ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 319/2017

Decizia nr. 319/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea formulată de apelanta-pârâtă A. SA de suspendare a executării provizorii a Sentinței civile nr. 6349 din data de 21 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. x/3/2015. Împotriva acestei încheieri, pârâta A. SA a declarat calea de atac intitulată apel, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2016 și repartizată spre soluționare completului de judecată CF 5. Prin rezoluția din data de 12 ianuarie 2017 a fost stabilit termen de judecată la data de 16 februarie 2017, părțile fiind citate în vederea discutării admisibilității căii de atac, în raport de prevederile art. 450 alin. (3) teza II C. proc.

civ. și art. 97 C. proc. civ. Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel, iar în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiași articol, cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. sunt aplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare a executării provizorii, respectiv Sentința nr. 6349 din data de 21 iunie 2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea unui litigiu de muncă, având ca obiect contestație decizie de concediere. Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului. Prin urmare, cum în speță Sentința civilă nr. 6349 din data de 21 iunie 2016 a Tribunalului București este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunțată în soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării acestei hotărâri devine definitivă.

O asemenea soluție decurge din interpretarea, permisă instanței, a dispozițiilor legale incidente, nefiind admisibil, din punct de vedere legal, ca încheierea pronunțată în soluționarea unei cereri de suspendare a executării provizorii a unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării, dat fiind caracterul exclusiv incidental al unei astfel de cereri formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare. În ceea ce privește normele de competență materială funcțională, se reține că potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Prin urmare, instanței supreme nu i-au fost atribuite în competență litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare. Coroborând dispozițiile legale incidente anterior menționate și aplicând cu prioritate normele imperative ce reglementează competența materială, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă și pentru următoarele argumente: Deși potrivit art. 719 alin. (6) C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea cauzei, respectiv faptul că încheierea supusă analizei este pronunțată de către curtea de apel, în faza procesuală a apelului, devenind astfel o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu apel, care să fie judecat la instanța imediat superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 466 C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri care sunt supuse apelului, respectiv hotărârile pronunțate în primă instanță, dacă legea nu prevede în mod expres altfel, respectiv hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. Or, încheierea atacată prin prezenta cale de atac nu se regăsește în niciuna din ipotezele textului legal, fiind o hotărâre dată în apel, astfel încât calea de atac cu care a fost învestită instanța în prezenta speță ar reprezenta, practic, un apel la apel, ceea ce în condițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. nu este posibil decât cu încălcarea principiului unicității căii de atac.

Faptul că în dispozitivul încheierii supuse analizei se menționează că hotărârea este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, nu deschide părții calea de atac a apelului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Pentru toate aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâta A. SA împotriva încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Față de soluția dispusă în cauză, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. recurenta-pârâtă a pierdut procesul și, aflându-se în culpă procesuală, urmează a fi obligată la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-reclamante B.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâta A. SA împotriva încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2017. Procesat de GGC - CT