ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, reclamanta SC A.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Concurenței, anularea Deciziei nr. 99 din 27 decembrie 2011, emisă de pârât. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia a cărei anulare o solicită, Consiliul Concurenței a reținut în mod eronat că a încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996. În esență, reclamanta a susținut că a încheiat cu SC P.D.T. SRL 3 contracte, respectiv contractul din 9 iunie 2009, contractul din 4 ianuarie 2010, contractul din 28 mai 2010, având ca obiect distribuirea produselor de parfumerie marca D.P..

La semnarea contractelor, atât SC A.P. SRL, cât și celorlalte firme aflate în franciză cu D.P.P., li s-au impus anumite prețuri de vânzare a produselor. Reclamanta a mai arătat că prin înțelegerea făcută nu s-a restrâns sau denaturat concurența pe piața românească. Întrucât reclamanta nu a respectat prețurile, importatorul i-a livrat marfa cu prețuri majorate cu 50% și nu a mai beneficiat de promoții și materiale publicitare de la importator. Reclamanta a precizat că amenda de 1,7% din cifra de afaceri totală contravine legilor europene, întrucât SC A.P. SRL desfășoară și alte activități comerciale. Astfel, la punctul de lucru de pe str. M.C., deschis din 1993 (comercializare produse alimentare, nealimentare, băuturi, tutun și alimentație publică), unde nu se desfășoară activitate de parfumerie D.P., cifra de afaceri de 111.625 lei este cifra de afaceri a punctului de lucru din produse de parfumerie marca D.P., iar la punctul de lucru din șos.

V., complex comercial S., pe lângă produsele de parfumerie s-au comercializat și gablonțuri și accesorii damă, acest punct de lucru fiind închis la data de 1 august 2011. A subliniat reclamanta că această amendă ar fi de natură să conducă la închiderea punctului de lucru din șos. M.C. și, implicit, la desființarea celor 3 locuri de muncă ale celor 3 angajați. Reclamanta a mai arătat că la momentul încheierii contractelor fapta nu era prevăzută de lege, întrucât dispozițiile art. 5 din Legea nr. 21/1996 au fost introduse prin Legea nr. 149/2011, iar sancționarea sa a avut loc cu încălcarea principiului neretroactivității legii, statuat la art. 15 alin. (2) din Constituția României. Prin Sentința civilă nr. 4297 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.P.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurentei, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 99 din 27 decembrie 2011, Consiliul Concurenței a constatat încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către D.P.P.I.I.S.T.L.Ș. din Turcia, în calitate de producător, SC W.C.I. SRL (anterior denumită SC S.A.P.R. SRL), SC S.A.P.D. SRL și SC P.D.T. SRL, în calitate de importatori, prin încheierea unor contracte în care prețurile de vânzare cu amănuntul la consumatorii finali din România au fost stabilite de către producătorul turc, în relația cu importatorii români.

SC M.M.D. SRL, în calitate de distribuitor exclusiv, SC M.I. SRL, SC O. SRL, SC S.A. SRL, SC E. SRL, SC A.P. SRL, SC N.C.T. SRL, SC W.L.N. SRL, SC N.F. SRL, SC F.F.C. SRL, SC N.C.A. SRL, SC D.G. SRL, SC P.U. SRL, SC E.G. SRL, SC S.E. SRL, SC B.E. SRL și SC B.N. SRL, în calitate dealeri/cumpărători ai produselor de parfumerie marca D.P., au încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din lege prin încheierea unor contracte prin care importatorii impun prețurile de vânzare cu amănuntul la consumatorii finali.

Întreprinderile participante la înțelegere au fost sancționate cu amendă, în baza art. 55 alin. (4) din lege, pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. a) din lege, prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din lege, reclamantei fiindu-i aplicată o amendă în valoare de 7.486 lei, reprezentând 1,7% din cifra de afaceri totală aferentă anului 2010. Contractele încheiate de părțile implicate conțin prevederi legate de fixarea prețului cu amănuntul, produsele urmând să fie vândute la preturile comunicate de furnizorul turc. În acord cu pârâtul Consiliul Concurenței, Curtea a reținut că, deși intitulat drept preț recomandat, în realitate clauza contractuală reglementează prețul de revânzare, de vreme ce nerespectarea listei de prețuri, comunicată de cocontractantul furnizor și retransmisă pe cale contractuală către subdistribuitori, este supusă sancțiunilor contractuale.

A reținut instanța că reclamanta recunoaște în cererea dedusă judecății faptul înțelegerii părților asupra prețului de revânzare, însă apreciază că fapta nu există, întrucât la data producerii nu ar fi fost incriminată, deoarece abia prin Legea nr. 149/2011 au fost introduse reglementările de la art. 5 alin. (1) lit. a). Curtea a apreciat că un atare punct de vedere nu poate fi primit, deoarece dispozițiile Legii nr. 21/1996, încă de la intrarea sa în vigoare, au sancționat fapta anticoncurențială constând în fixarea prețurilor de revânzare. A reținut instanța că faptul recunoașterii în mod expres a săvârșirii faptei anticoncurențiale în timpul investigației nu este de natură a concluziona în sensul nelegalității sau netemeiniciei actului de sancționare, câtă vreme o atare împrejurare a fost apreciată de către Consiliul Concurenței ca o circumstanță atenuantă, reclamanta beneficiind astfel de 30% reducere din nivelul amenzii de bază.

Curtea a apreciat că fapta anticoncurențială constă într-o înțelegere pe verticală, având ca obiect fixarea prețurilor de vânzare a produselor, iar această înțelegere se înscrie în categoria restricționărilor grave ale concurenței, interzise "per se" de legislația de concurență, punând în pericol concurența și aplicarea liberă a principiului economiei de piață, privind jocul liber cerere-ofertă, în cele din urma afectând interesul cumpărătorului final, care nu poate să-și aleagă în funcție de preț, de unde cumpără un anumit produs.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că argumentul reclamantei, în sensul că fapta nu există întrucât textul art. 8 din Lege ar oferi exceptări de la aplicarea prevederilor art. 5, face abstracție de dispozițiile alin. (4) al art. 8, care prevăd în mod neechivoc împrejurarea că exceptările în discuție (reglementate în alin. (1) - (3)) nu se aplică acordurilor privitor la fixarea prețurilor de vânzare a produselor către terți, cum este și situația în speță.

Referitor la critica reclamantei privind individualizarea sancțiunii care s-a circumscris împrejurării că activitatea societății sancționate ar cuprinde și alte domenii, fără însă a invoca încălcarea vreunei dispoziții legale, aceasta limitându-se la a afirma faptul că stabilirea sancțiunii prin raportarea la cifra de afaceri a societății este "în contrasens cu firescul, cu legile europene", Curtea a apreciat că legiuitorul român, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, a optat pentru aplicarea unei amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii, iar nu din cifra de afaceri obținută pe piața relevantă a produsului de către agentul economic respectiv, ca urmare a punerii în practică a înțelegerii.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, reținând legalitatea și temeinicia deciziei atacate, a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC "A.P." SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat, recurenta arată că instanța de fond nu a ținut cont de toate înscrisurile, dovezile, observațiile și concluziile prezentate în dosar în ceea ce privește investigația Consiliului Concurenței, amenda fiind aplicată la toată cifra de afaceri a firmei, neținându-se cont de faptul că reclamanta mai are și alte domenii de activitate. Recurenta solicită ca, în cazul în care se va considera că a încălcat Legea nr. 21/1996, art. 5 alin. (1), să se ia în considerare amenda aplicată la cifra de afaceri pe activitatea investigată de către Consiliul Concurenței, și anume pe activitatea de produse de parfumerie marca D.P.

și nu pe cifra de afaceri rezultată din activitatea de comerț cu amănuntul, produse alimentare și nealimentare desfășurată la punctul de lucru din str. M.C. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia nr. 99/2011 emisă de Consiliul Concurenței, prin care s-a constatat o încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicată, de către producătorul D.P.P.I.I.S., importatorii SC W.C.I. SRL, SC S.A.P.D. SRL și SC P.D.T. SRL, prin încheierea unor contracte în care prețurile de vânzare cu amănuntul către consumatorii finali din România au fost stabilite de către producătorul turc, în înțelegere cu importatorii români.

Recurenta-reclamantă SC "A.P." SRL a participat la înțelegerea anticoncurențială prin încheierea contractelor de dealer și vânzare-cumpărare privind distribuția de produse de parfumerie marca D.P.P., fiind sancționată cu o amendă contravențională în valoare de 7.486 lei, reprezentând 1,7% din cifra de afaceri totală aferentă anului 2010. Înalta Curte constată că singura critică adusă soluției date de instanța de fond se referă la aplicarea amenzii la cifra de afaceri totală, reclamanta solicitând ca instanța să aibă în vedere aplicarea amenzii numai raportat la cifra de afaceri realizată în domeniul parfumeriei, întrucât activitatea sa comercială se desfășoară și în alte domenii.

Înalta Curte apreciază că nu are relevanță asupra stabilirii nivelului de amendă faptul că activitatea societății sancționate ar cuprinde și alte domenii, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) lit. a) din lege, încălcarea art. 5 alin. (1) se sancționează cu amendă de la 0,5% până la 10% din cifra de afaceri totală realizată de către agenții economici implicați în anul anterior sancționării. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a încheiat contracte de distribuție cu mai multe firme, în cuprinsul cărora s-a inserat o clauză privind prețul de vânzare cu amănuntul, astfel că nici un alt preț nu era aplicabil. Ca urmare a acestei clauze contractuale, autoritatea de concurență a apreciat că a existat o înțelegere pe verticală în cadrul lanțului de distribuție a produselor de parfumerie D.P.P., ceea ce atrage incidența art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Înalta Curte consideră că, din probatoriile administrate în speță, respectiv contractele de distribuție, rezultă săvârșirea faptei sancționate de Consiliul Concurenței. Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenții economici care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, care urmăresc, în special, fixarea concertată direct sau indirect, a prețurilor de vânzare. Indiferent de data la care s-ar fi săvârșit fapta, textul art. 5 alin. (1) lit. a) a incriminat ca și contravenție înțelegerea expresă sau tacită între agenții economici prin care se fixează concertat prețurile de vânzare, înțelegere care are ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.

În cauză, potrivit contractelor încheiate între diferiți agenți economici, contracte în cadrul cărora reclamanta avea calitatea de parte contractantă, s-a fixat și prețul de vânzare cu amănuntul, mai mult părțile au prevăzut că nici un alt preț nu este aplicabil. Această clauză contractuală face parte din categoria înțelegerii privind fixarea concertată a prețului. O astfel de înțelegere are ca efect, prin ea însăși, restrângerea sau denaturarea concurenței. Se constată din analiza textului care incriminează fapta că legiuitorul național nu a condiționat existența faptei de un rezultat concret. Prin instituirea acestei norme sancționatoare, s-au luat măsuri legislative, care să asigure egalitatea de șanse între operatorii economici, de natură a împiedica denaturarea concurenței.

Prin fixarea prețurilor de vânzare pe verticală, efectul poate fi acela al atingerii aduse concurenței, al denaturării mediului concurențial, atât pe piața produselor cosmetice, cât și pe piața geografică, reprezentată de teritoriul României. Susținerea reclamantei că, prin stabilirea prețurilor de vânzare ar fi fost favorizați cumpărătorii finali, nu are fundament legal. Cadrul juridic național în materie de concurență nu conduce la o situație prejudiciabilă pentru consumatori, pentru că măsura de interzicere a fixării concertate a prețurilor prin înțelegeri a fost luată tocmai pentru a se evita un sistem de concurență denaturată. Consumatorul are drept de opțiune pe piața produsului și pe piața geografică între mai multe produse similare, comparabile sau substituibile, or, fixarea concertată a prețului diminuează sau anulează, concret sau potențial, acest drept de a alege.

Înțelegerile privind fixarea prețurilor nu beneficiază de exceptările prevăzute de art. 8 din Legea nr. 21/1996, în funcție de dimensiunea cotei de piață, aspect ce rezultă din prevederile art. 8 alin. (4) din lege. În speță, Consiliul Concurenței nu a aplicat retroactiv legea, pentru că, așa cum s-a arătat în această decizie, textul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 a sancționat, încă de la data adoptării legii, înțelegerile care aveau ca obiect sau efect restrângerea sau denaturarea concurenței, prin fixarea prețurilor. Într-adevăr, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, în varianta anterioară O.U.G.

nr. 75/2010, prevedea: "(1) Prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agenților economici sau grupărilor de agenți economici la care cifra de afaceri pentru exercițiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurențiale nu depășește un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenței și: - cota de piață totală a agenților economici implicați în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau practica concertată nu depășește 5% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici concurenți; sau - cota de piață a fiecărui agent economic implicat în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau practica concertată nu depășește 10% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici care nu sunt concurenți*)". Dar, totodată, la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, varianta anterioară O.U.G.

nr. 75/2010, prevedea că: "(2) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurențiale interzise prin prevederile art. 5, atunci când acestea privesc prețuri, tarife, acorduri de partajare a pieței sau licitații". De asemenea, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, cu modificările și completările prin O.U.G.

nr. 75/2010, prevede: "(1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situații: a) în cazul în care cota de piață cumulată deținută de părțile la o înțelegere nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe una dintre aceste piețe; b) în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe; c) în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înțelegere între concurenți sau între neconcurenți, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin. (1) lit. a)". Totodată, la art. 8 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 75/2010 prevede: "Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică înțelegerilor care, în mod direct sau indirect, izolat sau în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților, au ca obiect: a) fixarea prețurilor de vânzare a produselor către terți". Având în vedere dispozițiile legale de mai sus și obiectul înțelegerii în litigiu, instanța de fond a reținut în mod judicios inaplicabilitatea cauzei de exceptare invocată de recurenta-reclamantă. În ceea ce privește criticile referitoare la respingerea susținerilor referitoare la o greșită individualizare a cuantumului sancțiunii, acestea sunt nefondate, nefiind invocate încălcări ale prevederilor art. 51 și 52 din Legea nr. 21/1996 și nici a Instrucțiunilor emise de Consiliul Concurenței în aplicarea acestor prevederi legale.

Înalta Curte constată că faptul recunoașterii în mod expres a săvârșirii faptei anticoncurențiale în timpul investigației nu este de natură a concluziona în sensul nelegalității sau netemeiniciei actului de sancționare, câtă vreme o atare împrejurare a fost apreciată de către Consiliul Concurenței ca o circumstanță atenuantă, reclamanta beneficiind astfel de 30% reducere din nivelul amenzii de bază, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate, potrivit art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, încălcarea art. 5 alin. (1) se sancționează cu amendă de la 0,5 la 10% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderea sancționată în anul anterior sancționării.

Fiind în prezența unei înțelegeri cu privire la prețul de vânzare, fapta săvârșită de reclamantă intră în categoria restricționărilor grave ale concurenței, interzise "per se" de legislația în domeniu și astfel nu poate fi încadrată în categoria celor de gravitate mică, pentru care se aplică o amendă în procent de 2% până la 4% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării. Astfel, individualizarea sancțiunii s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 51, 52 din lege și ale Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile emise de Consiliul Concurenței, aprobate prin Ordinul nr. 420/2010.

Curtea a reținut, în mod corect, că legiuitorul român, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, a optat pentru aplicarea unei amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancțiunii, iar nu din cifra de afaceri obținută pe piața relevantă a produsului de către agentul economic respectiv, ca urmare a punerii în practică a înțelegerii. În concluzie, recurenta-reclamantă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, faptă care intră în categoria restricționărilor grave ale concurenței, mediul concurențial pe piața geografică și pe piața produsului a fost distorsionat, denaturat. Înțelegerea a fost dovedită prin clauzele contractuale care excludeau alt preț decât cel fixat și, mai mult, prin faptul că s-a prevăzut în contracte și sancțiunea neexecutării contractului pentru situația în care nu se respectă prețurile convenite inițial.

De asemenea, cuantumul amenzii este în acord cu prevederile legale, după cum s-a explicat atât în prezenta decizie, cât și în sentința Curții de Apel București. În raport de cele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A.P." SRL împotriva Sentinței civile nr. 4297 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL