FRANKIEWICZ v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
FRANKIEWICZ v. POLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 49144/06, de către Maciej FRANKIEWICZ împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care așeză la 20 mai 2008 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 21 noiembrie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Maciej Frankiewicz, este un național polonez născut în 1971 și trăiește în Elblāg. Guvernul polonez („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl J.Wołliewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Se pare că reclamantul a fost arestat de către poliție la 29 octombrie 2002 și ulterior reținut în reținere de către Curtea Regională Gdańsk (Såd Okręgowy ). Curtea a făcut referire la suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis furt și jaf armat, la severitatea sentinței și la riscul ca reclamantul să poată obstruge efectuarea corectă a anchetei. În cadrul anchetei, detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită de mai multe ori de către Curtea Regională Gdańsk. Curtea a făcut referire la complexitatea cauzei și la probabilitatea că reclamantul a comis infracțiunile grave cu care a fost acuzat și ar fi fost conferit un termen de închisoare. Se bazează, de asemenea, pe necesitatea de a asigura concluzia anchetei. La 20 noiembrie 2003, procurorul regional Gdańsk (Prokurator Okręgowy ) a inculpat reclamantul pentru jaf armat, fraudă și furt comis într-o bandă criminală organizată. În cursul procesului de detenție a reclamantului a fost prelungit de mai multe ori de către Curtea regională Gdańsk și Curtea de Apel (Sīd Apelacyjny ). Instanțele se bazează pe motivele menționate mai sus și se bazează, de asemenea, pe numărul semnificativ de martori care trebuiau să prezinte dovezi în acest caz și pe probabilitatea ca acuzatul să modifice probele. La 11 februarie 2004, Curtea Regională Gdańsk a hotărât că toți acuzații ar trebui izolati. La 12 februarie 2004, directorul Centrului de Detenție a depus o cerere cu instanța care a solicitat retragerea ordinului de izolare, cel puțin în ceea ce privește unii dintre deținuți. La 11 martie 2004, Curtea regională a recomandat ca deținuții să fie păstrați în izolare până când dovezile lor au fost auzite. La 27 octombrie, 3 noiembrie și 7 decembrie 2004, reclamantul a depus cereri nereușite la Curtea Regională Gdańsk pentru dreptul de a vedea partenerul său și sora sa fără a fi separat de un panou de sticlă. La 10 mai 2006, reclamantul a formulat o cerere de ridicare sau de înlocuire a unei alte măsuri preventive. El a menționat faptul că a invocat vinovat, că nu a fost condamnat înainte și că a fost disciplinat în timpul detenției anterioare. La 16 mai 2006, Curtea Regională a respins cererea. La 15 noiembrie 2006, Curtea Regională Gdańsk a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la 13 ani de închisoare. Reclamantul a depus un anunț de recurs. Cazul este în așteptare.Legea și practica internă relevantă Legea și practicile interne relevante privind impunerea în precauție (aresztowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea, eliberarea de la detenție și normele care reglementează altele, așa-numite „mesure preventive” (środki zapobiegawcze ) sunt rezumate în mai multe hotărâri referitoare la cazuri similare (a se vedea, printre altele, Gołek c. Polonia , nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006; Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006). COMPLAINTS 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția sa preliminară a fost excesiv de lungă. 2. Fără a invoca nici o dispoziție a Convenției, el s-a plâns în legătură cu refuzul Curții Regionale de Gdańsk de a permite să-și vadă familia fără a fi separat de un panou de sticlă. Prin scrisoarea din 31 ianuarie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să-și prezinte observațiile în răspuns, împreună cu orice reclamație pentru satisfacție, până la 13 martie 2008. La 10 februarie 2008, reclamantul a informat Curtea că dorește să retragă cererea. Guvernul a fost informat cu privire la decizia reclamantului și nu a avut nicio opoziție. Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea, în sensul art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului