ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2015

HOTĂRÂRE

29.04.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1187/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. 3184/318/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL a solicitat instanței obligarea acesteia la aducerea la conformitate a autoturismului marca C., cu plafon panoramic, în sensul obligării acesteia la reparația autoturismului cu înlocuirea caroseriei deformate cu o caroserie nouă; în subsidiar a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii autoturismului avariat; obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în valoare de 20000 lei constând în daune compensatorii pentru inconvenientele în folosința bunului avariat și lipsei folosinței autoturismului avariat din culpa pârâtei, începând cu data reparației deformării plafonului și până la aducerea acestuia la conformitate prin înlocuirea caroseriei sau plata efectivă a întregii contravalori a acestuia.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 449/2003.

Prin Sentința civilă nr. 4319/2014 din 27 iunie 2014, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de pârâta SC B. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, reținând aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sediul pârâtei se află în localitatea Bradu, județul Argeș.

Judecătoria Pitești, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 11768/2014 din 08 decembrie 2014 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În temeiul art. 133 - 135 C. proc. civ. instanța, constatând existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din analiza înscrisurilor dosarului rezultă că reclamanta a predat pârâtei la punctul său de lucru din Târgu Jiu autoturismul menționat pentru a fi reparat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ. care reglementează o competență alternativă.

Prin urmare, întrucât prima instanță sesizată de reclamantă este Judecătoria Târgu Jiu, fiind vorba de obligații care s-au executat la punctul de lucru al pârâtei din Târgu Jiu, izvorând din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului pârâtei; s-a apreciat că Judecătoria Pitești nu este competentă să soluționeze cauza.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență ivit între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluționa pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtei la efectuarea reparațiilor la autoturismul cu nr. de înmatriculare x, iar în subsidiar obligarea acesteia la plata contravalorii autoturismului avariat, precum și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri.

Art. 107 C. proc. civ. arată că în cazul acțiunilor personale competența aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, astfel că în cauză suntem în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", situație în care această excepție nu putea să fie invocată de instanță.

Se reține că în speță, dispozițiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă partea nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Pitești trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

În raport de considerentele anterior expuse, chiar dacă în speță ar fi fost incidente dispozițiile art. 109 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Pitești s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

În atare situație, față de considerentele expuse și de dispozițiile art. 131 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili că în litigiul promovat de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtei SC B. SRL, competența teritorială de soluționare aparține Judecătoriei Pitești.