ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2017

Decizia nr. 494/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 6048 din 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. Hotărârea a fost pronunțată definitivă. împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar. Prin cererea de recurs, reclamantul A. a susținut că instanțele de fond nu au judecat legal și corect, cu atât mai mult cu cât nu i-au încuviințat proba cu martori. A mai subliniat că intimata nu a respectat prevederile C. muncii, prin desfacerea contractului de muncă fără preaviz. La data de 19 decembrie 2016, cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

La data de 17 ianuarie 2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 26 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. La data de 1 februarie 2017 raportul a fost comunicat tuturor părților, conform dovezilor aflate la dosar. Părțile nu au depus punct de vedere la raport. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin contestația formulată Ia data de 12 aprilie 2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, contestatorul A. a solicitat instanței modificarea notificării nr. 11 din 30 aprilie 2014 emisă de către intimata SC B. SRL București, în sensul schimbării temeiului juridic în acela de restructurare de post și a datei de încetare a raporturilor de muncă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs”. Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect cereri în materie de litigii de mutică”. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului, Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 6048 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.