ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1836/2016

Decizia nr. 1836/2016 Asupra conflictului de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 17 mai 2016, reclamantul B., reprezentat prin Sindicatul Drumarilor "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună suspendarea vremelnică și de urgență, până la soluționarea definitivă a cererii de suspendare pe care reclamantul a formulat-o în cadrul unei acțiuni distincte de anulare, a efectelor juridice a următoarelor acte: 1. Decizia nr. 80 din 14 aprilie 2016 a directorului regional executiv al Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași de înființare a Comisiei de analiză și atribuire/repartizare în folosință a locuințelor/spațiilor de cazare situate în incinta cantoanelor, districtelor, bazelor de deszăpezire sau secțiilor din cadrul DRDP Iași, 2. Regulamentul nr. 3/1961 din 27 aprilie 2016 privind închirierea de către salariați a spațiilor construite proprietatea publică a SC CNADNR SA București aflate în administrarea DRDP Iași, 3. Actul nr. 2/11462 din 11 mai 2016 de comunicare a deciziei Comisiei de analiză privind evacuarea reclamantului și a familiei sale din spațiul locativ - locuință de serviciu din cadrul Districtului e Drumuri Valea Lupului, DN 28 nr. 152,

4. Actul nr. 2083 din 12 mai 2016 conținând dispoziția de evacuare a reclamantului și a familiei sale. Prin Sentința civilă nr. 1046 din 8 iunie 2016, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii. În motivare, a reținut incidența art. 997 din C. proc. civ., care prevede că "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului." A arătat că, potrivit dispozițiilor art. 114 din Contractul colectiv de muncă la nivelul CNADNR SA înregistrat sub nr. 277 din 18 iulie 2015, salariați cărora li se atribuie în folosință locuințe de serviciu vor încheia cu angajatorul un contract de închiriere, accesoriu la CIM (...).

Conform dispozițiilor art. 19 lit. f) și j din Statutul CNADNR SA din 18 septembrie 2003, consiliul de administrație al CNADNR SA hotărăște cu privire la închirierea bunurilor proprietate privată a CNADNR, în condițiile legii și aprobă încheierea contractelor de închiriere, prevederile Statului completându-se cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, conform art. 34. Solicitarea de anulare a Deciziei nr. 80 din 14 aprilie 2016 a directorului regional executiv al Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași, de înființare a Comisiei de analiză și atribuire/repartizare în folosință a locuințelor/spațiilor de cazare situate în incinta cantoanelor, districtelor, bazelor de deszăpezire sau secțiilor din cadrul DRDP Iași, presupunând verificări de legalitate a competențelor în raport cu dispozițiile legale nu se circumscrie noțiunii de litigiu de muncă, fiind în mod evident un litigiu de drept comun care atrage competența de soluționare a fondului la tribunal, conform prevederilor art. 63 din Legea nr. 31/1990.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a pronunțat încheierea din 22 iulie 2016, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București. În motivare, a reținut că prin acțiunea de față, pe calea procedurii ordonanței președințiale, reclamantul a solicitat, în esență, suspendarea efectelor unor acte emise de organele de conducere ale instituției în care este salariat cu contract individual de muncă, în postul de șofer, care au ca finalitate pierderea locuinței de serviciu, accesorie contractului individual de muncă. Așadar, instanța a apreciat că, potrivit Codului muncii și a contractului colectiv de muncă, contractul de închiriere având ca obiect locuința de serviciu este accesoriu contractului de muncă, fiind, în esență, un drept ce izvorăște dintr-un raport de muncă.

Litigiul de față are ca scop păstrarea unor drepturi ce decurg din calitatea de salariat al reclamantului. În raport de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că prezentul litigiu este unul privind conflictele de muncă, impunându-se a fi soluționat de secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Învestit, la rândul său prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetentei teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut incidența art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social, din care rezultă că în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială este exclusivă, fiind determinată de domiciliul reclamantului și, în aceste condiții, instanța competentă potrivit legii să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Iași de vreme ce domiciliul reclamantului este situat în localitatea Valea Lupului, comuna Valea Lupului, jud. Iași. În plus, a mai reținut instanța, locul în care muncește reclamantul este tot în Iași. Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 997 C. proc.

civ, conform cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului și reținând că Dosarul de fond este înregistrat sub nr. x/99/2016 la secția I civilă a Tribunalului Iași, cu termen la data de 12 septembrie 2016, CM12, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași, spre competentă soluționare. Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc.

civ, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2010 "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Conform art. 269 alin. (2) C. muncii "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul". Din analiza textelor legale mai sus indicate, Înalta Curte reține că, în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială este exclusivă și este determinată de domiciliul reclamantului. În speța de față, Înalta Curte reține că reclamantul în cauză este B., cu domiciliul în Iași, localitatea Valea Lupului, conform copiei cărții de identitate aflată la dosarul Tribunalului Iași.

De asemenea, a constatat și că cererea de chemare în judecată este formulată prin Sindicatul Drumarilor "A.", care, la rândul său, are sediul în Iași, județul Iași. Înalta Curte a avut în vedere și împrejurarea că și prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat". Instanța s-a raportat la prevederile art. 997 C. proc. civ, conform cărora "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului", precum și la împrejurarea că Dosarul de fond este înregistrat sub nr. x/99/2016 la secția I civilă a Tribunalului Iași.

Așadar, prin raportare la textele de lege invocate, dar și la cele reținute prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2016. Procesat de GGC - NN