ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 927/2017

Decizia

nr. 927/2017

Asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă, sub nr. x/3/2014,

reclamantul A. a

chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la

plata către reclamant a drepturilor de autor sub forma unei cote

părți de 33% din profitul anual obținut începând din anul 2005,

pe întreaga durată de viață a fibrelor optice instalate în

cadrul sistemelor de telecomunicații ale CN C. SA, numite On-Grid și Off-Grid,

exploatate comercial de către SC B. SA, însă nu mai mult de 70 ani de

la data licitației care a avut loc pentru realizarea lor, cu cheltuieli de

judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a

fost întemeiată pe dispozițiile Directivei nr. 2004/48/EC, art. 20

alin. (1) din Constituție, art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1),

art. 7 lit. b), art. 24 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

Prin sentința civilă nr. 1082 din 17

septembrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a respins excepția inadmisibilității acțiunii,

invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC

B. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul.

Prin Decizia civilă nr. 206/A din 16

martie 2016 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva

sentinței civile nr. 1082/F din 17 septembrie 2015 pronunțată în

Dosarul nr. x/3/2014 de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Recursul promovat de reclamant

împotriva Deciziei nr. 206/A din 16 martie 2016 a Curții de Apel

București a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație

și Justiție,

secția I civilă, prin Decizia

nr. 196 din 27 ianuarie 2017.

Împotriva acestei decizii reclamantul A.

a formulat, la data de 14 aprilie 2017, cerere de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, sub nr. x/1/2017.

În motivarea cererii de revizuire, se

arată, în esență, că scopul acestei cereri îl reprezintă

schimbarea Hotărârii nr. 196/2017 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, în raport de analizarea Hotărârii

nr. 2 din 16 iunie 1996

emisă de

microîntreprinderea SC D. SRL (atașată cererii), hotărâre ce a

fost descoperită în data de 8 aprilie 2017 și în baza căreia au

fost încheiate contractele de cesiune exclusivă a operelor create în

unitatea de cercetare-dezvoltare SC D. SRL, sub formă de studii, proiecte

și documentații științifice utilizate la realizarea

„Sistemelor de telecomunicații pe fibre optice numite On/Off-Grid"

din cauză, care au generat baze de transmisiuni și canale de

telecomunicații comercializabile de către utilizatorul final, SC B.

SA.

În continuare, se prezintă un

istoric al cauzei, cu prezentarea obiectului cererilor din speță, a

incidentelor procedurale din cursul procesului și a dovezilor de

recunoaștere din partea intimatei din cuprinsul actelor procedurale ce

le-a depus în cauză.

De asemenea, se indică, sub

formă de tabel, la filele 5-7 ale cererii, textele legale incidente în

cauză din Directiva nr. 2004/48/CE, precum și temeiurile de drept ale

revizuirii, redându-se extrase din prevederile Legii nr. 8/1996,

Convenției Europene a Drepturilor Omului și C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata SC B. SA a invocat excepții tardivității și

inadmisibilității cererii de revizuire.

Revizuentul a depus precizări la

cererea de revizuire, precum și răspuns la întâmpinare, iar,

ulterior, și concluzii scrise cu privire la excepția

tardivității, și, în subsidiar, ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire în

raport cu excepția de

inadmisibilitate invocată

din oficiu și prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară

față de excepția tardivității, în raport de

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă,

după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

La alin. (2) al aceluiași articol

se prevede că, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1)

pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse

revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Din formularea textului legal,

rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri care pot fi

atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este

admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la

hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute

de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la

încălcarea principiului legalității căii de atac, potrivit

căruia orice cale de atac poate fi exercitată numai dacă este

prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.

Prin dispozițiile art. 509 alin.

(1) C. proc. civ., legiuitorul a impus o condiție ce trebuie

îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a

revizuirii, și anume, aceea că pot fi atacate cu revizuire

hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile

pronunțate asupra fondului, precum și cele care evocă fondul.

Prin excepție, pentru motivele

limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pot face

obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, ceea ce

înseamnă că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al

art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire

se cere este o condiție de admisibilitate.

Cum, în speță, motivul de

revizuire ce face obiectul cererii este cel prevăzut la alin. (1) pct. 5,

care nu se regăsește printre cele enumerate expres la alin. (2) al

art. 509 C. proc. civ., rezultă că este necesar ca prin

hotărârea atacată să se fi evocat fondul pricinii.

În ceea ce privește noțiunea

de evocare a fondului de către instanța de recurs, aceasta implică

aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost

stabilite de instanțele de fond și prin care s-a dat o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese

dată până la acel moment.

Hotărârile instanțelor de

recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit

recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății,

casează în tot sau în parte hotărârea recurată,

pronunțându-se asupra fondului raportului juridic litigios (în tot sau în

parte).

Or, în prezenta cauză, prin

decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul A., astfel că cererea de revizuire

formulată este inadmisibilă întrucât, prin soluția de respingere

a recursului, instanța s-a pronunțat asupra caracterului nefondat al

căii de atac, fără ca hotărârea să evoce fondul.

Față de considerentele

expuse, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca

inadmisibilă, situație în raport cu care analizarea altor

condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine

inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 196 din 27

ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 26 mai 2017.