ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3781/2015

Decizia nr. 3781/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor,suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestuia.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 236 din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și, în consecință, a dispus suspendarea executării Anexei nr. 1 din Normele privind autorizarea școlilor de conducere și a instructorilor auto - aprobate prin Ordinului nr. 733/2013 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a respectivului act.

Totodată, a respins cererea de suspendare în privința celorlalte dispoziții ale ordinului.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 236 din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat pârâtul Ministerul Transporturilor în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a normelor de drept material.”

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

În aceste sens, a susținut că aspectele invocate de reclamant în ceea ce privește nelegalitatea ordinului nu denotă cu evidență aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situația de excepție care intervine când legea o prevede în limitele și condițiile anume reglementate.

Referitor la cea de a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță afirmațiile susținute ca atare acțiunea formulată de reclamantă.

A mai susținut că simpla afirmație că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminență nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerință ar fi îndeplinită.

În fine, a precizat că suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor dispusă prin sentința recurată a încetat de drept potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În sensul celor susținute anterior, recurentul a indicat practica judiciară în materie.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 27 octombrie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul pârâtului ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2015, în ședință publică, intimatul-reclamant A., a înțeles să invoce din excepția lipsei de obiect a recursului, întrucât prin decizia nr. 3309 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma rejudecării cauzei, a respins acțiunea privind anularea actului administrativ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost învestită cu o acțiune formulată de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, privind suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea acestuia.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenția concretă dedusă judecății) a fost soluționată.

În speța de fața, pretenția concretă a reclamantului a reprezentat suspendarea executării actului/actelor administrative (Ordinul nr. 733/2013 emis de pârât) până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, întrucât acțiunea privind anularea actului administrativ - Ordinul nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor a fost soluționată prin decizia nr. 3309 din 23 octombrie 2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție care, în urma rejudecării cauzei, a respins acțiunea privind anularea actului administrativ.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului sus-menționat, constată că efectele suspendării de executare dispuse de prima instanță nu mai subzistă la acest moment.

Așadar, în raport de soluția pronunțată pe cererea de anulare, Înalta Curte apreciază că cererea de suspendare a efectelor acesteia a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva sentinței nr. 236 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.