ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 927/2017

Decizia nr. 927/2017 Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor de autor sub forma unei cote părți de 33% din profitul anual obținut începând din anul 2005, pe întreaga durată de viață a fibrelor optice instalate în cadrul sistemelor de telecomunicații ale CN C. SA, numite On-Grid și Off-Grid, exploatate comercial de către SC B. SA, însă nu mai mult de 70 ani de la data licitației care a avut loc pentru realizarea lor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Directivei nr. 2004/48/EC, art. 20 alin. (1) din Constituție, art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1), art. 7 lit. b), art. 24 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Prin sentința civilă nr. 1082 din 17 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. Prin Decizia civilă nr. 206/A din 16 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1082/F din 17 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Recursul promovat de reclamant împotriva Deciziei nr. 206/A din 16 martie 2016 a Curții de Apel București a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 196 din 27 ianuarie 2017. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat, la data de 14 aprilie 2017, cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/1/2017.

În motivarea cererii de revizuire, se arată, în esență, că scopul acestei cereri îl reprezintă schimbarea Hotărârii nr. 196/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în raport de analizarea Hotărârii nr. 2 din 16 iunie 1996 emisă de microîntreprinderea SC D. SRL (atașată cererii), hotărâre ce a fost descoperită în data de 8 aprilie 2017 și în baza căreia au fost încheiate contractele de cesiune exclusivă a operelor create în unitatea de cercetare-dezvoltare SC D. SRL, sub formă de studii, proiecte și documentații științifice utilizate la realizarea „Sistemelor de telecomunicații pe fibre optice numite On/Off-Grid" din cauză, care au generat baze de transmisiuni și canale de telecomunicații comercializabile de către utilizatorul final, SC B. SA.

În continuare, se prezintă un istoric al cauzei, cu prezentarea obiectului cererilor din speță, a incidentelor procedurale din cursul procesului și a dovezilor de recunoaștere din partea intimatei din cuprinsul actelor procedurale ce le-a depus în cauză. De asemenea, se indică, sub formă de tabel, la filele 5-7 ale cererii, textele legale incidente în cauză din Directiva nr. 2004/48/CE, precum și temeiurile de drept ale revizuirii, redându-se extrase din prevederile Legii nr. 8/1996, Convenției Europene a Drepturilor Omului și C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimata SC B. SA a invocat excepții tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire. Revizuentul a depus precizări la cererea de revizuire, precum și răspuns la întâmpinare, iar, ulterior, și concluzii scrise cu privire la excepția tardivității, și, în subsidiar, ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire în raport cu excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu și prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară față de excepția tardivității, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. La alin. (2) al aceluiași articol se prevede că, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri care pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată numai dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta. Prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii, și anume, aceea că pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile pronunțate asupra fondului, precum și cele care evocă fondul.

Prin excepție, pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, ceea ce înseamnă că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate. Cum, în speță, motivul de revizuire ce face obiectul cererii este cel prevăzut la alin. (1) pct. 5, care nu se regăsește printre cele enumerate expres la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., rezultă că este necesar ca prin hotărârea atacată să se fi evocat fondul pricinii. În ceea ce privește noțiunea de evocare a fondului de către instanța de recurs, aceasta implică aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite de instanțele de fond și prin care s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până la acel moment.

Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, casează în tot sau în parte hotărârea recurată, pronunțându-se asupra fondului raportului juridic litigios (în tot sau în parte). Or, în prezenta cauză, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., astfel că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă întrucât, prin soluția de respingere a recursului, instanța s-a pronunțat asupra caracterului nefondat al căii de atac, fără ca hotărârea să evoce fondul. Față de considerentele expuse, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, situație în raport cu care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 196 din 27 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2017.