ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 septembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 24397 din 15 iulie 2014 precum și a Notificării cu nr. 23029 din 9 iulie 2014, ambele vizând suma totală eligibilă datorată de 279.456, 77 lei, cu consecința exonerării de la rambursarea către pârâtă a sumei de 279.456,77 lei, precum și suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 24397 din 15 iulie 2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 419 din data de 17 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, astfel cum a fost precizată, a suspendat executarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 24397 din 15 iulie 2014 emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 24397 din 15 iulie 2014 și Notificarea nr. 2399 din 9 iulie 2014 emise de pârâtă, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: - în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, instanța de fond nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității acestuia, nefiind motivat în nici un fel cazul bine justificat, în cuprinsul sentinței nerezultând faptul că instanța de fond a analizat aparența de legalitate a procesului-verbal, aceasta rezumându-se doar la a expune situația de fapt. Pe de altă parte, nu este relevantă doar întrunirea cerinței pagubei iminente, întrucât art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, întrunirea cumulativă a ambelor condiții reglementate de actul normativ. - a apreciat recurenta că instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 și nr. 2988/1995, instanța nu a analizat toate aspectele invocate și s-a raportat în mod greșit la dispozițiile Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-343/12, în condițiile în care interpretarea dată prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 nu poate avea caracter obligatoriu pentru statele membre, ea fiind realizată prin raportare la legislația și jurisprudența bulgare. - un al doilea motiv de recurs vizează greșita reținere a instanței de fond a împrejurării că "nu este îndeplinită condiția elementului obiectiv" întrucât prin implementarea celor două proiecte a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, pe de o parte având în vedere faptul că aceste proiecte fac obiectul unor acțiuni distincte aflate pe rolul instanțelor, iar pe de altă parte aceste aspecte au fost analizate tot prin prisma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-343/12. - controlul efectuat a reliefat faptul că SC A. SRL și SC B. SRL operează în cadrul unui grup economic mai mare, controlat de SC C. SRL, care și-a propus înființarea a două societăți și îndeplinirea aparentă a unor condiții de implementare, în vederea obținerii în mod artificial a finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 312-FEADR. În cauză, existența unui element subiectiv constă în urmărirea, în exclusivitate, a obținerii unui avantaj, iar acțiunea coordonată și deliberată a SC A. SRL, SC B. SRL și SC C. SRL are ca scop evident obținerea de fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege. - instanța de fond nu a analizat dispozițiile art. 18 "Reduceri și excluderi în cazul nerespectării criteriilor de eligibilitate, a angajamentelor și a obligaților conexe" din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 și nu a reținut obligația instituției pârâte cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale, obligație care reiese din prevederile art. 5 alin. (1) din același regulament. - recurenta învederează și faptul că raportat la teza finală a art. 17 din anexa I a contractului încheiat între părți, se poate aprecia că în speță se poate vorbi de un pact comisoriu de gradul IV inserat în mod expres în contract, astfel că instanța trebuie doar să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

Apărările intimatei SC A. SRL Prin întâmpinarea depusă la data de 13 iulie 2015, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând apărări ample și detaliate, în sensul că hotărârea instanței de fond este legală.

Procedura de filtru a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 20 octombrie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 9 februarie 2017, completul filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 24397 din 15 iulie 2014 și a Notificării nr. 23029 din 9 iulie 2014, ambele vizând suma de 279.456,77 lei. Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita intimatei-reclamante în încheierea și derularea contractului de finanțare din 2 august 2011 având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Achiziție de utilaje la SC A. SRL din comuna Armășești, sat Malu Roșu, județul Ialomița", constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011 de stabilire a Normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Urmare a activității de verificare s-a desprins concluzia că au fost create condiții artificiale de către societatea SC C. SRL, prin d-na D., în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312, prin crearea în mod "artificial" a două societăți beneficiare ale finanțării FEADR, anume SC A. SRL și SC B. SRL, SC C. SRL fiind singurul beneficiar real al proiectelor finanțate. Prima instanță a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate, soluție ce nu este împărtășită de către instanța de control judiciar pentru următoarele considerente: Scopul declarat al finanțării nerambursabile a fost acela de sprijinire a unei activități viabile, eficiente, aducătoare de profit, scop care în cauză nu a fost îndeplinit. În urma verificărilor efectuate de către echipa de control s-a constatat că beneficiarul finanțării a prestat servicii către un singur client SC C. SRL, în baza următoarelor contracte: nr. 32 din 11 noiembrie 2011, nr. 17 din 11 decembrie 2012; nr. 16 din 31 octombrie 2012, nr. 7/9 aprilie 2012; nr. 12 din 21 septembrie 2012; nr. 6/1 martie 2012; nr. 16 din 30 septembrie 2013; nr. 15 din 23 august 2013. Astfel, ambele își au sediul în localitatea Armășești, sat Malu Roșu, județul Ialomița, au ca activitate principală - cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor" și, respectiv, cod CAEN 0161 "activități auxiliare pentru producție vegetală" și activitate secundară cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor", iar d-na D. are calitatea de administrator în ambele societăți. De asemenea, o scurtă inventariere a relațiilor existente între SC A. SRL - beneficiară a Contractului de finanțare nr. C312M011032300063 și SC B. SRL - beneficiară a Contractului de finanțare nr. C31211011032300058 conduce la concluzia că există legături financiare între acestea, funcționând pe aceeași piață relevantă. Cele două societăți au sediul social în comuna Armășești, sat Malu Roșu, județul Ialomița, incinta magaziei societății E. SRL, ambele având ca administrator pe d-na D. Totodată, angajații societății SC A. SRL înregistrați cu contracte individuale de muncă și la SC C. SRL sau la SC B. SRL ceea ce conduce la concluzia că cele trei societăți operează în cadrul unui grup economic, beneficiarul real al proiectului finanțat prin Programul FEADR fiind SC C. SRL. Această societate coordonează activitatea desfășurată de cele două societăți nou înființate, cu scopul de a realiza investiții care să deservească în totalitate interesele sale. Ca atare, în cauză se verifică prezența tuturor elementelor care atestă că cerințele impuse de art. 4 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004 sunt îndeplinite. Înalta Curte reține că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiecțiunilor schemei de ajutor". Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, condițiile care contravin schemei implică prezența unui element obiectiv, legat de atingerea finalității urmărite de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și a unui element subiectiv, care vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință concluzia se bazează "nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane". În cauză, motivarea actelor administrative contestate și documentația care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că intimata-reclamantă a participat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții pentru a eluda normele în materie și a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, supusă regulii ajutorului de minimis. Având în vedere toate aceste considerente din care rezultă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.