ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2017

ÎCCJ, Secția I civilă

HOTĂRÂRE
01.03.2017
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Încheierea nr. 411/2017

Asupra cererii de față, constată următoarele:

La data de 15 februarie 2017, sub nr. x/1/2017, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea formulată de petenta SC A. SA privind suspendarea executării Deciziei nr. 1028 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, până la soluționarea recursului declarat în cauză.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin recursul declarat împotriva deciziei a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la respingerea, în mod eronat, a cazului de forță majoră, precum și acordarea nelegală a daunelor morale și a penalităților de întârziere.

A menționat că, în fapt, prin Decizia civilă nr. 1028 din 6 decembrie 2016, instanța de apel a schimbat, în parte, Sentința civilă nr. 470 din 23 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, în sensul obligării petentei la plata către intimata - reclamantă a sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, a sumei de 4991,46 lei reprezentând daune materiale, a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere de la data de 10 mai 2015 până la data plății efective, precum și la plata sumei de 8.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A arătat că prin cererea de recurs a reliefat trei motive de nelegalitate a deciziei atacate, considerând că acestea constituie argumente solide pentru suspendarea executării deciziei atacate.

A considerat că primul motiv de nelegalitate vizează respingerea susținerilor petentei cu privire la prezența cazului de forță majoră, respectiv interpretarea greșită a instanței de apel a dispozițiilor art. 1351 C. civ.

Un al doilea motiv de nelegalitate îl reprezintă, în opinia petentei, cuantumul nejustificat de mare al daunelor morale acordate.

A menționat că instanța de apel a prezentat în mod voalat criteriile care pot fi avute în vedere de magistrat la stabilirea cuantumului daunelor morale, fără a particulariza aceste criterii concret la speța de față.

Al treilea motiv de nelegalitate privește acordarea nelegală a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data de 10 mai 2015 și până la data plății efective, deoarece până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive, care să stabilească un anumit cuantum al daunelor materiale și morale, acestea nu au caracter cert, lichid și exigibil, astfel încât să fie purtătoare de penalități de întârziere,

A considerat, în primul rând, că măsura suspendării executării silite se impune în prezenta cauză, având în vedere suma foarte mare asupra căreia se calculează penalitățile de întârziere acordate, procentul ridicat al acestor penalități de 0,2% pe zi de întârziere, dar mai ales perioada foarte lungă asupra căreia se calculează aceste penalități, incertitudinea care există în ce privește întinderea acestei perioade și, nu în ultimul rând, iminența producerii unui prejudiciu în dauna petentei ca urmare a achitării unor sume de bani asupra cărora există un dubiu ce va fi rezolvat doar prin soluționarea recursului.

A mai arătat că este evident faptul că situația expusă este de natură urgentă, iar prin executarea silită se va produce un prejudiciu imediat petentei, care nu poale fi remediat prin soluția dată asupra recursului, intimații putând fi, fără doar și poate, insolvabili la acel moment; motivele invocate prin cererea de recurs sunt unele întemeiate și nu derizorii în vederea tergiversării executării silite.

Cererea de suspendare a executării va fi respinsa, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 484 C. proc. civ. reglementează posibilitatea solicitării suspendării deciziei atacate până la soluționarea recursului, cu respectarea unor cerințe obligatorii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 484 alin. (2) C. proc. civ.: "La cererea recurentului formulată în condițiile art. 83 alin. (2) și (3), instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs, în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1). Cererea se depune direct la instanța de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs și dovada depunerii cauțiunii prevăzute la art. 719. în cazul în care cererea se face înainte de a ajunge dosarul la instanța de recurs, se va alătura și o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs".

Din interpretarea dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate în condițiile

În care se constată că s-a plătit cauțiunea și în condițiile în care, evident, recursul poate fi analizat de instanță.

Prin urmare, achitarea cauțiunii reprezintă o condiție obligatorie pentru luarea în discuție a cererii de suspendare a executării hotărârii, neîndeplinirea acesteia de către partea interesată determinând respingerea unei astfel de cereri.

Or, în cauză, se constată că petenta avea obligația ca odată cu depunerea cererii de suspendare sau, cel mai târziu, până la termenul acordat în vederea soluționării acesteia, să facă dovada achitării cauțiunii în cuantum de 5549,91 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 719 C. proc. civ.

În atare situație, având în vedere că petenta nu a îndeplinit cerința legală și obligatorie a plății cauțiunii, urmează a se respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării deciziei, constatându-se că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute expres de dispozițiile procedurale incidente.

Referitor la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține, în raport de dispozițiile ari 453 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părții care a câștigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenții.

Totodată, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.: "Instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei".

Având în vedere cauza dedusă judecății, prin prisma textului de lege menționat, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 5000 lei pretins, întrucât nu se circumscrie unui criteriu de complexitate sau dificultate al speței și nici nu corespunde unei prestații elaborate a avocatului cauzei, sens în care, va face aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și o va obliga pe petenta la plata sumei 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimaților.

În ceea ce privește solicitarea referitoare la aplicarea unei amenzi petentei, se reține că aceasta nu poate fi primită.

Se observă astfel că prin art. 12 C. proc. civ. este instituit principiul exercitării cu bună - credință a drepturilor procesuale, eu posibilitatea obligării părții și la plata unei amenzi judiciare în situația exercitării în mod abuziv a acestora.

De asemenea, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. stipulează în sensul că instanța poate sancționa cu amendă judiciară introducerea, cu rea - credință, a unei cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.

Înalta Curte apreciază, în raport de textele de lege la care s-a făcut referire, că având în vedere atitudinea procesuală a petentei și circumstanțele cauzei, o asemenea sancțiune nu se justifică.

Astfel, în speță, solicitând suspendarea executării, petenta nu a expus-o pe intimată unei stări de incertitudine juridică, aptă să-i creeze prejudicii, de vreme ee executarea sumei la plata căreia petenta fusese obligată se realizase de bunăvoie anterior formulării cererii de suspendare. în acest context, rezultatul judecății era unul previzibil pentru intimată, care n-a fost pusă în situația pregătirii unei apărări elaborate în legătură cu un incident procedural care să temporizeze executarea, de vreme ce aceasta era deja finalizată.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta SC A. SA de suspendare a executării Deciziei nr. 1028 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă pe petenta la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimații B. și C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2017.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă
Încheierea nr. 412/2017 Asupra cererii de față, constată următoarele: La data de 15 februarie 2017, sub nr. 479/1/2017, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea formulată de petenta SC A. S
ÎCCJ 2016-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1593/2018
25.196 RON în favoarea reclamanților A. și B., cu titlu de daune materiale; a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere. Împotriva acestei sentințe a declarat a
ÎCCJ 2018-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2018
. Prin Sentința civilă nr. 2110, pronunțată la data de 21 octombrie 2016 în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA și intervenientul for
ÎCCJ 2017-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2017
forțați F. și G. A fost obligată pârâta SC E. SA să plătească intervenientului suma de 313.217,56 lei, cu titlu de despăgubiri. S-a admis cererea de intervenție principală formulată intervenientul H. Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâta
ÎCCJ 2018-03-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1147/2018
economie; suma de 550.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta Societatea C. SA să plătească reclamantei B. suma de 150.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua pl
Sursă