ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2017

HOTĂRÂRE

14.03.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 443/2017

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a lll-a civilă, la data de 22 aprilie 2016, sub nr. x/3/2016,

reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro cu titlul de daune morale; obligarea pârâtei să înceteze să mai facă, în spațiul public, afirmații de natură să încalce drepturile reclamantului la onoare, reputație, demnitate și probitate morală și profesională, ori să comunice și publice astfel de afirmații în toate mijloacele media (presa on-line și scrisă, televiziune,etc.) să posteze pe bloguri și pe toate rețelele de socializare astfel de afirmații; obligarea pârâtei să șteargă de pe bloguri și de pe toate rețelele de socializare orice astfel de postări și să scuze public pe toate rețelele de socializare pentru afirmațiile făcute la adresa reclamantului, afirmații de natură să încalce drepturile reclamantului la onoare, reputație, demnitate și probitate profesională.

În drept, au fost invocate dispozițiiie art. 192, art. 194 și art. 195 C. proc. civ., art. 71-74 C. civ., art. 5 C. civ., art. 1349 C. civ., art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 25 din Constituția României și Legea nr. 7/2004.

Prin sentința civilă nr. 1046 din 14 septembrie 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că pârâta își are domiciliul pe raza județului Brăila, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brăila, în favoarea căruia a fost declinată competența de soluționare a cauzei.

Totodată, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. deoarece fapta ilicită s-a produs în spațiul virtual, pe o rețea de socializare, ce nu poate fi localizată într-o singură circumscripție.

Prin sentința civilă nr. 34 din 27 ianuarie 2017, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Instanța a reținut că, din analiza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., rezultă că este suficient ca o instanță să fie competentă teritorial în funcție de locul unde s-a săvârșit fapta ilicită sau de locul unde s-a produs prejudiciul, pentru ca reclamantul să poate alege pentru judecarea cererii sale această instanță, iar nu instanța de la domiciliul pârâtului.

Or, prin cererea de chemare în judecată, în esență, reclamantul a susținut că, datorită faptelor săvârșite de către pârâtă la locul de muncă, în timpul orelor de program, a suferit un prejudiciu moral. Astfel, locul săvârșirii faptei este în municipiul București, locul de muncă al pârâtei, unde reclamantul a susținut că aceasta ar fi săvârșit faptele generatoare de prejudicii. De asemenea, locul unde s-a produs prejudiciul este tot municipiul București, la domiciliul reclamantului, care susține că a fost prejudiciat prin fapta pârâtei, care a adus atingere onoarei, reputației și imaginii sale publice.

Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. deoarece în cazul în care rețeaua de socializare nu poate fi localizată într-o singură circumscripție, este evident că această rețea există și în municipiul București, caz în reclamantul poate alege instanța competentă în baza art. 116 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că, în cauza de față, instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe raporturile de răspundere civilă delictuală, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume cu titlul de despăgubiri pentru daunele morale produse ca urmare a afirmaților făcute de aceasta în spațiul public, de natură să încalce drepturile reclamantului la onoare, reputație, demnitate și probitate morală și profesională, precum și obligarea pârâtei la a înceta să mai facă, în spațiul public, astfel de afirmații, de a le comunica și publica în mijloacele media (presa on-line și scrisă, televiziune, etc.) de a le posta pe bloguri și pe rețelele de socializare, precum și de a șterge astfel de afirmații de pe toate rețelele de socializare.

Astfel, reclamantul a afirmat că, la datele de 7 aprilie, 12 aprilie și 15 aprilie 2016, pe o rețea de socializare pârâta a făcut afirmații de natură a aduce atingere onoarei, reputației și imaginii publice a reclamantului.

Înalta Curte constată că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel”, precum și cele ale art. 133 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora „(1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”.

Cum, în speță, este vorba despre o acțiune personală, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117-121 C. proc. civ., ci dispozițiilor art. 107 și 113 C. proc. civ., norma de competență teritorială aplicabilă litigiului de față are caracter de ordine privată, așa cum rezultă din interpretarea art 129 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 107 și art. 113 C. proc. civ. cu cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect răspundere civilă delictuală, reclamantul are dreptul la alegere între instanțe deopotrivă competente; instanța de la domiciliul pârâtului, cea de la locul săvârșirii faptei, respectiv instanța de la locul producerii prejudiciului.

În cauza de față, chiar dacă domiciliul pârâtei este în prezent în municipiul Brăila, după cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că fapta pârâtei s-a săvârșit în sistemul on line cu posibile efecte asupra întregului teritoriu și cu atât mai mult la domiciliul reclamantului sau la locul de muncă al acestuia, aflate în București, acolo unde fapta săvârșită are potențialul de a-i afecta imaginea sau de a aduce atingere onoarei și reputației sale.

Prin urmare, cum domiciliul pârâtei se află în Brăila și locul producerii prejudiciului se situează în București, atât Tribunalul București, cât și Tribunalul Brăila erau deopotrivă competente să soluționeze cauza.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la locul producerii prejudiciului.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 130 alin. (3) și (4) C. proc. civ., Tribunalul București, ca primă instanță sesizată de reclamant, nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părți, declinarea competenței în favoarea instanței de la domiciliul pârâtei.

Față de cele anterior arătate, revine Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.