ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
456/2017
Prin acțiunea civilă
înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. a
chemat în judecată pârâtele B. SA și Agenția B.
Dorobanților și a solicitat instanței constatarea caracterului
abuziv și pe cale de consecință a nulității absolute,
să se dispună înlăturarea clauzei inserate la art. 6.1 privind
comisionul de acordare credit și art. 6.3 privind comisionul de administrare
din Contractul de credit din 6 septembrie 2007.
În subsidiar,
a solicitat să se dispună reducerea comisionului de administrare la
nivelul maxim perceput de B. SA și anume 9,9 RON/lună.
De asemenea,
a solicitat să se constate caracterul abuziv și pe cale de
consecință nulitatea absolută și să se dispună
modificarea art. 4.3 din contractul de credit, în sensul că, ulterior
primului an al perioadei contractuale, dobânda curentă va rămâne
fixă, și anume 3,9%. De asemenea, să fie obligate pârâtele ca ulterior
primului an de creditare și până la finele perioadei contractuale,
să calculeze dobânda în funcție de procentul fix de 3,9%, să fie
obligată pârâtele la restituirea sumelor reprezentând diferența de
dobândă dintre cea percepută de bancă și cea efectiv
datorată de reclamantă, începând cu luna octombrie 2008 și
până la emiterea noului grafic de rambursare, să fie obligate
pârâtele la restituirea sumei de 2.734,33 CHF reprezentând comision de
procesare, să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor percepute cu
titlu de comision de administrare de la semnarea contractului de credit și
până la momentul excluderii acestuia din contract, obligarea pârâtelor la
stabilizarea cursului de schimb CHF leu de la momentul semnării
contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada
derulării contractului.
La data de 5
martie 2015, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată și
a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.
C.2.6, C.3.1. parag. 5, art. C.3.2. ultimul parag., să se dispună
modificarea art. 5.1 din contractul de credit în sensul că orice
plată efectuată de împrumutat în baza prezentului contract se va face
în moneda leu, respectiv a art. C.3.1 primul parag. din condițiile generale
în sensul că rambursarea facilității de credit se va efectua în
moneda leu, să se dispună conversia monedei creditului din CHF în
lei, obligarea pârâtei la restituirea diferenței dintre ratele achitate
și ratele calculate în funcție de cursul valutar de la momentul
semnării contractului, precum și obligarea pârâtelor la plata
dobânzii legale aferente sumelor solicitate.
Prin
Sentința civilă nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată
în Dosarul nr. x/211/2014 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins
excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de
pârâta B. SA.
S-a admis în
parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată
de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. SA și s-a constatat
caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea
următoarelor clauze din Contractul de credit din 6 septembrie 2007
încheiat de reclamanta A. cu pârâta B. SA: art. 6.1 care vizează
comisionul de procesare, art. 6.3 care vizează comisionul de administrare,
art. 4.3 care permite băncii să modifice valoarea dobânzii
revizuibile în funcție de evoluția pieței financiare sau de
politică de credite a băncii, urmând să aducă la
cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în
modalitățile menționate în "Condițiile generale de
derulare a operațiunilor bancare", precum și art. C.2.6 din
Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare, având ca
obiect "Situații neprevăzute. Nedisponibilitatea monedei
facilității. Costuri majorate" și art. C.3.1, parag. 5 din
aceleași condiții generale.
A fost
obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2.734,33 CHF cu
titlu de comision de procesare, suma încasată cu titlu de comision de
administrare în baza contractului, precum și dobânda încasată peste
valoarea de 3,9% pe an, începând cu data de 12 octombrie 2008, inclusiv, și
până la emiterea unui nou grafic de rambursare, sau echivalentul în lei al
acestor sume la data efectuării plății, precum și dobânda
legală aferentă sumelor datorate, începând cu data de 16 septembrie
2014 și până la data plății.
Au fost
respinse cererile având ca obiect constatarea caracterului abuziv al
următoarelor clauze: art. 4.3 prima teză și art. 5.1 din
contractul de credit, art. C.3.1 -primul parag. și art. C.3.2 - ultimul
parag. din condițiile generale, precum și cererile având ca obiect
stabilirea cuantumului dobânzii, stabilizarea cursului de schimb valutar,
conversia monedei, restituirea diferenței dintre ratele achitate și
cele calculate ca urmare a stabilizării cursului, modificarea art. 5.1 din
contractul de credit și a art. C.3.1 primul parag. din condițiile
generale de creditare.
S-a respins
cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în
contradictoriu cu pârâta Agenția B. Dorobanților și a fost
obligată pârâta să achite reclamantei suma de 7.000 RON cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., solicitând admiterea
acestuia cu consecința modificării în parte a hotărârii apelate,
în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive; cu obligarea
intimatelor la plata în întregime a cheltuielilor de judecată depuse de
reclamanta în fața primei instanțe.
Curtea de
Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 620 din
23 iunie 2016 a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței
civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul
Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014, pe care a schimbat-o în parte în
sensul că a admis în parte acțiunea și în consecință:
A obligat
intimata la precizarea clauzei privind dobânda în sensul definirii elementelor
componente ale dobânzii și cuantumului acestora: 1,8793 p.p + LIBOR CHF
3M, dobânda neputând fi mai mică de 3,9%. Modalitatea de modificare a
dobânzii se va realiza exclusiv în funcție de indicele de
referință LIBOR CHF 3M, cu mențiunea că marja băncii
este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al
părților, modificarea dobânzii urmând a se produce, atât în sens
crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de
variațiile indicelui LIBOR, dobânda neputând fi însă mai mică de
3,9%.
A admis
cererea privind constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută
a art. 5.1 din contract, art. C.3.1 primul parag., art. C.3.2 ultimul parag.
din condițiile generale ale contractului și a constatat nulitatea
absolută a acestor clauze.
A stabilizat
cursul valutar la cursul valabil la data încheierii contractului de credit,
acela de 2,0207 RON/1 CHF.
A obligat
pârâtele să restituie reclamanților toate sumele achitate în plus,
rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul valabil la momentul
efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data
semnării contractului, respectiv 2,0207 RON/1 CHF cu dobânda legală
penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în
judecată și până la restituirea sumelor de către pârâte, în
conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 3 alin.
(2) din O.G. nr. 13/2011.
A obligat
pârâtele să plătească reclamantei suma de 13.605,28 RON cu titlu
de cheltuieli de judecată.
A
menținut restul dispozițiilor.
A respins
apelul declarat de pârâta B. SA împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3
noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul
nr. x/211/2014.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SA.
Recurenta-pârâtă
solicită, în conformitate cu disp. art. 483 C. proc. civ., admiterea
recursului astfel cum a fost formulat și, în baza disp. art. 497 din C.
proc. civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o
nouă judecată instanței de apel care a pronunțat decizia
recurată.
Solicită
obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta
își întemeiază în drept pretențiile pe dispozițiile art.
488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă
A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare a
recursului, apreciind că pentru exercitarea căii de atac a recursului
este datorată o taxă judiciară de timbru calculată astfel:
100 RON pentru invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin.
(1) pct. 4 C. proc. civ., 50% din taxa datorată la suma contestată în
cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a
normelor de drept material, respectiv taxa de timbru trebuia raportată la
capetele de cerere contestate și anume contravaloarea comisionului de
procesare/acordare credit, contravaloarea comisionului de administrare pentru
întreaga perioadă contractuală și diferența cursului
valutar la care banca a perceput ratele. De asemenea, a invocat excepția
de inadmisibilitate a recursului prin raportare la prevederile art. XVIII alin.
(2) din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata-reclamantă arată că valoarea pretențiilor ce
formează obiectul acțiunii este inferioară sumei de 1.000.000
RON prevăzută de dispozițiile evocate, astfel încât prezenta
cale de atac nu este prevăzută de lege. S-a mai invocat
inadmisibilitatea recursului prin raportare la prevederile art. 13 alin. (4)
din Legea nr. 193/2000.
În subsidiar,
a solicitat respingerea recursului la nefondat.
Recurenta-pârâtă
a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că obiectul
litigiului are o valoare peste pragul de 1.000.000 RON, prin raportare la
capătul 7 al acțiunii, care vizează riscul valutar, evaluat de
către recurenta-pârâtă la suma de 560.478,36 RON.
Înalta Curte
a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.,
prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Prin
încheierea din camera de consiliu din data de 26 ianuarie 2017, în unanimitate,
s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu
a recursului, părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin.
(4) C. proc. civ.
Potrivit
dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu
a recursului a fost comunicat părților la data de 26 ianuarie 2017.
Recurenta-pârâtă
B. SA a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilității
în principiu a recursului, solicitând respingerea excepției
inadmisibilității recursului și pe cale de consecință,
admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
De asemenea,
prin cererea înregistrată la 13 februarie 2017, recurenta-pârâtă B.
SA, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 a invocat excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea
nr. 2/2013, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea
soluționării excepției invocată și suspendarea
judecării prezentei cauze, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ.
Intimata-reclamantă
A. a formulat note de ședință cu privire la excepția
invocată.
Prin încheierea
de ședință din 23 februarie 2017, Înalta Curte, analizând
cererea de sesizare a Curții Constituționale, a admis-o și a
sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013; a
respins cererea de suspendare a judecării cauzei.
Analizând
recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru
următoarele considerente:
Prezentul
recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel
Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta A.,
împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015
pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014,
pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea,
fiind respins apelul declarat de pârâta B. SA cu sediul în București,
împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015
pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014.
Potrivit art.
98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea
obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar
potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se
vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile,
penalitățile, fructele etc.
Art. XVIII
din Legea nr. 2/2013 prevede: "(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2)
din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică
proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) În
procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi
și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului
hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1
lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în
cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,
conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de
expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori
judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de
până la 1.000.000 RON inclusiv."
Totodată
potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ. "Când
reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere
întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în
raport de valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei
pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de
competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune
disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.",
iar la alin. (2) "În cazul în care mai multe capete principale de cerere
întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze
diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse
judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată,
instanța competentă să le soluționeze se determină
ținându-se seama de acea pretenție, care atrage competența unei
instanțe de grad mai înalt".
În cauză
valoarea pretențiilor contestate este compusă din:
Suma de
184.718,26 CHF, echivalent în lei la cursul valutar de la momentul introducerii
acțiunii 674.221,65 RON, reprezentând diferența dintre dobânda
percepută de bancă și procentul de 3,9% astfel cum a fost
solicitată această sumă prin petitul 4 din acțiune;
Suma de
2.734,33 CHF, echivalent în lei la cursul valutar de la momentul introducerii
acțiunii 9.980 RON, reprezentând contravaloarea comisionului de procesare
credit astfel cum a fost solicitată această sumă prin petitul 5
din acțiune;
Suma de
28.018,98 CHF, echivalent în lei la cursul valutar de la momentul introducerii
acțiunii 102.269,27 RON, reprezentând contravaloarea comisionului de
administrare credit astfel cum a fost solicitată această sumă
prin petitul 6 din acțiune;
Suma de
560.478,36 RON, reprezentând capătul de cerere vizând stabilizarea
cursului valutar, astfel cum a fost evaluată de către recurentă
prin raportare la suma totală de achitat din graficul de rambursare
și cursul valutar de la data încheierii contractului;
Raportând
datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată
că în cauză obiectul este reprezentat de o acțiune în
pretenții, având caracter patrimonial, care cuprinde mai multe capete
principale de cerere. Determinarea competenței în această
situație se face în funcție de pretenția cea mai mare, care
atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, care în speța
de față este de 674.221,65 RON.
Așadar,
decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă
de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în
ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în
speță fiind operant principiul legalității căii de
atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., întrucât valoarea litigiului se
află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de
atac a recursului, ceea ce nu atrage competența materială a Înaltei
Curți de Casație și Justiție în soluționarea
recursului în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) C. proc. civ.
Apărarea
formulată de recurenta-pârâtă prin răspunsul la întâmpinare, în
combaterea excepției de inadmisibilitate invocată de
intimata-reclamantă nu va fi reținută, având în vedere că
determinarea competenței materiale nu se face prin adiționarea
sumelor solicitate prin capetele principale de cerere, ci în modalitatea
menționată.
Așadar,
decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de
la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi
atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza
legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. în
speță fiind operant principiul legalității căii de
atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Având în
vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de
recurenta-pârâtă B. SA, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. SA împotriva
Deciziei nr. 620 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a
II-a civilă.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.
Procesat de