ÎCCJ, Secția penală

Decizia penală nr. 376/A/2016

Asupra apelului de față;

Prin sentința penală nr. 8/F din 30 mai 2016, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul revizuent A., privind revizuirea sentinței penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2008.

S-a reținut că prin cererea formulată de inculpatul A. s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 49/F/2012, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, în Dosarul penal nr. x/64/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1705/2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat, în esență, că potrivit Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016, pronunțată de Curtea Constituțională probele constând în interceptări ale Serviciului Român de Informații sunt nelegale, Serviciul Român de Informații nefiind organ de urmărire penală, iar întregul material probator administrat în Dosarul penal nr. x/P/2007 constă în interceptări ale convorbirilor telefonice realizate de UM x Brașov (Serviciul Român de Informații) în Dosarul nr. x/P/2006, și ca atare, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a susținut că se impune admiterea în principiu a cererii de revizuire și constatând că împotriva sa nu există și alte probe decât convorbirile telefonice interceptate, să se dispună rejudecarea cauzei în baza art. 461 C. proc. pen.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de condamnatul A., instanța de fond a reținut că acesta este deținut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, în executarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012, a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul penal nr. x/64/2008, definitivă la data de 21 mai 2013, prin Decizia penală nr. 1705 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și complicitate la șantaj prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. anterior și respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. anterior. Pedeapsa inițială aplicată condamnatului a fost de 8 ani închisoare, însă prin sentința penală nr. 37 din 29 decembrie  2014 a Curții de Apel Tg. Mureș, pedeapsa a fost redusă la 7 ani închisoare, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.

Condamnatul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 lit. f) C. proc. pen., la data formulării cererii, respectiv 23 martie 2016, conform cărora revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la latura penală poate avea loc atunci când: «hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate».

S-a reținut că prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of. nr. 190, din 14 martie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. x/3/2011* al Tribunalului București, secția I penală, și s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională și cu toate acestea, instanța a apreciat că prin Decizia

Curții Constituționale nr. 126/2016 publicată în M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016 Curtea Constituțională (deci anterioară cererii de revizuire formulată de condamnat) s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 lit. f) C. proc. pen., judecătorul constituțional stabilind că

soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

În acest context, Curtea de Apel Brașov a constatat că petentul nu are deschisă calea de atac a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., în condițiile în care, în Dosarul penal nr. x/64/2008, în apărarea sa, nu a invocat personal excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pe care se întemeiază cererea formulată. De altfel, condamnatul nici nu avea cum să invoce neconstituționalitatea art. 142 alin. (1) C. proc. pen., întrucât textul de lege declarat neconstituțional prin Decizia

nr. 51 din 16 februarie 2016, pronunțată de Curtea Constituțională

nici nu era în vigoare la momentul judecării cauzei, fiind introdus prin N.C.P.P., intrat în vigoare la 1 februarie 2014.

Pentru aceste motive,

în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. Curtea de Apel Brașov a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. privind revizuirea sentinței penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1705 din 21 mai 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. x/64/2008).

Împotriva sentinței penale nr. 8/F din 30 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/64/2016, la data de 15 iunie 2016, condamnatul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/64/2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 4 octombrie 2016.

La termenul de judecată din 4 octombrie 2016, apelantul condamnat A., prezent personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, a declarat în fața instanței că solicită să-și retragă apelul formulat în prezenta cauză, poziția sa procesuală fiind consemnată în declarația aflată la fila 27 din dosar.

Înalta Curte, având în vedere că promovarea în instanță a oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilității, în sensul că partea care a formulat respectiva cerere poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, și totodată, că cererea apelantului condamnat A. în sensul retragerii cererii de apel reprezintă manifestarea sa unilaterală de voință, în raport de dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., va lua act de manifestarea de voința a apelantului revizuent valabil exprimată, în sensul retragerii apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 8/F din 30 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului declarat de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 8/F/CCU din 30 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/64/2016.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 octombrie 2016.