ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2017

Decizia nr. 1168/2017

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ.

constată următoarele:

Prin cererea de recuzare,

înregistrată la data de 10 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/3/2015, aflat,

la acea dată, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, apelantul-pârât a solicitat recuzarea completului de judecată

pentru motivul prevăzut de art. 44 alin. (1) raportat la art. 42 alin. (1)

pct. 13 C. proc. civ.

Prin

încheierea de ședință din data de 15 februarie 2016, Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de recuzare.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs apelantul-pârât A., cu a cărui

soluționarea a fost învestită Înalta Curte de Casație și

Justiție în prezenta cauză.

Prin

rezoluția din 16 decembrie 2016, Înalta Curte, completul de filtru nr. 4,

a dispus măsurile procesuale referitoare la timbrarea căii de atac, comunicarea

acesteia și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a

recursului.

La data de 16

martie 2017 a fost finalizat raportul privind admisibilitatea în principiu a

recursului, prin raport apreciindu-se că recursul a fost formulat

prematur, nefiind finalizată judecata în apel.

Raportul a

fost comunicat părților pentru ca acestea să depună

punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

C. proc. civ.

Nu au fost

formulate puncte de vedere la raport.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost

înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru

soluționarea căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 3 iulie 2017, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. „Încheierea prin care s-a

respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu

hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din

urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi

atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de

5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

Din

conținutul textului legal evocat rezultă regula potrivit căreia

încheierea de respingere a recuzării poate fi atacată cu recurs numai

odată cu hotărârea finală prin care a fost soluționată

cauza. Legiuitorul a prevăzut ca, în situația în care hotărârea

finală este definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., încheierea de respingere a recuzării să poată fi

atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei

hotărâri.

Prin urmare,

dispozițiile procedurale, deși recunosc părții interesate

dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, spre deosebire

de încheierea prin care se încuviințează sau se respinge

abținerea, precum și de cea prin care se încuviințează

recuzarea care nu sunt supuse nici unei căi de atac, exercițiul acestui

drept trebuie, însă, să fie corelat cu pronunțarea unei

hotărâri de soluționare a cauzei, fără a exista

posibilitatea ca încheierea de respingere a recuzării să poată

fi atacată înainte de pronunțarea hotărârii finale.

Rațiunea

instituirii acestei proceduri de către legiuitor rezidă în necesitatea

de a înlătura posibilitățile de tergiversare a cauzei prin

exercitarea abuzivă a acestei căi de atac și de sporire a

celerității în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că,

cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare,

având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv de autorul

cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de

judecată, al cărui scop este cel al asigurării

desfășurării normale a judecății.

În

speță, pricina dedusă judecății are ca obiect acordarea

de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor la

onoare, demnitate, reputație, imagine și viață

privată.

Hotărârea

pronunțată în primă instanță a fost atacată cu

apel, situație în care urmează a se pronunța o hotărâre

definitivă în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea

nr. 2/2013 și art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Cum

hotărârea ce urmează a fi pronunțată va fi o hotărâre

definitivă, rezultă că, în cauză, este incidentă teza

a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ., partea interesată (cea care a

cerut recuzarea) având astfel posibilitatea de a declara recurs împotriva

încheierii de respingere a recuzării la instanța ierarhic

superioară și anume, Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Apelantul-pârât

A. a formulat cerere de recuzare în faza procesuală a apelului, aceasta

fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 15

noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/3/2015, însă calea de atac a fost declarată anterior

soluționării apelului. Astfel, la data declarării prezentului

recurs împotriva încheierii de respingere a recuzării completului învestit

cu judecarea apelului, respectiv 15 noiembrie 2016, în cauză nu exista o

hotărâre finală de soluționare a apelului.

Din

evidența informatizată Ecris rezultă că prin Încheierea nr.

101 din 18 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, a fost admisă cererea

formulată

de petenții B., C., D., E., F. și SC G. SA, privind strămutarea

cauzei civile ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2015 al Curții

de Apel Pitești, secția I civilă, și s-a strămutat judecata

cauzei de la Curtea de Apel Pitești, la Curtea de Apel Ploiești, unde

următorul termen de judecată a apelului este la data de 20 septembrie

2017.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită,

părțile interesate pot exercita căile de atac numai în

condițiile legii procesuale.

În raport de

această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac și, pe

cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra

hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în

condițiile prevederilor legale, așa cum dispun și

dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Cum

legiuitorul condiționează exercițiul dreptului de a ataca

încheierea de respingere a recuzării de pronunțarea unei hotărâri

de soluționare a cauzei, rezultă că, la acest moment, recurentul

nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii de

respingere a recuzării din 15 februarie 2016, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, iar această chestiune

primează aspectului interesului părții în susținerea

acestei căi de atac în raport de împrejurarea că judecata litigiului

a fost strămutată la o altă instanță.

Pentru aceste

considerente, întrucât nu a fost exercitat în conformitate cu dispozițiile

art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., recursul va fi respins, ca prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur,

recursul declarat de petentul D. împotriva încheierii de ședință

din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 iulie 2017.