PIKULA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
PIKULA v. POLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 3605/06, de către Krzysztof PIKUÄA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 8 iulie 2008 ca Cameră compusă din: Giovanni Bonello, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 ianuarie 2006, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Krzysztof Pikuła, este un național polonez care s-a născut în 1960 și trăiește în Rejowiec Fabryczny. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J.Wołłsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptul, astfel cum a prezentat părțile, poate fi rezumat după cum urmează. La 10 mai 2000, reclamantul a fost arestat de poliție. La mai 2002, Curtea de District Chełm a interzis reclamantul în custodie pentru suspect de crimă. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior în mai multe ocazii. Curtea s-a bazat în mod repetat pe severitatea pedepsei anticipate și necesitatea de a asigura buna conducere a procedurii. În cursul anchetei procurorul regional a obținut dovezi voluminoase și a luat o serie de măsuri de investigație. La 10 iulie 2000, serviciul de urmărire penală a depus un proiect de inculpare în fața Curții Regionale de Lublin. Reclamantul a fost acuzat de două conturi de crimă și jaf armat. Au fost alți patru acuzați în acest caz. La 20 martie 2001, Curtea Regională a prelungit din nou detenția reclamantului, reprezentând motivele date anterior. De asemenea, a susținut că detenția reclamantului este singura măsură care poate asigura conduita corectă a procedurii. La 23 septembrie 2002, Curtea Regională Lublin a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 25 de ani de închisoare. La apelul reclamantului, la 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Lublin a anulat hotărârea Curții Regionale și a ordonat un judecător. În toate deciziile, Curtea regională se baza pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile în cauză și pe probabilitatea impusării unei condamnații grele. La 5 octombrie 2005, Curtea de Apel a ordonat eliberarea reclamantului sub supravegherea poliției și a impus interdicția de a părăsi țara. Reclamantul a fost eliberat la 6 octombrie 2005. Se pare că procedura este în așteptare în fața Curții Regionale din Lublin. COMPLAINTS 1. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că dreptul său la judecată într-un timp rezonabil după arestarea nu a fost respectat. 2. El s-a plâns, de asemenea, că nu a avut un proces echitabil în încălcarea art. 6 § 1 din Convenție. DREPTUL din 11 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 7,000 PLN (sapte mii de zloti polonezi) dlui Krzysztof Pikuła în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 12 iunie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 7.000 PLN (sapte mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Giovanni Bonello