ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 165/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88/S din 20 mai 2016 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul penal nr. x/62/2015, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 31 C. pen. 1968 rap. la art. 292 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la două pedepse a câte 1 an închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de fals în declarații, în forma participației improprii.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. 1968 au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1968 (cu referire la dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială), pe care a majorat-o cu 3 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1968 (cu referire la dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială).

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. cu referire la dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societatea comercială.

În baza art. 86

1

C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului ce urmează a fi stabilit de această instituție;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1968 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1968.

În baza art. 26 C. pen. 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnă aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "evaziune fiscală".

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. cu referire la dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societatea comercială.

În baza art. 86

1

C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, conform programului ce urmează a fi stabilit de această instituție;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1968, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1968.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C. pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 397 C. proc. pen. și art. 1349 C. civ. au fost obligați inculpații B. și C. să plătească, în solidar, suma de 49.459 lei, plus dobânzi și penalități, calculate până la data plății integrale a prejudiciului, către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov; a fost obligată inculpata C. să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Brașov, suma de 25.471,84 lei și dobânzi și penalități calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive, la O.N.R.C. și la serviciul cazier fiscal de la domiciliul inculpaților C. și B.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită asupra conturilor bancare deschise la D. și E. aparținând inculpatului B., până la concurența sumei de 49.459 lei.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 404 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra conturilor bancare deschise în România pe numele inculpatei C., până la concurența sumei de 74.930 lei, reprezentând despăgubiri civile, în condițiile prevăzute de art. 729 C. proc. civ.

Au fost obligați inculpații B. și C. să plătească statului suma de câte 1.500 lei cheltuieli judiciare. Restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au fost reținute în sarcina statului.

S-a dispus plata onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 720 lei, din fondurile Tribunalului Brașov.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpata C. și partea civilă A.N.A.F.

Prin Decizia penală nr. 720/AP din 18 octombrie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, inculpata C. și partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Brașov împotriva Sentinței penale nr. 88/S din 20 mai 2016 a Tribunalului Brașov.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, sub aspectul soluționării acțiunii penale privind pe inculpata A., a modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatei C., a cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata C. și al limitelor sechestrului asigurător și, rejudecând:

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) (teza a II-a), b C. pen. din 1968.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen. din 1968 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1968, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. din 1968, pe durata suspendării executării pedepsei principale.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.

1

și urm. C. pen. din 1968 cu privire la inculpata C.

În baza art. 81 alin. (1), (2) C. pen. din 1968 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1968, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei.

I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.

S-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei C., în limita sumei de 79.567,56 lei și s-a majorat până la această sumă limita sechestrului instituit asupra conturilor bancare deschise în România, pe numele aceleiași inculpate.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au fost reținute în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpata B., în cuantum de 360 lei, a fost reținut în sarcina statului, urmând a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sub aspectul situației de fapt, în esență, s-a reținut că inculpatului B., în calitate de administrator al SC F. SRL a înregistrat, în data de 01 aprilie 2010, în evidențele contabile ale societății, factura din 31 martie 2010, în valoare de 247.735 lei (din care TVA în valoare de 39.235 lei), în care era consemnată achiziția fictivă a unui teren în jud. Brașov, factură emisă la data de 31 martie 2010 de către SC G. SRL (fostă SC H. SRL)

La data de 03 iunie 2010, același inculpat i-a determinat pe martorii I. și J. să declare în fals, în fața notarului public, că îl cunosc pe numitul K., deși nu îl văzuseră până atunci, în vederea producerii de consecințe juridice, în sensul încheierii, în formă autentică, a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare prin care K. (care deținea un titlu de proprietate care nu conținea datele sale de identificare și era nevoie de mărturia unor persoane care să ateste că persoana care apare pe titlul de proprietate este aceeași cu persoana care s-a prezentat la notarul public), vindea terenul în suprafață de 5.900 de m

2

, situat în localitatea Homorod către SC H. SRL.

La data de 30 martie 2010, inculpata C., în calitate de administrator al SC H. SRL (actuala SC G. SRL) a înregistrat în evidențele fiscale ale societății o cheltuială fictivă, reprezentând achiziția unui teren în suprafață de 5.900 mp, situat în com. Homorod, de la numitul K., la prețul de 200.000 lei, în loc de prețul real de 2.000 lei.

La data de 31 martie 2010, aceeași inculpată, în calitate de administrator al SC H. SRL (actuala SC G. SRL) a emis factura din 31 martie 2010, în valoare de 247.735 lei, reprezentând contravaloarea terenului din com. Homorod, vândut către SC F. SRL, ajutându-l în acest fel pe inculpatul B. să introducă în documentele contabile ale SC F. SRL o cheltuială fictivă.

Inculpata A., în calitate de expert evaluator, a întocmit și predat, la data de 22 martie 2010, un raport de evaluare al terenului de 5.900 mp din Homorod, aparținând martorului K., în care a atestat, cu intenție, împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv a supraevaluat prețul acelui teren.

Ulterior, acest raport de evaluare a fost folosit de inculpata C., cu scopul de a introduce în evidențele contabile ale SC G. SRL cheltuieli fictive.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A., invocând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, inculpata A. a susținut, în esență, că soluția de condamnare este greșită, având în vedere că fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală.

A arătat că reglementarea în materia evaluărilor și calificarea evaluatorilor ca personal asimilat funcționarilor publici este ulterioară datei săvârșirii faptelor.

A mai menționat că raportul de evaluare a avut un caracter privat și nu a produs consecințe juridice, prin coroborare cu faptul că din nicio probă nu rezultă că ar exista o înțelegere între inculpata A. și inculpatul B.

Totodată, a susținut că a avut loc o încălcare flagrantă a drepturilor sale, prin aceea că, la stabilirea vinovăției, s-a avut în vedere declarația sa dată în calitate de martor, nu declarațiile date în calitate de suspect sau inculpat, așa cum este corect din punct de vedere procedural.

Prin încheierea din data de 14 februarie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 720/AP din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2015.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpata A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție reamintește că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține apărările. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).

Se constată că inculpata A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte constată că inculpata A. a fost condamnată în apel pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, observă că fapta concretă reținută în sarcina inculpatei constă în aceea că, în calitate de expert evaluator, a întocmit și predat, la data de 22 martie 2010, un raport de evaluare al terenului de 5.900 mp din Homorod, aparținând martorului K., în care a atestat, cu intenție, împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv a supraevaluat prețul acelui teren, raport ce a fost folosit ulterior de inculpata C., cu scopul de a introduce în evidențele contabile ale SC G. SRL cheltuieli fictive.

În motivarea recursului în casație, inculpata A. a susținut că fapta concretă reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968 față de împrejurarea că aceasta nu ar fi avut calitatea de funcționar, iar raportul de evaluare nu este un înscris oficial.

Analizând conținutul legal al infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1968, Înalta Curte reține că aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Prin urmare, autorul infracțiunii de fals intelectual este calificat, fapta putând fi săvârșită doar de către un funcționar.

Obiectul material al infracțiunii de fals este un înscris oficial, emis de către organul competent cu respectarea condițiilor ad validitatem.

Sub un prim aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanța de apel a constatat că inculpata A., în calitate de expert evaluator, membru L. din 2010, conform legitimației, avea la data săvârșirii faptei calitatea de funcționar public, împrejurare față de care îndeplinește condițiile cerute de lege (calitatea de funcționar public) subiectului activ al infracțiunii de fals intelectual. De asemenea, a reținut că raportul de evaluare întocmit de către inculpată este un înscris oficial, chiar dacă nu emană de la o instituție publică, fapt pentru care poate fi obiect material al infracțiunii de fals intelectual.

Totodată, subliniază că o analiză a probelor care au condus la această concluzie nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, limitată doar la probleme de drept, întrucât ar avea drept consecință modificarea situației de fapt reținută în apel. De altfel, este de necontestat faptul că, în calitate de expert evaluator, inculpata A. îndeplinea un serviciu de interes public, de aceea avea, la data săvârșirii faptei, calitatea de funcționar public.

Conform art. 147 alin. (1) C. pen. din 1968, prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. din 1968.

Potrivit art. 145 C. pen. din 1968, "prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

Faptul că inculpata presta în luna martie 2010, în cadrul activității de evaluare, un serviciu de interes public rezultă din efectuarea lucrărilor sub egida L., asociație profesională neguvernamentală, independentă, înființată în anul 1992, declarată ca fiind de utilitate publică prin H.G. nr. 1447/2004, folosind o ștampilă aferentă acestei calități.

În ceea ce privește caracterul oficial al raportului de evaluare, acesta rezultă din înseși noțiunea legală a înscrisului oficial, definită de art. 150 alin. (2) C. pen. din 1968, respectiv "orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități."

Este adevărat că raportul de evaluare întocmit de către inculpată nu a fost emis de către L. și nu aparține asociației, însă folosirea calității de membru al L. la întocmirea și semnarea raportului, garantează respectarea procedurilor și principiilor impuse de această instituție de interes public de către inculpată, conferindu-i înscrisului încrederea de care se bucură documentele oficiale.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 720/AP din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2015.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 720/AP din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2015.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2017.

Procesat de GGC - CT