ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2017

Decizia nr. 1168/2017 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ. constată următoarele: Prin cererea de recuzare, înregistrată la data de 10 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/3/2015, aflat, la acea dată, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, apelantul-pârât a solicitat recuzarea completului de judecată pentru motivul prevăzut de art. 44 alin. (1) raportat la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de recuzare. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelantul-pârât A., cu a cărui soluționarea a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin rezoluția din 16 decembrie 2016, Înalta Curte, completul de filtru nr. 4, a dispus măsurile procesuale referitoare la timbrarea căii de atac, comunicarea acesteia și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. La data de 16 martie 2017 a fost finalizat raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul a fost formulat prematur, nefiind finalizată judecata în apel. Raportul a fost comunicat părților pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Nu au fost formulate puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 iulie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri". Din conținutul textului legal evocat rezultă regula potrivit căreia încheierea de respingere a recuzării poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea finală prin care a fost soluționată cauza.

Legiuitorul a prevăzut ca, în situația în care hotărârea finală este definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri. Prin urmare, dispozițiile procedurale, deși recunosc părții interesate dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, spre deosebire de încheierea prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de cea prin care se încuviințează recuzarea care nu sunt supuse nici unei căi de atac, exercițiul acestui drept trebuie, însă, să fie corelat cu pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei, fără a exista posibilitatea ca încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată înainte de pronunțarea hotărârii finale.

Rațiunea instituirii acestei proceduri de către legiuitor rezidă în necesitatea de a înlătura posibilitățile de tergiversare a cauzei prin exercitarea abuzivă a acestei căi de atac și de sporire a celerității în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că, cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv de autorul cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărui scop este cel al asigurării desfășurării normale a judecății. În speță, pricina dedusă judecății are ca obiect acordarea de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor la onoare, demnitate, reputație, imagine și viață privată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță a fost atacată cu apel, situație în care urmează a se pronunța o hotărâre definitivă în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Cum hotărârea ce urmează a fi pronunțată va fi o hotărâre definitivă, rezultă că, în cauză, este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., partea interesată (cea care a cerut recuzarea) având astfel posibilitatea de a declara recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării la instanța ierarhic superioară și anume, Înalta Curte de Casație și Justiție. Apelantul-pârât A. a formulat cerere de recuzare în faza procesuală a apelului, aceasta fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/3/2015, însă calea de atac a fost declarată anterior soluționării apelului.

Astfel, la data declarării prezentului recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării completului învestit cu judecarea apelului, respectiv 15 noiembrie 2016, în cauză nu exista o hotărâre finală de soluționare a apelului. Din evidența informatizată Ecris rezultă că prin Încheierea nr. 101 din 18 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admisă cererea formulată de petenții B., C., D., E., F. și SC G. SA, privind strămutarea cauzei civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2015 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și s-a strămutat judecata cauzei de la Curtea de Apel Pitești, la Curtea de Apel Ploiești, unde următorul termen de judecată a apelului este la data de 20 septembrie 2017. Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

În raport de această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale, așa cum dispun și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. Cum legiuitorul condiționează exercițiul dreptului de a ataca încheierea de respingere a recuzării de pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei, rezultă că, la acest moment, recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a recuzării din 15 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, iar această chestiune primează aspectului interesului părții în susținerea acestei căi de atac în raport de împrejurarea că judecata litigiului a fost strămutată la o altă instanță.

Pentru aceste considerente, întrucât nu a fost exercitat în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., recursul va fi respins, ca prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca prematur, recursul declarat de petentul D. împotriva încheierii de ședință din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie 2017.