ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2017

Decizia

nr.

590/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

93 /F din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare italiene, cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 12 decembrie 2016 de Tribunalul din Asti - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare în Dosarul de referință nr. x/2015 R.G.N.R, pe numele persoanei solicitate A.

De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare italiene pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 mai 2017 și până la data de 28 iunie 2017 inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie, în baza prezentei sentințe și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 21 februarie 2017, ora 14.50, și a fost arestată la domiciliu începând cu data de 22 februarie 2017 până la data de 07 martie 2017.

S-a luat act că autoritățile judiciare italiene au dat asigurări că persoana solicitată, care

prezintă diagnosticul „Seropozitiv HIV stadiul B1. Hipertriglioceridemie”

va beneficia de

regimul igienico-dietetic, de tratamentul medicamentos și de controale medicale de specialitate periodice, impuse de boala de care aceasta suferă.

Prin aceeași sentință s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep. și modific prin Legea nr. 300/2013.

Totodată, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că,

l

a data de 21 ianuarie 2017, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Italia, privind existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene față de numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în circumstanțe agravante în concurs cu alte persoane prevăzută de art. 110, 61 nr. 5, 628 alin. (3) C. pen. Italian, sesizarea are la bază mandatul european de arestare, emis de către Magistratul de Instrucție de la Tribunalul ASTI - Italia, în data de 12 noiembrie 2015.

S-a reținut că A. la data de 11 martie 2015 pe teritoriul statului Italian împreună cu alți trei infractori, necunoscuți, ar fi comis infracțiunea de tâlhărie într-o sală de jocuri din localitatea Asti, în dauna cetățeanului B., într-o sală de jocuri de distracție - faptă constând în aceea că, pe timp de noapte, împreună cu alte trei persoane, care au rămas neidentificate, au intrat în interiorul unei săli de joc; doi bărbați au rămas în interiorul sălii de jocuri și la momentul închiderii au favorizat intrarea altor doi bărbați.

Totodată, instanța de fond a constatat că, deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare italiene pentru efectuarea urmăririi penale, nu este incident nici un motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, împotriva persoanei solicitate

A.

, dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile franceze, pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată

A.

a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data 01 iunie 2017, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 7 iunie 2017.

Motivele contestației au fost expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând actele cauzei în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată de persoana solicitată

A.

, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate

A.

, dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile italiene, pe o perioadă de 30 de zile.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.

În prezenta cauză,

față de persoana solicitată A.

s-a emis mandatul de arestare, la data de

12 decembrie 2016 de Tribunalul din Asti - Judecătorul pentru Cercetări Preliminare în Dosarul de referință nr. x/2015 R.G.N.R. Totodată, a fost reținut provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 21 februarie 2017, ora 14.50, și a fost arestat la domiciliu începând cu data de 22 februarie 2017 până la data de 07 martie 2017.

În cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că persoana solicitată

A., în complicitate cu alți trei infractori, necunoscuți, ar fi comis infracțiunea de tâlhărie într-o sală de jocuri din localitatea Asti la data de 11 martie 2015, în dauna cetățeanului B., într-o sală de jocuri de distracție - faptă constând în aceea că, pe timp de noapte, împreună cu alte trei persoane, care au rămas neidentificate, au intrat în interiorul unei săli de joc; doi bărbați au rămas în interiorul sălii de jocuri și la momentul închiderii au favorizat intrarea altor doi bărbați. Unul dintre aceștia a ținut sub control angajatul sălii, cetățeanul C., cerându-i să îngenuncheze, în timp ce ceilalți doi, printre care și persoana solicitată A., unul cu un topor în mână, l-a constrâns pe cetățeanul B. să le predea suma de bani încasată, în timp ce al patrulea bărbat s-a poziționat aproape de intrare, cu un topor în mână.

Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistența vreuneia dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013) ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

În fine, având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autoritățile italiene, apreciază că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei și soluționării sale cu celeritate este în mod obiectiv posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autoritățile statului emitent.

Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale statului emitent.

Prin urmare, instanța de control judiciar, similar primei instanțe, conchide că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Față de aceste împrejurări, apărările formulate în cel de-al doilea grad de jurisdicție de către apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator (în sensul c

ă acesta are în îngrijire copilul prietenei sale, care ca și dânsul, este seropozitivă solicitând amânarea cu trei luni a punerii în executare a mandatului european de extrădare) nu pot face obiectul cenzurii instanței de executare, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în precedent, potrivit art. 84 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul

instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții deja analizate în cuprinsul hotărârii contestate.

În consecință, în raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte apreciază criticile formulate de contestatorul persoană solicitată ca neîntemeiate, hotărârea instanței de fond dovedindu-se a fi temeinică și legală.

În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.

425

1

alin.

(7) pct.

1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr.

93/F din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., o

norariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr

.

93/F din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 iunie 2017.