AFFAIRE CAGLIONI c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

08.07.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CAGLIONI c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CAGLIONI c. ITALIA (solicitarea nr. 65082/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 iulie 2008 DEFINITIVF 08/10/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Caglioni c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Antonella Mularoni, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Iș 65082/01) îndreptat împotriva Republicii Italiene și al cărui resortisant al acestui stat, dl Mauro Caglioni ( A. fumagalli, avocat la Bergamo. Guvernul italian (adică, l' a fost reprezentat succesiv de agenții săi, dnii U. Leanza și I.M. Braguglia, și co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. Ca urmare a deportării dlui V. Zagrebelsky, judecător ales în temeiul Italiei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl. Ferrari Bravo ca judecător ad-hoc pentru a se afla în locul său [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 15 martie 2001, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1968 și își are reședința în Brusaporto (Bergamo). A. Procedura principală la 15 martie 1984, reclamantul minor, reprezentat de tatăl său, l-a numit pe domnul A. și pe reprezentantul legal P. în fața tribunalului din Bergamo, pentru a obține repararea prejudiciilor suferite în urma unui accident care a avut loc în oratoriu. Cele cinci audieri stabilite între 18 octombrie 1984 și 5 martie 1986 au fost dedicate depunerii documentelor și admiterii mijloacelor de probă. 1986 a fost amânată la cererea reclamantului. Din cele trei audieri stabilite între 4 decembrie 1986 și 18 aprilie 1988, una a fost consacrată audierii dlui A., una la audierea martorilor și ultima la constituirea unui nou avocat pentru pârât. În ianuarie 1989, părțile au solicitat stabilirea landului pentru prezentarea concluziilor. Această ședință a avut loc la 19 octombrie 1989. Tribunalul a respins cererea reclamantului prin hotărârea din 1 octombrie 1992, al cărei text a fost depus la grefă la 18 noiembrie 1992. La 23 iunie 1993, reclamantul a solicitat recurs la instanța judecătorească din Brescia. 10. Înștiințarea cauzei a început la 27 octombrie 1993. În jurul reședinței din 23 martie 1993, consilierul de punere în funcțiune a fixat la sonda pentru prezentarea concluziilor la 14 octombrie 1994. La tribunalul de pledoarii a fost stabilită la 8 octombrie 1997. 11. Prin hotărârea din 8 octombrie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 12 noiembrie 1997, instanța de apel a respins recursul reclamantului. B. Procedura Pinto 12. La 17 octombrie 2001, reclamantul sesizează instanța de apel din Veneția în sensul legii nr. 89 din 24 martie 2001, adică Legea Pinto, pentru a se plânge de durata procedurii. El a cerut instanței să spună că a existat o încălcare a articolului 6 Õ 1 din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor morale suferite. 13. Printr-o decizie din 14 februarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 6 martie 2002, instanța de apel a luat în considerare întreaga procedură și a constatat că durata rezonabilă a fost depășită și a respins cererea privind prejudiciul material pe motivul că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă, a acordat 4 650 EUR în mod echitabil ca despăgubire pentru prejudiciul moral și 1 848 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 14. La 12 septembrie 2002, reclamantul s-a ocupat de casare, printr-o hotărâre din 23 septembrie 2003, al cărei text a fost depus la grefa din 8 aprilie 2004, Curtea a respins recursul, întrucât aceaceasta este incompetentă în evaluarea proporionalității sumei acordate în mod echitabil de instana de recurs. 15. Prin scrisorile din 26 iulie și 25 octombrie 2004, reclamantul a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și i-a cerut să reia examinarea cererii sale. 16. Sumele acordate de instanța de judecată au fost plătite la 1 august 2003. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 17. Dreptul și practica internă relevantă figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], n 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-....). ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALOCATE DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 18. Reclamantul se plânge de durata procedurii civile. După ce a încercat procedura Pinto Cu toate acestea, nu este necesar să se stabilească dacă o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 21. După intrarea în vigoare a Legii Pinto, guvernul a ridicat o excepție de neobosire a căilor de atac interne. Reclamantul sesizează instanța de apel din Veneția și apoi se ocupă de casare. 22. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să respingă excepția de la Guvern. Calitatea de victimă 23. Pentru a afla dacă un reclamant poate să se retragă în fața unei victime. În sensul articolului 34 din Convenție, este necesar să se examineze dacă autoritățile naționale au recunoscut și au reparat în mod corespunzător și suficient încălcarea în litigiu (a se vedea, printre altele, Delle Cave c. Italia, citată anterior, §§ Cocchiarella c. Italia, citată anterior, §§ 69-98 24. Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că procesul de luare în custodie publică este insuficient și că reclamantul poate oricând să își asume răspunderea în temeiul articolului 34 din convenție. 3. Concluzie 25. Curtea constată că respondența nu este în mod vădit greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv d 27. În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 15 martie 1984, cu achitarea pârâtului în fața Tribunalului de la Bergamo, pentru a se încheia la 12 noiembrie 1997, data depunerii hotărârii la Tribunalul de Primă Instanță al Bresciei. Prin urmare, aceasta a durat treisprezece ani și opt luni pentru două instanțe. 28. După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 29. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte mai mult decât mai puțin de 150.000, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că ar fi putut acorda, în lipsa unor căi de atac interne, suma de 16 000 EUR. Faptul că instanța de apel din Veneția i-a acordat reclamantului 29% din această sumă conduce, potrivit Curții, la un rezultat nejustificat. Pinto mai mult și faptul că, în pofida acestei acțiuni interne, Curtea a ajuns la o constatare de încălcare, având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia, citată anterior, §§ 139-142 și § 146, și hotărând în mod echitabil, alocă reclamantului 2 600 EUR, precum și 1 100 EUR pentru frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata celor 4 650 EUR, plătite în cele din urmă la 1 August 2003, adică la aproape 17 luni de la depunerea la gref a deciziei Tribunalului de apel din Veneția. Preț și cheltuieli de judecată 32. Reclamantul se înmânează la aprecierea Curții, solicitându-i să-și bazeze evaluarea pe practica sa în cazuri similare. 33. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale stabilite, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacere echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII. În speță, Curtea apreciază că, în cadrul pregătirii prezentei cereri, au trebuit să fie suportate anumite costuri. Prin urmare, hotărând în mod echitabil, Curtea apreciază că este rezonabil să dea 2 000 EUR în acest sens reclamantului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă (a se vedea, printre altele, Vehbi Ünal c. Turcia, n 48264/99, § 65, 9 noiembrie 2006). Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratoriu pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L 700 EUR (trei mii șapte sute EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii. 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant; de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 2008 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Ollé Françoise Tulkens Grefier Președinte