ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 292/A/2016

Deliberând asupra apelului de față:

Constată că, prin încheierea din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/35/2016 s-a respins ca inadmisibila cererea contestatorilor A., B. și C. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea încheierii s-a arătat, în esență, că numiții A., B. și C. au invocat în considerentele contestației în anulare înregistrate în data de 24 mai 2016 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. proc. pen. în raport de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 din Constituția României, arătând că exista o neconcordanta vădita, caz în care au prioritate art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce stipulează ca o persoana nu poate fi judecata de două ori pentru aceeași fapta.

Astfel, în cadrul domeniului de aplicare a principiului ne bis în idem Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că cine este judecat civil prima data, nu mai poate fi judecata penal, decât pentru fapte conexe, altele decât cele civile. În acest sens au fost invocate Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 februarie 2013 în cauza Fransson, cauza Lungu contra României a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prima instanță, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale a concluzionat că este inadmisibilă din următoarele considerente:

Dispozițiile art. 28 alin. (2) C. proc. pen., a căror neconstituționalitate este invocata, prevăd ca hotărârea definitiva a instanței civile prin care a fost soluționata acțiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 modificata, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din cuprinsul acestor dispoziții coroborate cu cele ale alineatului 5 al aceluiași articol, rezulta ca una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale este aceea ca prevederile pretins neconstituționale sa aibă legătura cu soluționarea cauzei.

În speța s-a reținut că prevederile art. 28 alin. (2) C. proc. pen. nu au nicio legătura cu obiectul și faza de soluționare a prezentei cauze în care trebuie verificate condițiile de admisibilitate a contestației în anulare formulate de către petenți, conform art. 431 C. proc. pen.

Astfel, instanța trebuie sa verifice respectarea termenului de exercitare a contestației, daca motivele pe care se întemeiază aceasta sa fie dintre cele enumerate în art. 426 și daca, în sprijinul acesteia, se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar.

Or, niciuna dintre aceste verificări nu este și nici nu poate fi influențata în vreun fel de dispozițiile art. 28 alin. (2) ce consacra raportul dintre efectele hotărârii civile și a celei penale.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel contestatorul B.

În motivarea apelului contestatorul a reluat motivarea excepției de neconstituționalitate și a arătat că raționamentul Curții de Apel Oradea - care a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale - este eronat întrucât, dacă art. 28 alin. (2) C. proc. pen. ar fi declarat neconstituțional atunci dispozitivele sentințelor civile prin care s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că deconturile sale de T.V.A. sunt legale ar constitui o veritabilă cauză de încetare a procesului penal în sensul criticii de nelegalitate a hotărârii penale definitive atacate cu contestație în anulare.

Analizând apelul formulat în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, după cum a subliniat și instanța de fond, dispozițiile art. 28 alin. (2) C. proc. pen. care reglementează raportul dintre hotărârile civile și cele penale nu au nicio legătură cu dispozițiile ce reglementează analiza admisibilității în principiu a unei contestații în anulare.

Aceste dispoziții au afectat judecarea pe fond a cauzei în care a fost condamnat contestatorul și nu au o influență propriu-zisă asupra judecarea căii extraordinare de atac în care se află, decât în măsura în care se va constata că sunt îndeplinite condițiile admiterii în principiu a contestației în anulare.

Abia atunci dispozițiile respective ar putea avea o legătură cu fondul cauzei însă, la momentul formulării prezentei cereri de sesizare a Curții Constituționale, trebuie avut strict în vedere cadrul procesual în care ne aflăm și care, așa cum s-a arătat, nu are nicio legătură cu aceste dispoziții.

Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul formulat va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea penală din 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/35/2016.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 1 iulie 2016.