ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2017

Decizia nr. 263/2017

Asupra cauzei penale de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 2 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 17 februarie 2017, de către magistratul de grad I de evaluare profesională dr. A. din cadrul Tribunalului din Vallo Della Lucania - Biroul GIP - Italia, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate B., de cetățenie română, și, în consecință:

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia; s-a menținut măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, luată prin Încheierea penală nr. 4/HI din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08 martie 2017 ora 10:30 până la data de 06 aprilie 2017 ora 10:30.

S-a constatat că persoana solicitată B. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată B. nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013.

În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și modif. prin Legea 300/2013, cetățeanul român, respectiv persoana solicitată este predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută din data de 21 februarie 2017 ora 10:30 și până la data de 22 februarie 2017 ora 10:30.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată B., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reținerii, în vederea comunicării și traducerii mandatului european de arestare pentru predarea acesteia autorităților judiciare din Italia

Sesizarea a avut la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, transmisă prin Inspectoratul General de Poliție Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene, cu adresa din 20 februarie 2017 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în data de 21 februarie 2017, cu privire la faptul că autoritățile judiciare Italia au solicitat arestarea persoanei solicitate în vederea predării, ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă organizată, prev. de art. 99, 61, 625 din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 01 februarie 2017, în localitatea Vallo della Lucania din Italia, pe timp de noapte, împreună cu mai mult de 3 persoane, prin efracție și dezactivarea sistemului de alarmă, a pătruns în Catedrala San Pantaleo, de unde a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, aproximativ 10 kg de obiecte din aur.

S-a procedat la depistarea, identificarea și ulterior audierea persoanei solicitate B. de către procuror.

Prin ordonanța din data de 21 februarie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 101 alin. (2) și (3) raportat la art. 100 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 21 februarie 2017, ora 10:30, până la data de 22 februarie 2017, ora 10,30.

Prin Încheierea penală nr. 4/HI din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, a fost admisă propunerea de arestare provizorie în vederea predării a persoanei solicitate B. și, în consecință, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 22 februarie 2017, ora 10,30 până la data de 08 martie 2017, ora 10,30 față de persoana solicitată B.; s-a stabilit termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în limba română pentru data de 02 martie 2017, ora 11.00.

La termenul de judecată din data de 02 martie 2017, procurorul a prezentat Curții de Apel Cluj mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate B., tradus în limba română.

Examinând actele dosarului, Curtea a reținut că, în conținutul mandatului european de arestare emis la data de 17 februarie 2017, de către magistratul de grad I de evaluare profesională dr. A. din cadrul Tribunalului din Vallo Della Lucania - Biroul GIP - Italia, în vederea efectuării urmăririi penale pe numele persoanei solicitate B., s-a indicat existența deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv ordonanța aplicativă a măsurii cautelare a custodiei în închisoare, emisă de GIP Tribunalul din Vallo della Lucania în data de 16 februarie 2017, la cererea procurorului in sede, depozitată la data de 14 februarie 2017, cu nr. de referință nr. 284/17/RGNR mod. și nr. 234/2017/RG/GIP.

Ca și stare de fapt, s-a reținut în esență că, la data de 01 februarie 2017, persoana solicitată B., aflat în localitatea Vallo della Lucania din Italia, pe timp de noapte, împreună cu mai mult de 3 persoane, prin efracție și dezactivarea sistemului de alarmă, a pătruns în Catedrala San Pantaleo, de unde a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, aproximativ 10 kg. de obiecte din aur, această faptă fiind reglementată de art. 99, 61, 625 C. pen. italian, infracțiune care se sancționează cu o pedeapsă de până la 10 ani închisoare.

Infracțiunea de furt organizat este inclusă în lista celor 32 de infracțiuni prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013 și care nu implică verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale.

În virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv cel italian, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002.

Fiind întrebată asupra consimțământului irevocabil la predare, în conformitate cu disp. art. 103 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, persoana solicitată B. a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia și a menționat expres că nu renunță la regula specialității.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce, consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la disp. art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, adică Curtea de Apel Cluj, ca autoritate judiciară de executare, nu a avut competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici oportunitatea mandatului european de arestare.

Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și modif. prin Legea nr. 300/2013, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare; de altfel nici apărătorul ales al persoanei solicitate nu a invocat vreun motiv de refuz, ci s-a rezumat să indice faptul că, dacă ar fi predată, persoana solicitată ar fi persecutată și discriminată, fiind de etnie romă, iar pe de altă parte, nu a fost menționată durată arestării preventive în conținutul mandatului european de arestare de arestare.

Motivele invocate de către apărătorul ales al persoanei solicitate B. nu se circumscriu, pe de o parte, vreunuia dintre motivele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Nu a fost menționată durata arestării preventive în conținutul mandatului european de arestare de arestare, deoarece pct. b)

1

al formularului standard conține doar indicarea deciziei pe care se întemeiază, adică mandatul de arestare sau decizia judiciară având același efect, care, de altfel, se recunosc implicit de către autoritatea judiciară de executare, prin admiterea cererii de executare a mandatului european fără nicio altă formalitate și fără a fi necesară o copie a mandatului de arestare (sau, după caz, a deciziei judiciare având același efect), în baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Acest formular standard a fost completat obligatoriu de către autoritatea judiciară a statului membru emitent și nu poate fi modificat prin adăugarea altor rubrici suplimentare.

Pe de altă parte, pct. 12 din preambulul Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 prevede că, prin această decizie, se respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (7), în special în cap. VI și că nimic din decizia-cadru nu poate fi interpretat ca o interdicție de a refuza predarea unei persoane împotriva căreia a fost emis un mandat european de arestare, atunci când există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală, sau de a aduce atingere situației acestei persoane pentru oricare din aceste motive.

În speță, nu s-a dovedit că ar exista indicii privind discriminarea sau persecutarea persoanei solicitate, motivul invocat fiind doar declarativ, fără suport probator.

Audierea persoanei solicitate se putea efectua și prin comisie rogatorie, însă efectuarea urmăririi penale nu se rezumă la audierea persoanei suspectate sau inculpate, care se presupune a fi comis o infracțiune în statul membru emitent al mandatului european de arestare, ci la efectuarea mai multor acte procesuale și procedurale, inclusiv strângerea de probe, fiind lăsată la latitudinea fiecărui stat membru al Uniunii Europene forma de cooperare judiciară în materie penală pentru care optează în vederea asigurării celerității procesului penal, raportat și la natura, gravitatea și modalitatea de comitere a faptei.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Împotriva acestei sentințe penale, a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată B.

,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 martie 2017, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 10 martie 2017.

Persoana solicitată nu a motivat calea de atac declarată și, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 364 alin. (4) C. proc. pen., la data de 07 martie 2017, a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsa sa.

În dezvoltarea orală a motivelor de contestație, apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana solicitată a susținut, în esență, că

punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea acestuia nu se impuneau în speță, întrucât mandatul european nu cuprinde mențiuni explicite cu privire la data săvârșirii faptei ce face obiectul cercetărilor demarate de autoritățile italiene, iar audierea persoanei solicitate prin comisie rogatorie era suficientă. În subsidiar, s-a apreciat oportună luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de persona solicitată, făcându-se trimitere, în acest sens, la circumstanțele personale ale acesteia.

Examinând actele cauzei în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene pe numele persoanei solicitate B., dispunând în mod legal arestarea acestuia pe o perioadă de 30 de zile, în vederea predării către autoritățile statului emitent.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române de executare în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.

În prezenta cauză, așa cum întemeiat a reținut și prima instanță, în baza

ordonanței aplicative a măsurii cautelare a custodiei în închisoare, emisă de GIP Tribunalul din Vallo della Lucania la data de 16 februarie 2017, a fost emis,

la data de

17 februarie 2017,

mandatul european de arestare

în vederea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt organizat, prevăzută de art. 99, 61, 625 C. pen. italian.

Pedeapsa maximă prevăzută de legislația statului emitent pentru această infracțiune este de 10 ani închisoare.

În cuprinsul mandatului european de arestare (fila 71/dosar fond), s-a menționat explicit data de

1 februarie 2017 ca dată a presupusei comiteri a faptei, specificându-se că, la acea dată, persoana solicitată B., aflată în localitatea Vallo della Lucania din Italia, pe timp de noapte, împreună cu mai mult de trei persoane, prin efracție și dezactivarea sistemului de alarmă, a pătruns în Catedrala San Pantaleo, de unde a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, aproximativ 10 kg. de obiecte din aur.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate B., astfel cum au fost expuse

în cuprinsul mandatului european de arestare, permit predarea în condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 (modificată), respectiv fără a fi necesară verificarea condiției dublei incriminări.

Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, similar primei instanțe, inexistența vreuneia dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013) ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Așa cum s-a argumentat în precedent, data comiterii faptei ce face obiectul acuzației este indicată cu precizie în cuprinsul mandatului european și, raportat la această mențiune, precum și la dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., este exclusă intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale conform legii române.

În fine, având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autoritățile italiene, Înalta Curte apreciază, la rândul său, că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei și soluționării acesteia cu celeritate este, în mod obiectiv, posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autoritățile statului emitent. Curtea de Apel a subliniat just, sub acest aspect, că eventuala audiere a persoanei solicitate prin comisie rogatorie nu este suficientă pentru atingerea acestei finalități, clarificarea gradului său de implicare în comiterea faptelor ce fac obiectul acuzațiilor necesitând, în principiu, un ansamblu mai larg de acte procedurale, în considerarea cărora autoritățile italiene au și optat pentru emiterea mandatului transmis spre executare instanței române.

Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale statului emitent.

În fine, susținerea contestatorului referitoare la posibilitatea dispunerii controlului judiciar este nefundamentată, în condițiile în care, în stadiul actual al procedurii, dispozițiile art. 103 alin. (1)

3

din Legea nr. 302/2004 prevăd imperativ arestarea persoanei solicitate în vederea predării, atunci când prin sentință s-a dispus punerea în executare a mandatului, fiind exclusă, prin urmare, în această fază finală, alternativa dispunerii unei măsuri neprivative de libertate.

Prin urmare, instanța de control judiciar, similar primei instanțe, conchide că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată,

contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 32 din 2 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., o

norariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 32 din 2 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2017.