ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 323/2016

Decizia nr. 323/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 72/F din 20 ianuarie 2015 Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul A.

Pe parcursul soluționării apelului, la termenul din 22 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă asigurări sociale, prin încheierea din data de 22 mai 2015, a dispus suspendarea jucării apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părților precum și împrejurarea că niciuna dintre părți nu a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Recurentul-reclamant formulează, în recurs, o singură critică aceasta vizând faptul că instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în condițiile în care solicitase judecata în lipsă.

Critica formulată de recurent situează exercitarea controlului de legalitate în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reglementează unul dintre cazurile de suspendare legală voluntară, fiind guvernat de dispoziții cu caracter imperativ și nu facultativ, astfel că nesocotirea acestora are drept consecință nulitatea încheierii pronunțate. În acest caz este vorba, așadar, de o nulitate de ordine publică, întrucât regulile de procedură instituite privesc desfășurarea activității de judecată și urmăresc ocrotirea unui interes general.

Cererea privind judecarea cauzei în lipsă din dosarul de apel, pe care recurentul o invocă în susținerea criticii prezentate, nu este formulată în cadrul apelului, ci vizează, raportat la termenii în care este redactată, judecata unei acțiuni de fond, împrejurare față de care nu se poate reține că instanța de control judiciar a fost învestită cu o atare cerere.

Cum în cauză se constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile imperative ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., decizia recurată nefiind astfel susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Sub acest aspect este de reținut și incidența art. 411 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data 22 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2016.