ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1836/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1836/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1836/2016
Asupra
conflictului de față:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Iași la data de 17 mai 2016, reclamantul B.,
reprezentat prin Sindicatul Drumarilor "A." a solicitat, în
contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi
și Drumuri Naționale din România SA, emiterea unei ordonanțe
președințiale prin care să se dispună suspendarea
vremelnică și de urgență, până la soluționarea
definitivă a cererii de suspendare pe care reclamantul a formulat-o în
cadrul unei acțiuni distincte de anulare, a efectelor juridice a
următoarelor acte:
Decizia
nr. 80 din 14 aprilie 2016 a directorului regional executiv al Direcției
Regionale Drumuri și Poduri Iași de înființare a Comisiei de
analiză și atribuire/repartizare în folosință a
locuințelor/spațiilor de cazare situate în incinta cantoanelor,
districtelor, bazelor de deszăpezire sau secțiilor din cadrul DRDP
Iași,
2.
Regulamentul nr. 3/1961 din 27 aprilie 2016 privind închirierea de către
salariați a spațiilor construite proprietatea publică a SC
CNADNR SA București aflate în administrarea DRDP Iași,
Actul nr.
2/11462 din 11 mai 2016 de comunicare a deciziei Comisiei de analiză
privind evacuarea reclamantului și a familiei sale din spațiul
locativ - locuință de serviciu din cadrul Districtului e Drumuri
Valea Lupului, DN 28 nr. 152,
Actul nr.
2083 din 12 mai 2016 conținând dispoziția de evacuare a reclamantului
și a familiei sale.
Prin
Sentința civilă nr. 1046 din 8 iunie 2016, Tribunalul Iași,
secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale
și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului
București competența de soluționare a acțiunii.
În motivare,
a reținut incidența art. 997 din C. proc. civ., care prevede că
"cererea de ordonanță președințială se va
introduce la instanța competentă să se pronunțe în
primă instanță asupra fondului dreptului."
A arătat
că, potrivit dispozițiilor art. 114 din Contractul colectiv de
muncă la nivelul CNADNR SA înregistrat sub nr. 277 din 18 iulie 2015,
salariați cărora li se atribuie în folosință locuințe
de serviciu vor încheia cu angajatorul un contract de închiriere, accesoriu la
CIM (...).
Conform
dispozițiilor art. 19 lit. f) și j din Statutul CNADNR SA din 18
septembrie 2003, consiliul de administrație al CNADNR SA
hotărăște cu privire la închirierea bunurilor proprietate
privată a CNADNR, în condițiile legii și aprobă încheierea
contractelor de închiriere, prevederile Statului completându-se cu
dispozițiile Legii nr. 31/1990, conform art. 34.
Solicitarea
de anulare a Deciziei nr. 80 din 14 aprilie 2016 a directorului regional
executiv al Direcției Regionale Drumuri și Poduri Iași, de
înființare a Comisiei de analiză și atribuire/repartizare în
folosință a locuințelor/spațiilor de cazare situate în
incinta cantoanelor, districtelor, bazelor de deszăpezire sau
secțiilor din cadrul DRDP Iași, presupunând verificări de
legalitate a competențelor în raport cu dispozițiile legale nu se
circumscrie noțiunii de litigiu de muncă, fiind în mod evident un
litigiu de drept comun care atrage competența de soluționare a
fondului la tribunal, conform prevederilor art. 63 din Legea nr. 31/1990.
Învestit prin
declinare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a
pronunțat încheierea din 22 iulie 2016, prin care a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului
București.
În motivare,
a reținut că prin acțiunea de față, pe calea
procedurii ordonanței președințiale, reclamantul a solicitat, în
esență, suspendarea efectelor unor acte emise de organele de
conducere ale instituției în care este salariat cu contract individual de
muncă, în postul de șofer, care au ca finalitate pierderea
locuinței de serviciu, accesorie contractului individual de muncă.
Așadar,
instanța a apreciat că, potrivit Codului muncii și a
contractului colectiv de muncă, contractul de închiriere având ca obiect
locuința de serviciu este accesoriu contractului de muncă, fiind, în
esență, un drept ce izvorăște dintr-un raport de
muncă. Litigiul de față are ca scop păstrarea unor drepturi
ce decurg din calitatea de salariat al reclamantului. În raport de aceste
aspecte, tribunalul a apreciat că prezentul litigiu este unul privind
conflictele de muncă, impunându-se a fi soluționat de secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Învestit, la
rândul său prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția
necompetentei teritoriale, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ
de competență și în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat
din oficiu judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de
Casație și Justiție în vederea soluționării
conflictului negativ de competență.
În motivare,
a reținut incidența art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din
Legea nr. 62/2010 a dialogului social, din care rezultă că în
domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială este
exclusivă, fiind determinată de domiciliul reclamantului și, în
aceste condiții, instanța competentă potrivit legii să
soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Iași de vreme ce
domiciliul reclamantului este situat în localitatea Valea Lupului, comuna Valea
Lupului, jud. Iași. În plus, a mai reținut instanța, locul în
care muncește reclamantul este tot în Iași.
Coroborând
aceste dispoziții legale cu prevederile art. 997 C. proc. civ, conform
cărora cererea de ordonanță președințială se va
introduce la instanța competentă să se pronunțe în
primă instanță asupra fondului dreptului și reținând
că Dosarul de fond este înregistrat sub nr. x/99/2016 la secția I
civilă a Tribunalului Iași, cu termen la data de 12 septembrie 2016,
CM12, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale
și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași, spre
competentă soluționare.
Analizând
conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a
cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1)
C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ, Înalta Curte
reține următoarele:
Potrivit art.
210 din Legea dialogului social nr. 62/2010 "Cererile referitoare la
soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează
tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau
locul de muncă reclamantul".
Conform art.
269 alin. (2) C. muncii "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la
alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei
circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința
ori, după caz, sediul".
Din analiza
textelor legale mai sus indicate, Înalta Curte reține că, în domeniul
conflictelor de muncă, competența teritorială este
exclusivă și este determinată de domiciliul reclamantului.
În speța
de față, Înalta Curte reține că reclamantul în cauză
este B., cu domiciliul în Iași, localitatea Valea Lupului, conform copiei
cărții de identitate aflată la dosarul Tribunalului Iași.
De asemenea,
a constatat și că cererea de chemare în judecată este
formulată prin Sindicatul Drumarilor "A.", care, la rândul
său, are sediul în Iași, județul Iași.
Înalta Curte
a avut în vedere și împrejurarea că și prin Decizia nr. 1/2013,
pronunțată în recurs în interesul legii, s-a reținut că
"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.
28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin
Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile
sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate
în numele membrilor de sindicat".
Instanța
s-a raportat la prevederile art. 997 C. proc. civ, conform cărora
"cererea de ordonanță președințială se va
introduce la instanța competentă să se pronunțe în
primă instanță asupra fondului dreptului", precum și
la împrejurarea că Dosarul de fond este înregistrat sub nr. x/99/2016 la
secția I civilă a Tribunalului Iași.
Așadar,
prin raportare la textele de lege invocate, dar și la cele reținute
prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii, competența
de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Iași.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2016.
Procesat
de GGC - NN