ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2320/2015

Decizia nr. 2320/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România anularea adresei nr. 1427 din 28 iunie 2013 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 15.000.000.000 lei vechi și daune morale în cuantum de 14.000.000 000 lei vechi.

Prin întâmpinarea formulată de pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 281 din 29 ianuarie 2014, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Argumente de fapt și de drept relevante

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Prin Rezoluția din data de 1 aprilie 2014, s-a dispus comunicarea către recurent a lipsurilor cererii de recurs, cu mențiunea că sub sancțiunea nulității cererii trebuie să indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Recurentul nu a indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele de lege menționate și nu a adus sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 281 din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN