ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2461/2015

Decizia nr. 2461/2015

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin contestația în anulare formulată la data

de 23 iunie 2014, contestatorul A. a solicitat anularea sentinței civile nr.

229 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara și reluarea

judecății.

În motivare, în

esență, s-a arătat că prin sentința atacată s-a dispus ca pârâtele Primăria

municipiului Orăștie și SC B. SA să emită dispoziții de soluționare a

notificărilor transmise în 2002 prin B.E.J., C., prin care să propună

restituirea în echivalent a suprafețelor de teren pe cale le dețin de 188 mp și

respectiv de 264 mp+77 mp, prin despăgubiri la valoarea de circulație a

terenului, de 59,35 euro/mp.

Se adaugă faptul că

prin contractul din 26 septembrie 2012, reclamantul a cumpărat imobilul situat

în Orăștie, jud. Hunedoara, de la proprietarul de drept, D., care solicitase,

în baza Legii 10/2001, restituirea imobilului în natură și căreia i-a fost

recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la restituire în natură și

prin echivalent, în urma litigiului care a format obiectul Dosarului nr. x/97/2008,

finalizat prin sentința nr. 229/2008.

Tribunalul Hunedoara,

prin sentința civilă nr. 235 din 11 februarie 2015, a admis excepția

lipsei calității procesuale active a contestatorului A., excepție

invocată de intimata SC E. SRL.

A respins

contestația în anulare împotriva sentinței civile nr. 229 din 19

noiembrie 2008 a Tribunalului Hunedoara, formulată de contestatorul A., în

contradictoriu cu intimații D., Primăria Orăștie, SC E. SRL și SC

B. SA, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel contestatorul, solicitând desființarea sentinței,

rejudecarea cauze și admiterea contestației în anulare.

Prin Decizia nr. 502

din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 235/2015,

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/97/2014 și a obligat

contestatorul să plătească intimatei SC E. SRL suma de 1.000 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că au calitate procesuală activă în a promova o

cale de atac extraordinară împotriva unei hotărâri persoanele care au

participat la judecată, dat fiind faptul că hotărârea este obligatorie și

produce efecte între părți. În noțiunea de parte sunt cuprinși și creditorii

părților, precum și succesorii acestora. De asemenea, legea poate recunoaște

calitate procesuală altor persoane sau organe.

Situația

contestatorului este a unui succesor cu titlu particular al reclamantei din

procesul în care s-a pronunțat hotărârea și ar fi justificat calitatea

procesuală activă în a formula contestație în anulare, dacă transmisiunea ar fi

operat înainte de împlinirea termenului în care se putea formula contestație în

anulare.

Hotărârea este

contestată sub aspectul mențiunilor din dispozitiv vizând restituirea în

echivalent a unor suprafețe de teren, dispoziții care nu pot fi aduse la

îndeplinire prin executare silită, astfel încât, termenul pentru exercitarea

contestației era de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de

contestație, dar nu mai târziu de 1 an de la data la care hotărârea a rămas

irevocabilă.

Hotărârea contestată

a rămas irevocabilă la data de 04 mai 2009, astfel încât, la data 26 septembrie

2012, când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare dintre contestator și

reclamanta din Dosarul nr. x/2006, termenul prevăzut de dispozițiile art. 319 C.

proc. civ. era de mult împlinit.

Ca o consecință,

dobânditorul cu titlu particular, care nu putea dobândi mai mult decât avea

transmițătorul, ce a pierdut orice posibilitate de a obține reformarea

hotărârii judecătorești, nu justifică calitatea procesuală activă în

contestația în anulare de față.

Împotriva acestei

decizii, cât și a sentinței civile nr. 235/2015 a Tribunalului Hunedoara a

declarat recurs reclamantul A., criticând cele două hotărâri pronunțate în

cauză sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 319 alin.

(2) din C. proc. civ.

Recurentul a arătat

că, în mod greșit instanța de apel a menținut soluția

privind lipsei calității procesuale active, deoarece este proprietarul

tabular al întregului teren restituit vânzătoarei F. Aceasta i-a vândut terenul

în litigiu recurentului-contestator, astfel încât a devenit succesor cu titlu

particular și poate exercita toate drepturile legate de imobil.

Vânzătoarea și-a

obținut drepturile prin hotărâre judecătorească pentru suprafața de

350 mp teren, iar această dispoziție poate fi adusă la îndeplinire prin

executare silită, astfel încât termenul pentru exercitarea contestației în

anulare nu a expirat, deoarece nu a început executarea. În consecință, în

mod greșit s-a reținut că cererea a fost formulată în afara

termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc.

civ.

O altă critică

vizează faptul că intimata SC E. SRL nu a fost parte în Dosarul nr. x/97/2006,

în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu contestație în anulare,

ceea ce înseamnă că nu trebuia citată în cauză. În acest context,

contestatoarea nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece

nu a fost chemată în judecată.

Recursul este

nefondat.

Examinând

susținerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea se subsumează

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate

din această perspectivă.

Examinând actele

și lucrările dosarului se reține că la data de 23 iunie 2014, A. a

formulat calea de atac a contestației în anulare, împotriva sentinței

civile nr. 229 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Contestatorul este

succesorul în drepturi al persoanei în favoarea căreia s-a pronunțat

hotărârea judecătorească, respectiv D. (F.) , care i-a vândut imobilul situat

în Orăștie, jud. Hunedoara, prin contractul autentic din 26 septembrie 2012.

Contestația în

anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată numai în

condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Regimul său

juridic include un termen de exercitare al acesteia, prevăzut de

dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, contestația se

poate face înainte de începerea executării silite și în tot timpul ei,

până la săvârșirea ultimului act de executare. Împotriva hotărârilor

irevocabile care nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite,

contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul

a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data

când hotărârea a rămas irevocabilă.

Instanța de

fond, respingând contestația, a constatat că A. nu are calitate procesuală

activă, nefiind parte în litigiul inițial, fără a se referi în motivare la

termenul de exercitare al contestației în anulare.

Este adevărat că, în

plus față de argumentele instanței de fond, Curtea de Apel Alba-Iulia

a menționat termenul de exercitare al contestației în anulare, însă

doar ca element ale regimului juridic al acestei căi extraordinare de atac. De

vreme ce contestația în anulare a primit o motivare pe inadmisibilitate,

aceasta primează față de termenul de exercitare prevăzut de lege.

În mod corect s-a

reținut de instanțele anterioare că recurentul-contestator nu a fost

parte în cauza inițială și, în consecință, în virtutea

principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, legea

nu-i conferă dreptul de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii

pronunțate în litigiul de fond.

Faptul că recurentul

a cumpărat imobilul de la D., în favoarea căreia s-a pronunțat

sentința nr. 229 din 19 noiembrie 2008, a Tribunalului Hunedoara, nu-i

conferă calitate procesuală activă în litigiul în care a fost parte

vânzătoarea, dacă aceasta nu a exercitat căile de atac prevăzute de lege.

Contestatorul este un

succesor cu titlu particular al vânzătoarei, dar nu poate dobândi mai multe

drepturi decât avea aceasta la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare. Neexercitarea căilor de atac de vânzătoare, în termenul

prevăzut de lege și pentru motivele prevăzute de lege a dus la decăderea

din dreptul de a mai exercita aceste drepturi procesuale, astfel încât la

momentul transmiterii dreptului de proprietate, succesorul cu titlu particular

nu putea să se substituie în drepturile reclamantei din procesul inițial.

Faptul că s-a

realizat vânzarea imobilului, iar contestatorul A. a devenit proprietar tabular

dovedește că Hotărârea judecătorească nr. 229/2008 și-a produs

efectele juridice, realizându-se intrarea în patrimoniul reclamantei a

dreptului de proprietate reconstituit, care odată intrat în circuitul civil,

s-a transmis prin vânzare. Or, acest aspect implică faptul că nu era nevoie să

se recurgă la executarea silită cu privire la dreptul de proprietate asupra

imobilului.

Așa fiind,

argumentele privind regimul juridic al contestației în anulare

reținute de instanța de apel sunt corecte, hotărârea fiind legală.

În ceea ce

privește chemarea în judecată a intimatei SC E. SRL, aceasta a fost

menționată în cuprinsul contestației în anulare și, în

consecință, instanța de fond a citat intimata, dând expresie

principiului disponibilității. Mai mult, prin încheierea din 7 ianuarie

2015, Tribunalul Hunedoara a reținut că intimata a avut calitatea de

intervenientă în interes propriu, în procesul inițial. De altfel, chiar

prin sentința civilă nr. 229 din 19 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. x/97/2006, Tribunalul Hunedoara a respins cererea de intervenție în

interes propriu formulată de SC E. SRL, pe fondul cauzei, așa cum rezultă

din motivare.

Chemarea în judecată

a SC E. SRL în cadrul contestației în anulare și respingerea căii de

atac, determină obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată,

în temeiul art. 274 C. proc. civ., în fața primei instanțe.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Respingerea

recursului determină obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată,

astfel încât în temeiul art. 274 C. proc. civ. raportat la art. 316 C. proc.

civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând

onorariu de avocat, către intimata SC E. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 502 din 23

iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe

recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, către intimata SC E. SRL Deva.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 noiembrie 2015.