ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 192/2016

Decizia nr. 192/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 19 februarie 2015, sub nr, 853/109/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.N.C.I., a solicitat instanței obligarea pârâtei să emită titlul de plată conform deciziei rectificate pe numele petentului A. pentru suma de 108.258,70 lei, să rectifice decizia de acordare și titlul de despăgubiri nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 de pe numele M.F. pe numele petentului.

Prin sentința civilă nr. 203 din 23 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisa excepția necompetentei teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de Ia data comunicării.

Totodată, potrivit art. 21 alin. (9) din același act normativ, în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C.N.C.I. emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv, iar obiectul contestației îl reprezintă decizia de compensare emisă de C.N.C.I., astfel că este competent teritorial tribunalul de la locul sediului acestei entități, deoarece entitatea învestită inițial în baza Legii nr. 10/2001 s-a dezinvestit prin dispoziția de acordare a despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 1190 din 16 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenței de soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare s-a reținut că, în speță, se contesta Decizia nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 emisă de C.C.S.D. în favoarea fostei beneficiare M.F., pentru valoarea de 108.258,70 lei, care era decedată la data de 05 noiembrie 2006. Reclamantul pretinde ca este moștenitorul acestei persoane și solicită emiterea deciziei pe numele său, susținând faptul că această decizie nu a fost comunicată legal.

Prin urmare, nu este vorba despre decizii emise ulterior apariției Legii nr. 165/2015, cu respectarea prevederilor art. 33 și 34, pentru a fi aplicabile disp. art. 35 din Legea nr. 165/2013, ci o decizie emisă în baza Legii nr. 10/2001 în anul 2010, dar care a fost emisa pe numele unei persoane decedate.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii și disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că decizia, sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificărilor sau a cererii de restituire îh natură, poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civila a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare, instanța a apreciat că, în cauza pendinte, competența teritorială revine Tribunalului Argeș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul R.I.V., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.N.C.I., a solicitat instanței obligarea pârâtelor să emită titlul de plată conform deciziei, rectificat, pe numele petentului R.I.V. pentru suma de 108.258,70 lei, să rectifice decizia de acordare și titlul de despăgubiri nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 de pe numele M.F. pe numele petentului.

Decizia nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 a fost emisă de către C.C.S.D. în temeiul art 13 alin. (1) și al art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea fostei beneficiare M.F., care era decedată la data de 05 noiembrie 2006, pentru valoarea de 108.258,70 lei, iar reclamantul pretinde ca este moștenitorul acestei persoane și solicită emiterea titlului de despăgubire, de către C.N.C.I., respectiv, a titlului de plată, de către A.N.R.P., pe numele său, invocând ca temei de drept, printre altele, și dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Chiar dacă Decizia nr. 7740 din 29 ianuarie 2010 a fost emisă de C.C.S.D., dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, întrucât legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiilor juridice formate după abrogarea legii vechi, noul act normativ reglementând modul de acțiune următor intrării ei în vigoare.

În speță, se constată că numitei Mazilu Filofteia i s-a recunoscut un drept de despăgubire, drept născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D., drept care, însă, nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. După intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, care prevăd că acesta se emite de către A.N.R.P., în conformitate cu graficul de eșalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o noua procedură de emitere a titlurilor de plată și plată a acestora, fiind abrogate în mod expres prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau vechea procedură, iar, în cuprinsul noii legi, în art. 41, se regăsesc anumite dispoziții tranzitorii care reglementează și modalitatea îndeplinirii obligațiilor C.C.S.D. stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la intrarea în vigoare a noii legi.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată - obligarea pârâtelor A.N.R.P. și C.N.C.I. (care, de la data apariției Legii nr. 165/2013, a preluat atribuțiile C.C.S.D., conform art. 18 alin. (3) din Lege), la emiterea titlului de despăgubire și a titlului de plată pe numele reclamantului - și având în vedere că, în speță, se susține de către reclamant neepuizarea procedurii de acordare a despăgubirilor, întrucât nu s-au plătit efectiv despăgubirile deja stabilite, dar nevalorificate conform procedurii Legii nr. 247/2005, Înalta Curte constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc o competență exclusivă a secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității în soluționarea acțiunilor formulate până la finalizarea procesului de retrocedare.

Mai mult, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că reclamantul nu contestă decizia emisă de C.C.S.D., pe fondul sau, cu privire la valoarea titlului de despăgubire, ci solicită obligarea pârâtelor la emiterea titlului ele despăgubire și, respectiv, a titlului de plată, al căror titular să fie reclamantul, în calitate de moștenitor al fostei beneficiare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2016.