ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1113/2015

Decizia nr. 1113/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei; 1. Hotărârea primei instanțe; Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1542 din 30 aprilie 2013, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. 2. Calea de atac exercitată; Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a redat integral cererea de chemare în judecată, susținând că prima instanță a efectuat o greșită aplicare a normelor legale în materie, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

3. Apărările intimatei-pârâte; Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, pentru că nu sunt identificate critici împotriva sentinței recurate, și inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că raportul de audit nu este act administrativ în sensul legii. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, excepția nulității recursului invocată din intimatul-pârât, Înalta Curte reține următoarele: Recurenta-reclamantă nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., ci doar reia conținutul cererii de chemare în judecată și își exprimă nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia sa, a efectuat o greșită aplicare a normelor legale în materie, neurmată însă de argumente în dezvoltarea și susținerea acesteia. Constată astfel că susținerile recurentei din cererea de recurs nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici prevederile art. 304 1 C. proc. civ., examinarea din oficiu în temeiul acestor dispoziții nu poate fi realizată în speță, dat fiind faptul că instanța de control judiciar nu se poate substitui părților, în sensul că nu poate efectua verificări în lipsa unei raportări la motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și întrucât nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de SC A. SA Brăila împotriva sentinței nr. 1542 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.