ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 76/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 76/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 76/2017
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă
nr. 2129 din data de 9 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014,
Înalta Curte de
Casație și Justiție a respins, ca tardiv, recursul declarat de
pârâta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 263/A din 13 aprilie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru
a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că
cererea de recurs depusă de pârâta SC A. SRL prin email și fax, în 13
iunie 2015, după ora 16, este tardiv formulată. De asemenea, și
depunerea recursului prin poștă la data de 14 iunie 2016 a fost
făcută cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 485 C. proc.
civ., ultima zi de depunere fiind 13 iunie 2016, într-o zi de luni.
Împotriva
acestei decizii, SC A. SRL a formulat contestație în anulare,
ce a fost înregistrată pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05
decembrie 2016, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C.
proc. civ. și solicitând anularea hotărârii atacate.
La
data de 16 ianuarie 2017 contestatoarea a trimis, prin poștă,
motivele contestației în anulare, arătând că dezlegarea
dată recursului este rezultatul unei erori materiale și că
instanța de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze motivele
de casare invocate de recurentă în termen, menționând și că
a invocat în cadrai procedurii de recurs argumente privitoare la netemeinicia
tardivității care nu au fost cercetate.
Înalta
Curte urmează a constata inadmisibilitatea cererii, pentru
următoarele motive:
Decizia
împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost
pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., respingându-se,
ca tardiv, recursul promovat de către pârâtă.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., „în căzui în care
completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește
cerințele de formă, că motivele de casare invocate și
dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau
că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz,
respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată
fără citarea părților, care nu este supusa niciunei
căi de atac."
Din
aceste prevederi reiese că deciziile pronunțate în condițiile art.
493 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, ceea ce
conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot ti atacate nici pe
calea contestației în anulare.
În
ceea ce privește distincția făcută de către
reprezentantul contestatoarei, în sensul că norma vizează numai
căile ordinare de atac, Înalta Curte urmează a constata că legea
nu face o astfel de distincție, iar în aceste condiții nici
instanța nu o poate face - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus.
Pentru
argumentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să
respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată
de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei ni. 2129 din data de 9 noiembrie
2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
în Dosarul nr x/3/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ea inadmisibilă, contestația în anulare formulată de
contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 2129 din data de 9 noiembrie
2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publica, astăzi 17 ianuarie 2017.