat la înțelegerea anticoncurențială prin
încheierea contractelor de dealer și vânzare-cumpărare privind distribuția de
produse de parfumerie marca D.P.P., fiind sancționată cu o amendă
contravențională în valoare de 7.486 lei, reprezentând 1,7% din cifra de
afaceri totală aferentă anului 2010.
Înalta Curte constată
că singura critică adusă soluției date de instanța de fond se referă la
aplicarea amenzii la cifra de afaceri totală, reclamanta solicitând ca instanța
să aibă în vedere aplicarea amenzii numai raportat la cifra de afaceri
realizată în domeniul parfumeriei, întrucât activitatea sa comercială se
desfășoară și în alte domenii.
Înalta Curte
apreciază că nu are relevanță asupra stabilirii nivelului de amendă faptul că
activitatea societății sancționate ar cuprinde și alte domenii, întrucât,
potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) lit. a) din lege, încălcarea art. 5
alin. (1) se sancționează cu amendă de la 0,5% până la 10% din cifra de afaceri
totală realizată de către agenții economici implicați în anul anterior
sancționării.
Din probele
administrate în cauză rezultă că reclamanta a încheiat contracte de distribuție
cu mai multe firme, în cuprinsul cărora s-a inserat o clauză privind prețul de
vânzare cu amănuntul, astfel că nici un alt preț nu era aplicabil. Ca urmare a
acestei clauze contractuale, autoritatea de concurență a apreciat că a existat
o înțelegere pe verticală în cadrul lanțului de distribuție a produselor de
parfumerie D.P.P., ceea ce atrage incidența art. 5 alin. (1) din Legea nr.
21/1996.
Înalta Curte
consideră că, din probatoriile administrate în speță, respectiv contractele de
distribuție, rezultă săvârșirea faptei sancționate de Consiliul Concurenței.
Potrivit art. 5 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, sunt interzise orice înțelegeri exprese sau
tacite între agenții economici care au ca obiect sau pot avea ca efect
restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau
pe o parte a acesteia, care urmăresc, în special, fixarea concertată direct sau
indirect, a prețurilor de vânzare.
Indiferent de data la
care s-ar fi săvârșit fapta, textul art. 5 alin. (1) lit. a) a incriminat ca și
contravenție înțelegerea expresă sau tacită între agenții economici prin care
se fixează concertat prețurile de vânzare, înțelegere care are ca obiect sau ca
efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.
În cauză, potrivit
contractelor încheiate între diferiți agenți economici, contracte în cadrul
cărora reclamanta avea calitatea de parte contractantă, s-a fixat și prețul de
vânzare cu amănuntul, mai mult părțile au prevăzut că nici un alt preț nu este
aplicabil.
Această clauză
contractuală face parte din categoria înțelegerii privind fixarea concertată a
prețului.
O astfel de
înțelegere are ca efect, prin ea însăși, restrângerea sau denaturarea
concurenței.
Se constată din
analiza textului care incriminează fapta că legiuitorul național nu a
condiționat existența faptei de un rezultat concret.
Prin instituirea
acestei norme sancționatoare, s-au luat măsuri legislative, care să asigure
egalitatea de șanse între operatorii economici, de natură a împiedica
denaturarea concurenței.
Prin fixarea
prețurilor de vânzare pe verticală, efectul poate fi acela al atingerii aduse
concurenței, al denaturării mediului concurențial, atât pe piața produselor
cosmetice, cât și pe piața geografică, reprezentată de teritoriul României.
Susținerea
reclamantei că, prin stabilirea prețurilor de vânzare ar fi fost favorizați
cumpărătorii finali, nu are fundament legal.
Cadrul juridic
național în materie de concurență nu conduce la o situație prejudiciabilă
pentru consumatori, pentru că măsura de interzicere a fixării concertate a
prețurilor prin înțelegeri a fost luată tocmai pentru a se evita un sistem de
concurență denaturată.
Consumatorul are
drept de opțiune pe piața produsului și pe piața geografică între mai multe
produse similare, comparabile sau substituibile, or, fixarea concertată a
prețului diminuează sau anulează, concret sau potențial, acest drept de a
alege.
Înțelegerile privind
fixarea prețurilor nu beneficiază de exceptările prevăzute de art. 8 din Legea
nr. 21/1996, în funcție de dimensiunea cotei de piață, aspect ce rezultă din
prevederile art. 8 alin. (4) din lege.
În speță, Consiliul
Concurenței nu a aplicat retroactiv legea, pentru că, așa cum s-a arătat în
această decizie, textul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 a
sancționat, încă de la data adoptării legii, înțelegerile care aveau ca obiect
sau efect restrângerea sau denaturarea concurenței, prin fixarea prețurilor.
Într-adevăr, potrivit
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, în varianta anterioară O.U.G. nr.
75/2010, prevedea: "(1) Prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agenților
economici sau grupărilor de agenți economici la care cifra de afaceri pentru
exercițiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi
calificate practici anticoncurențiale nu depășește un plafon stabilit anual de
către Consiliul Concurenței și:
- cota de piață
totală a agenților economici implicați în înțelegerea, decizia asociației de
agenți economici sau practica concertată nu depășește 5% pe nici una dintre
piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de
asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții
economici concurenți; sau
- cota de piață a
fiecărui agent economic implicat în înțelegerea, decizia asociației de agenți
economici sau practica concertată nu depășește 10% pe nici una dintre piețele
relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de
agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici care nu
sunt concurenți*)".
Dar, totodată, la
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, varianta anterioară O.U.G. nr. 75/2010,
prevedea că: "(2) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt aplicabile
practicilor anticoncurențiale interzise prin prevederile art. 5, atunci când
acestea privesc prețuri, tarife, acorduri de partajare a pieței sau
licitații".
De asemenea, art. 8
alin. (1) din Legea nr. 21/1996, cu modificările și completările prin O.U.G.
nr. 75/2010, prevede: "(1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în
următoarele situații:
a) în cazul în care
cota de piață cumulată deținută de părțile la o înțelegere nu depășește 10% pe
niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta
este încheiată între întreprinderi care sunt concurenți, existenți sau
potențiali, pe una dintre aceste piețe;
b) în cazul în care
cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește
15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când
aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți
sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe;
c) în cazul în care
este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înțelegere între concurenți
sau între neconcurenți, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin.
(1) lit. a)".
Totodată, la art. 8
alin. (4) din Legea nr. 21/1996, modificată și completată prin O.U.G. nr.
75/2010 prevede: "Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică înțelegerilor
care, în mod direct sau indirect, izolat sau în combinație cu alți factori
aflați sub controlul părților, au ca obiect: a) fixarea prețurilor de vânzare a
produselor către terți".
Având în vedere
dispozițiile legale de mai sus și obiectul înțelegerii în litigiu, instanța de
fond a reținut în mod judicios inaplicabilitatea cauzei de exceptare invocată
de recurenta-reclamantă.
În ceea ce privește
criticile referitoare la respingerea susținerilor referitoare la o greșită
individualizare a cuantumului sancțiunii, acestea sunt nefondate, nefiind
invocate încălcări ale prevederilor art. 51 și 52 din Legea nr. 21/1996 și nici
a Instrucțiunilor emise de Consiliul Concurenței în aplicarea acestor prevederi
legale.
Înalta Curte constată
că faptul recunoașterii în mod expres a săvârșirii faptei anticoncurențiale în
timpul investigației nu este de natură a concluziona în sensul nelegalității
sau netemeiniciei actului de sancționare, câtă vreme o atare împrejurare a fost
apreciată de către Consiliul Concurenței ca o circumstanță atenuantă, reclamanta
beneficiind astfel de 30% reducere din nivelul amenzii de bază, astfel cum în
mod corect a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește
cuantumul sancțiunii aplicate, potrivit art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
21/1996, încălcarea art. 5 alin. (1) se sancționează cu amendă de la 0,5 la 10%
din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea sancționată în anul
anterior sancționării.
Fiind în prezența
unei înțelegeri cu privire la prețul de vânzare, fapta săvârșită de reclamantă
intră în categoria restricționărilor grave ale concurenței, interzise "per
se" de legislația în domeniu și astfel nu poate fi încadrată în categoria
celor de gravitate mică, pentru care se aplică o amendă în procent de 2% până
la 4% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior
sancționării.
Astfel,
individualizarea sancțiunii s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art.
51, 52 din lege și ale Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor
pentru contravențiile emise de Consiliul Concurenței, aprobate prin Ordinul nr.
420/2010.
Curtea a reținut, în
mod corect, că legiuitorul român, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr.
21/1996, a optat pentru aplicarea unei amenzi de până la 10% din cifra de
afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii, iar nu din
cifra de afaceri obținută pe piața relevantă a produsului de către agentul
economic respectiv, ca urmare a punerii în practică a înțelegerii.
În concluzie,
recurenta-reclamantă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, faptă
care intră în categoria restricționărilor grave ale concurenței, mediul
concurențial pe piața geografică și pe piața produsului a fost distorsionat,
denaturat.
Înțelegerea a fost
dovedită prin clauzele contractuale care excludeau alt preț decât cel fixat și,
mai mult, prin faptul că s-a prevăzut în contracte și sancțiunea neexecutării
contractului pentru situația în care nu se respectă prețurile convenite
inițial.
De asemenea,
cuantumul amenzii este în acord cu prevederile legale, după cum s-a explicat
atât în prezenta decizie, cât și în sentința Curții de Apel București.
În raport de cele
expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC "A.P." SRL împotriva Sentinței civile nr.
4297 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 12 septembrie 2014.
Procesat de GGC - CL