ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 319/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 319/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 319/2017
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin
încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă
cererea formulată de apelanta-pârâtă A. SA de suspendare a
executării provizorii a Sentinței civile nr. 6349 din data de 21
iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr.
x/3/2015.
Împotriva acestei încheieri, pârâta A.
SA a declarat calea de atac intitulată apel, înregistrată pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23
decembrie 2016 și repartizată spre soluționare completului de
judecată CF 5.
Prin rezoluția din data de 12
ianuarie 2017 a fost stabilit termen de judecată la data de 16 februarie
2017, părțile fiind citate în vederea discutării
admisibilității căii de atac, în raport de prevederile art. 450
alin. (3) teza II C. proc. civ. și art. 97 C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepția
de inadmisibilitate a căii de atac, în conformitate cu dispozițiile
art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 450
alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii va putea fi
solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul
judecății în apel, iar în conformitate cu prevederile alin. (3) al
aceluiași articol, cererea de suspendare se va judeca de instanța de
apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. sunt aplicabile.
Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă
acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În speță, hotărârea
împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare a executării
provizorii, respectiv Sentința nr. 6349 din data de 21 iunie 2016 a
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea
unui litigiu de muncă, având ca obiect contestație decizie de
concediere.
Potrivit dispozițiilor art. XVIII
alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de
muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului.
Prin urmare, cum în speță
Sentința civilă nr. 6349 din data de 21 iunie 2016 a Tribunalului
București este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea
pronunțată în soluționarea cererii de suspendare provizorie a
executării acestei hotărâri devine definitivă.
O asemenea soluție decurge din
interpretarea, permisă instanței, a dispozițiilor legale
incidente, nefiind admisibil, din punct de vedere legal, ca încheierea
pronunțată în soluționarea unei cereri de suspendare a
executării provizorii a unei hotărâri să fie supusă altor
căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă
executării, dat fiind caracterul exclusiv incidental al unei astfel de
cereri formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.
În ceea ce privește normele de
competență materială funcțională, se reține
că potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de
Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva
hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri,
în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în
vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor probleme de drept și orice alte cereri date prin lege în
competența sa.
Prin urmare, instanței supreme nu
i-au fost atribuite în competență litigii aflate în stadiul procesual
al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare
judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare.
Coroborând dispozițiile legale
incidente anterior menționate și aplicând cu prioritate normele
imperative ce reglementează competența materială, Înalta Curte
apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă și
pentru următoarele argumente:
Deși potrivit art. 719 alin. (6)
C. proc. civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca
cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea cauzei,
respectiv faptul că încheierea supusă analizei este pronunțată
de către curtea de apel, în faza procesuală a apelului, devenind
astfel o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de a mai fi
atacată cu apel, care să fie judecat la instanța imediat
superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte,
dispozițiile art. 466 C. proc. civ. enumeră categoriile de
hotărâri care sunt supuse apelului, respectiv hotărârile
pronunțate în primă instanță, dacă legea nu prevede în
mod expres altfel, respectiv hotărârile date în ultimă
instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să
judece decât în primă instanță.
Or, încheierea atacată prin
prezenta cale de atac nu se regăsește în niciuna din ipotezele
textului legal, fiind o hotărâre dată în apel, astfel încât calea de
atac cu care a fost învestită instanța în prezenta speță ar
reprezenta, practic, un apel la apel, ceea ce în condițiile art. 460 alin.
(1) C. proc. civ. nu este posibil decât cu încălcarea principiului
unicității căii de atac.
Faptul că în dispozitivul
încheierii supuse analizei se menționează că hotărârea este
supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, nu deschide
părții calea de atac a apelului, întrucât potrivit dispozițiilor
art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de
mențiunile din dispozitivul ei.
Pentru toate aceste considerente,
calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâta A. SA
împotriva încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă.
Față de soluția
dispusă în cauză, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C.
proc. civ. recurenta-pârâtă a pierdut procesul și, aflându-se în
culpă procesuală, urmează a fi obligată la plata sumei de
595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea
intimatei-reclamante B.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea
de atac intitulată "apel" formulată de pârâta A. SA
împotriva încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Obligă recurenta-pârâtă la
plata sumei de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către
intimata-reclamantă B.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică astăzi, 16 februarie 2017.
Procesat
de GGC - CT