ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1164/2015

Decizia nr. 1164/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1782 din 4 aprilie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de A și B împotriva Sentinței nr. 5411 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri recurentele A și B au formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că după pronunțarea deciziei din data de 4 aprilie 2014 în aceeași zi, conform dovezii care constituie anexa I, reclamantele au primit înscrisurile părții potrivnice, respectiv întâmpinarea intimatului pârât Consiliul Superior al Magistraturii pe care nu le-au putut lua în considerare dintr-o împrejurare mai presus de voința lor, faptul că le-au fost comunicate în ziua pronunțării, nemaiexistând timpul material necesar pentru a le studia și a prezenta instanței punctul de vedere în apărare.

Revizuentele solicită admiterea cererii de revizuire pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească legală și temeinică în dosarul respectiv, având în vedere că au fost lipsite de dreptul la apărare.

Acțiunea a fost înaintată la data de 28 mai 2012 și după 2 ani de zile instanța s-a grăbit să soluționeze dosarul fără să țină cont de respectarea procedurii și a dreptului la apărare, probele administrate în cauză de către pârâtul-intimat fiind deținute de acesta și aduse la cunoștință după pronunțare, când nu își mai puteau exercita dreptul la apărare.

Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire pentru considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

În cauza de față cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluționării fondului, să fi fost imposibil de procurat de către revizuentă dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluția ce urmează a se da în cauză.

Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

Înalta Curtea reține totodată că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă și în condițiile în care înscrisul la care fac referire revizuentele, respectiv întâmpinarea depusă la instanța de recurs, nu poate fi circumscris noțiunii de „înscris doveditor", care a fost reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Acest act procedural nu poate fi apreciat ca „înscris doveditor” în sensul de înscris prin care se probează o operațiune, sau prin care se dovedește temeinicia ori netemeinicia unor pretenții, pentru a ne putea afla în sfera de reglementare a prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înscrisul, ca mijloc de probă reprezintă orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic referitoare la respectiva judecată, indiferent de suportul său material sau de modalitatea de conservare și stocare. Ori, întâmpinarea nu poate fi asimilată noțiunii de înscris, ca mijloc de probă, aceasta fiind, după cum spuneam anterior, actul procedural prin care, într-un litigiu, pârâtul se apără în raport de pretențiile reclamantului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Prin urmare, calea extraordinară de atac promovată în cauza de față este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menționat.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A și B prin mandatar C împotriva Deciziei nr. 1782 din 4 aprilie 2014 din a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM